384 matches
-
87 Ziduri înalte pentru înalta societate 88 Locurile de vilegiatură 90 □ Text inserat: Les Portes-en-Ré, 92 Multiteritorialitatea 94 IV. O clasă internațională □ Text inserat: Familia Rothschild, 98 Internaționalizarea progresivă a afacerilor și patrimoniilor 98 Un mod de viață internațional 102 Habitusul cosmopolit, 102 Rețelele internaționale, 104 □ Text inserat: O școală internațională în Normandia, 105 Anglomania franceză, 108 Locuri de vilegiatură internaționale, 110 □ Text inserat: Insulele din Gotha, 112 V. Fabricarea și întreținerea marelui burghez Copilăria capilor 115 Familia, 115 Școlile burgheziei
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cu o repeziciune uluitoare, lăsându-și amprentele gândurilor în memorie, de unde limbajul se forțează ulterior să le recupereze. Dizarmonia între gândire și limbaj reprezintă o temă dragă lui Augustin, care se întrepătrunde, într-un mod deopotrivă intim și contradictoriu, cu habitus-ul său cultural de retor antrenat la școala discursurilor. În situația de mai sus, când cuvântul nu exprimă întru totul simțirea, Fericitul Augustin îndeamnă la utilizarea mimicii atunci când povestim sau ținem o prelegere. Se știe că: „nu toate neamurile înțeleg
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
conformism de clasă. În acest univers compartimentat de antagonismul dintre „ei” și „noi”, a te îmbrăca, a locui, a mânca, a bea, a te distra sunt activități reglementate de comportamente de clasă, de moduri de viață specifice, de diferențe de habitus. Toți agenții aceleiași clase și toate practicile aceluiași agent, scrie Bourdieu, prezintă o „afinitate de stil”, un „aer de familie”, o „sistematicitate” rezultând din habitusul social 34. Acestei organizări colective a consumului i-a pus capăt faza III. S-a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sunt activități reglementate de comportamente de clasă, de moduri de viață specifice, de diferențe de habitus. Toți agenții aceleiași clase și toate practicile aceluiași agent, scrie Bourdieu, prezintă o „afinitate de stil”, un „aer de familie”, o „sistematicitate” rezultând din habitusul social 34. Acestei organizări colective a consumului i-a pus capăt faza III. S-a operat o mutație: în cadrul societății de hiperconsum, oamenii nu mai cumpără în mod necesar ceea ce cumpără cei apropiați de ei din punct de vedere social
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un masiv și imperativ apel la memorie. Legitimitatea construită prin ideologizarea istoriei (a luptei de clasă) de către comunism se află Într-un conflict evident, prin validarea sa reală, prin raportarea sa la adevăr 15. Lipsa unei culturi sau a unui „habitus” al legitimității produce o indistincție Între „drept” și „putere”, Între „adevăr” și „putere”, Între „memorie” și „scrisul istoric”, Între „mit” și „rațiune”16 Ieșirea din comunism și, mai exact, delegitimarea lui se fac - În condițiile În care memoria era Înăbușită
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
filozof prin faptul că își refundamentează domeniul. Știința afirmă Husserl este "o prestație colectivă a muncii de cercetare a generațiilor", în vreme ce valoarea oricărei Weltanschauung "se stabilește cu o fermitate absolută pe propriul său fundament" și "este de apreciat ca un habitus și o prestație a personalității particulare"16. Ca și Husserl, la "colaborarea de sute de ani a generațiilor de înaintași" se referă și Blaga atunci când face distincția între demersul științific (oamenii de știință "se găsesc angajați într-un sistem de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
modă veche înțelepciune (înțelepciune despre lume, despre lume și viață)" este echivalat de Husserl chiar cu expresia modernă ("actualmente preferată") de Weltanschauung: " În acest sens, noi va trebui să considerăm înțelepciunea sau Weltanschauung-ul drept o componentă esențială a acelui habitus uman încă foarte prețios, care ne este prezent în spirit în ideea virtuții perfecte, desemnând aptitudinea obișnuită referitoare la toate orientările posibile ale atitudinilor umane, anume de a cunoaște, a valoriza și a voi" (ibid., p. 58). 32 Ibid., pp.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sistem de relații (de forță, în special) între "agenți". A situa un agent înseamnă a-l poziționa în relațiile obiective, în raporturile de forță constituite de un cîmp. Un alt concept cheie în acest tip de sociologie este cel de habitus: " Cînd, citindu-l pe Saint-Simon, dați peste cearta pălăriilor (cine trebuie să salute primul?), dacă nu v-ați născut într-o societate de curte, dacă nu aveți un habitus de curtean, dacă nu aveți sădite în minte structurile cerute de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alt concept cheie în acest tip de sociologie este cel de habitus: " Cînd, citindu-l pe Saint-Simon, dați peste cearta pălăriilor (cine trebuie să salute primul?), dacă nu v-ați născut într-o societate de curte, dacă nu aveți un habitus de curtean, dacă nu aveți sădite în minte structurile cerute de regula jocului, cearta vi se pare ridicolă. Dacă, dimpotrivă, spiritul vi s-a format în conformitate cu structurile lumii din care faceți parte, totul vi se pare evident și întrebarea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de regula jocului, cearta vi se pare ridicolă. Dacă, dimpotrivă, spiritul vi s-a format în conformitate cu structurile lumii din care faceți parte, totul vi se pare evident și întrebarea dacă jocul merită jucat nici nu vă trece prin cap." Un habitus este un sistem de preferințe și de evaluare; e vorba de structuri cognitive durabile, de scheme de acțiune care orientează perceperea situației și, deci, răspunsul adecvat. Habitus desemnează "simțul practic", ceea ce e de făcut într-o situație dată. Este "abilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și întrebarea dacă jocul merită jucat nici nu vă trece prin cap." Un habitus este un sistem de preferințe și de evaluare; e vorba de structuri cognitive durabile, de scheme de acțiune care orientează perceperea situației și, deci, răspunsul adecvat. Habitus desemnează "simțul practic", ceea ce e de făcut într-o situație dată. Este "abilitatea de a pune în practică legile tacite de funcționare a cîmpului." În sport, acest lucru se numește simțul jocului. Produs al socializării, habitus este o structură mentală
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și, deci, răspunsul adecvat. Habitus desemnează "simțul practic", ceea ce e de făcut într-o situație dată. Este "abilitatea de a pune în practică legile tacite de funcționare a cîmpului." În sport, acest lucru se numește simțul jocului. Produs al socializării, habitus este o structură mentală rezultînd din interiorizarea, de către agent, a structurilor obiective ale cîmpului social în care intervine. Așa arată limbajul acestui tip de sociologie, care se vrea un studiu științific și critic al realității sociale, o "analiză rațională a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sociale prin socializare și, pe de altă parte, construirea lumii sociale prin activarea acestor structuri: mi se pare că această analiză e universal valabilă." Un cîmp este, pentru un agent, "o arie de posibilități", un "spațiu de joc". Conceptul de habitus ne permite să înțelegem cum ajung oamenii să "joace" jocul impus de structurile sociale care îi țin prizonieri: "Ecranul introdus de habitus între stimul și reacție este un ecran temporal, în măsura în care, produs de istorie, se dovedește relativ constant și stabil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
universal valabilă." Un cîmp este, pentru un agent, "o arie de posibilități", un "spațiu de joc". Conceptul de habitus ne permite să înțelegem cum ajung oamenii să "joace" jocul impus de structurile sociale care îi țin prizonieri: "Ecranul introdus de habitus între stimul și reacție este un ecran temporal, în măsura în care, produs de istorie, se dovedește relativ constant și stabil, deci relativ eliberat de istorie 124." Ființa umană este, din această perspectivă sociologică, produsul istoriei structurilor sociale, oamenii sunt aserviți structurilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la dispoziția „călătorilor” mărunți și „serviciile” numeroaselor hanuri. Paralel cu efortul de ridicare a clădirilor publice, în această perioadă s-a intensificat și procesul de construcție a locuințelor private ale particularilor. Stilurile sunt extrem de amalgamate și neuniforme, oferind orașului un habitus arhitectonic pestriț, obositor. În zonele periferice dominante erau locuințele cu o arhitectură modestă, asemănătoare unor case țărănești - cu una sau dou) odăițe - și barăcile din lemn, ce serveau fie ca locuință, fie ca prăvălie sau magazie. Construcțiile au fost ridicate
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
care se produc creațiile și inovațiile. Ne interesează, așa cum afirma Pierre Bourdieu, nu doar modul în care este creată o operă, ci și felul în care un artist ajunge să fie ceea ce este. Ceea ce numim creație este întâlnirea dintre un habitus socialmente constituit și o anumită poziție deja instituită sau posibilă în diviziunea muncii de producție culturală. Astfel, subiectul operei de artă nu este un artist singular, nici un grup social, ci câmpul de producție artistică în ansamblu. Analiza operelor culturale are
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
naturelle, P. Lang, Berne. BOREL M.-J. & WULSER-PEQUEGNAT C. 1983: "Raisonner sur l'espace", în Degrés, nr. 35-36, Bruxelles. BOTHORAL N., DUGAST F., THORAVEL J. 1976: Les Nouveaux Romanciers, Paris, Bordas. BOURDIEU P. 1971: "Champ du pouvoir, champ intellectuel et habitus de classe", în Scolies, nr. 1. BREMOND C. 1966: "La logique des possibles narratifs", în Communications, nr. 8, Paris, Le Seuil. Logique du récit, Paris, Le Seuil, 1973. BRETON A. 1924: Le Manifeste du surréalisme, Paris, Idées-Gallimard. BUISINE A. 1974
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
simbolice între clase și categorii sociale cu statut diferit. În acest context rolul principal al școlii este acela de a organiza conservarea și transmiterea moștenirii culturale, de a modifica indivizii printr-o activitate prelungită de formare, dotându-i cu un "habitus cultivat". Conceptele fundamentale pe care le propune sociologia reproducției culturale sunt: acțiunea pedagogică, violența simbolică, arbitrariu cultural, autoritate pedagogică, muncă-productivitate pedagogică, capital cultural, capital social și habitus. Pornind de la aserțiunea că orice putere, fundamentată pe raporturi de forță, are caracter
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a modifica indivizii printr-o activitate prelungită de formare, dotându-i cu un "habitus cultivat". Conceptele fundamentale pe care le propune sociologia reproducției culturale sunt: acțiunea pedagogică, violența simbolică, arbitrariu cultural, autoritate pedagogică, muncă-productivitate pedagogică, capital cultural, capital social și habitus. Pornind de la aserțiunea că orice putere, fundamentată pe raporturi de forță, are caracter de violență simbolică, în sensul că poate impune semnificații legitime, aceste raporturi de forță capătă, prin transfer caracterul de forță specific simbolică. În consecință, acțiunea pedagogică (educația
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
și familiale a căror valoare este în funcție de distanța între arbitrariile culturale inculcate în diferite grupuri" (Bourdieu, P., Passeron, J.C., 1977). Procesul inculcării, desemnat de Bourdieu drept muncă pedagogică, trebuie să dureze suficient pentru a produce o formație durabilă, respectiv un habitus, obiectivat în gândire, apreciere, acțiune și percepție ale individului. Productivitatea specifică muncii pedagogice se măsoară obiectiv prin gradul în care habitusul produs este durabil (capabil să genereze pe termen lung practicile conforme principiilor arbitrariului inculcat), transpozabil (capabil de a genera
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
inculcării, desemnat de Bourdieu drept muncă pedagogică, trebuie să dureze suficient pentru a produce o formație durabilă, respectiv un habitus, obiectivat în gândire, apreciere, acțiune și percepție ale individului. Productivitatea specifică muncii pedagogice se măsoară obiectiv prin gradul în care habitusul produs este durabil (capabil să genereze pe termen lung practicile conforme principiilor arbitrariului inculcat), transpozabil (capabil de a genera practici conforme cu principiile arbitrariului într-un număr mare de domenii) și exhaustiv (reproduce complet în practicile generate principiile acestui arbitrar
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
clasă (A) acționează în tot timpul carierei școlare a elevului, transformându-se funcție de ponderea diferită a unui factor sau altul (factori morfologici și demografici, condiții de viață, ethosul de clasă, capital cultural și social, poziția în ierarhia economică și socială, habitusul de clasă) în structurile diferitelor faze ale evoluției școlare (ciclul primar, secundar, superior, profesional). În acest sistem al factorilor, restructurați în permanență sub efectul însuși al acțiunii sale, determinările ce depind de apartenența de clasa de origine pierd progresiv în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
atunci, în 1990, exista cu adevărat și alternativa. Aceste alegeri care aveau, desigur, și rațiuni istorice, dar nu reprezentau o fatalitate au exercitat o presiune enormă asupra tuturor domeniilor vieții sociale, favorizând pretutindeni prelungirea artificială și profund dăunătoare a unui habitus rezidual în gândire și în practică, a tehnicilor de supraviețuire în dauna comportamentelor de progres și a unei modernități mimate, nu asumate cu adevărat la nivel societal. Mantra occidentală fie că e vorba de NATO sau de UE, de Consiliul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tema egalitară cu cea naționalistă Jos străinii! și cu violența denunțării dușmanilor poporului Jos cu fiii de chiaburi și de legionari! Fără moșieri! Trebuie să recunoaștem însă că această contestare dirijată a legitimității opoziției își găsește un ecou masiv în habitus-ul mental al "majorității tăcute", supusă decenii de-a rândul propagandei sistematice împotriva "democrației burgheze". În acest mediu, imagistica primilor ani de dictatură comunistă, care păruse definitiv obliterată de spectacolul național-comunist al unității întregului popor, vădește o surprinzătoare reziliență. Spontan
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
accepte aceste progrese, dar le-a interpretat în beneficiu propriu, generând fenomenul "baronilor locali" profitori prin mijloace adesea dubioase ai puterii sporite a elitelor locale. Autonomia locală nu e încă integral consfințită prin lege, și încă și mai puțin prin habitus, mai ales că experiența istorică, cu precădere cea din Vechiul Regat, e foarte departe de experiența comunelor libere dintr-o mare parte a Occidentului. O complicație suplimentară este cea a diversității foarte accentuate a majorităților în Consiliile locale, atât între
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]