192 matches
-
astea n-ar fi nimic fără știința de a povesti pe care Răzvan Rădulescu o posedă într-un grad neobișnuit. Titlul Viața și faptele lui Ilie Cazane este, deja, o probă în acest sens: sintagma „viața și faptele“ caracterizează o hagiografie, ceea ce-l transformă pe Ilie Cazane, eroul cărții, într-un sfânt, mag sau măcar iluzionist. De la prima sa intrare în scenă, Cazane poartă această aură care nu-l va părăsi până la sfârșit. Și totuși, fantasticul este destul de puțin prezent în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Cazane, fiul primului, care ocupă jumătate din roman, nu are mai nimic de ordin fantastic: julituri, jocuri, pozne, fumat la vârstă fragedă. În schimb, abilitatea de a întreține iluzia fantasticului, a urgenței miracolului, ca și convingerea cititorului că parcurge o hagiografie proiectează totul dincolo de marginea realității. Naratorul pregătește cu minuție apariția, în ultimul capitol, a uimitoarei mașini de produs fulgere pe care micul Cazane - probabil genial, bănuim, dacă nu chiar vrăjitor - a construit-o. Probă ultimă a forței de sugestie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
o moarte luminată, este înspăimântătoare prin semnificația ei categorică. Aceasta e calea. Centura de castitate, simbolul transparent al ascezei, l-a mântuit pe Feofan. Oare îl va mântui, tot ea, și pe Nichita? O poezie a graniței Și totuși, dincolo de hagiografia acestui sfânt vagabond, Feofan, volumul conține câteva foarte frumoase poeme ale „fiului“, ale celui care încă nu a ajuns la treapta mântuirii de toate cele. Imagini halucinatorii, ținând de buna tradiție expresionistă a amestecării unor culori violente pentru a lovi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cu acest brâu. Este un act prin care monstrul este îmblânzit, lipsit de putere, „supus” erotic. Cu alte cuvinte, este „legat” pe cale magico-erotică. în favoarea acestei interpretări simbolice este suficient să amintesc legenda legării dragonului Tarasque de către Sf. Martha, legendă din hagiografia franceză, în care eroina nu leagă dragonul cu un simplu brâu, ci cu propria-i centură virginală. Arhaicele valențe erotice ale brâului au supraviețuit și în folclorul mitic românesc. Fie că e vorba de „baierul de zmeu” (remediu magico-erotic al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
idee se va materializa în panslavism, politică prefigurată de altfel și de Petru cel Mare, și care va aduce cu sine „renașterea slavilor” pentru deplina lor „libertate individuală și reînvierea spiritului propriu” . în 1869, Dostoievski elabora planul unei opere ample: Hagiografia unui mare păcătos, plan nefinalizat care a generat totuși Demonii, Adolescentul și Frații Karamazov. în afara marii teme a demonismului, romanul Adolescentul reia probleme comune altor opere dostoievskiene: relația copiipărinți, rolul banului în evoluția individului, descompunerea, criza societății generată de pierderea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model în sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, în primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore 10. Părinții din primele secole deosebesc, în marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul 11, Origen 12
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi existat mărturia învierii. Paul Heyse, devenit Von Heyse, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1910, reia hagiografia din Legenda aurea pe alte coordonate într-o nuvelă intitulată simplu Maria von Magdala. Magdalena e o femeie bogată și independentă, înconjurată de pretendenți. La doar cincisprezece ani fusese obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune într-un loc: " Această problemă care începe cu Dido din Cartagena și sfârșește cu Hermann Amandus Schwartz..." Cititorul neprevenit se înfioară de parcurgerea acestui coridor august, simte în preajmă adierea înaltă a gloriei. H. A. Schwartz apare canonizat, ca în hagiografii. Cei cari știu însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama că fraza în discuție poate fi la urma urmei și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ajungînd la interogații patetic-retorice de genul: „Cum a fost posibilă reforma radicală asupra limbii literare înfăptuită de Urmuz la noi în premieră mondială, într-un timp poetic în care sămănătorismul era în floare?”. Totul e ambalat într-un limbaj de hagiografie autohtonistă („Biblie a avangardei românești”). Nota bene, deși admirator al lui Urmuz, Nichita Stănescu avea importante rezerve față de avangardă... Ca o replică la această acțiune, tînărul critic de artă timișorean Andrei Pintilie publica în România literară un eseu despre autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fruntea treburilor publice”, și toate acestea în pofida unor „slăbiciuni omenești” pe care a avut curajul să le recunoască chiar față de pudicul D. A. Sturdza, fost secretar al său, apoi și prim-ministru al României și depozitar nedelegat al arhivei domnitorului. Hagiografia este repudiabilă, dar, repudiind-o, nu înțelegem să coborâm în contrariul ei, nerezonabil și frizând impietatea, cea mai culpabilă slăbiciune pentru istoric și rătăcire vinovată pentru cel pregătit, deci în cunoștință de cauză, spre o minimă comprehensiune ce atârnă de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-lea), pildele din Fiziolog sunt numerotate în continuarea capitolelor din Floarea darurilor (pentru a cărei alcătuire autorul acestei din urmă scrieri chiar apelase la Fiziolog), dovadă că brașoveanul interpreta acest repertoriu drept „carte de înțelepciune”. Așezarea în alte manuscrise alături de hagiografii sau de „cuvinte” de edificare sugerează întrebuințarea în predici a pildelor din Fiziolog fie ca semnificant pentru realizări spirituale, fie ca ajutor mnemotehnic. Textele românești de la sfârșitul secolului al XVII-lea și din secolul al XVIII-lea s-au păstrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
cu duhovnicul, de la confrații mai tineri până la cei mai vârstnici, avea parte de cuvinte de vrajbă și jigniri. Îl sileau să muncească cât un catâr la câmp, iar seara în bibliotecă, la lumina pală a unei lumânări, trebuia să copieze hagiografiile sfinților. Asta nu mai era viață. Tommaso era gata să îndure cele mai netrebnice samavolnicii și cele mai violente ofense, cu condiția ca în timpul zilei să-i rămână un interval pentru lectură sau scris. Astfel încât conspirația în contra lui era organizată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
muntele Ararat, în Armenia, fără a preciza numele acestora și nici perioada în care au pătimit martiriul; cardinalul Baronio i-a introdus în această operă pe baza unei passio considerată demnă de crezare. Această operă din sec. XII-XIII, ignorată de hagiografiile occidentale și orientale înainte de această dată, ne spune că Acacius, un ofițer roman, probabil creștin, care a participat împreună cu împăratul Hadrian la o expediție împotriva armenilor, împreună cu vreo 10.000 de soldați, după ce a pierdut o primă confruntare, rugându-se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
capacitățile lui invizibile - de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari”, proclama apostolul Pavel. Această literatură se vrea a fi o pneumatologie, o hagiografie, explicită sau implicită, a omului: o literatură profund umanistă care dezleagă misterul mereu virgin al unei puteri individuale latente a cărei actualizare depășește mereu așteptările conștiinței de sine a personajului și, dincolo de text, ale cititorului. Pentru că asistăm de mult la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv panegiric" ținînd de o "hagiografie și apologetică a obiectului" (G. Péninou, 1970: 97). Revoluția iconică a erei vizualului și-a pus decisiv amprenta asupra mesajului publicitar biaxial: de la verbalitatea literară a formelor "arhaice" de publicitate (din care subzistă azi doar sloganul) s-a trecut la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Veșnice! Informațiile din descrierea lui se găsesc pe tăblițele 1și 2 și parțial pe unele iconițe ale geților, sau poate a circulat în acele timpuri o iconiță ce înfățișa moartea lui Ili iar imaginea a fost preluată mai tîrziu de hagiografia creștină prin icoana răstignirii lui Iisus cum apare în cultul ortodox. Ca să arăt hoția și făcătura celui pe care iudeo-creștinismul îl numește Ioan, autorul Apocalipsei, voi da în continuare, în partea stîngă, ceva citate din acest text iar în partea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
păstorească toate neamurile arimine. Strămoșul nostru are pe cap cușma specifi- ajunsă mitră la romani, poartă un cojoc lung iar pe piept are atîrnat un cap de taur și crucea. Deasupra peșterii este chipul lui Sîntu cu plete, pe care hagiografia iu-deo-cretină la-a luat cu numele de Iisus. La dreapta acestuia se vede porumbelul, șoimul ceresc, simbolul Sfîntului Duh ori Suflet din religia strămoșească, în colț mai este un cap, iar sub acesta sînt doi măgăruși sau cai pentru cei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
atitudini, comportamente peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care trebuie să le dezlegăm, deși viața ușoară de până acuma nu ne-a înțelepțit decât prea puțin"449. Reactivarea memoriei scripturilor generează în publicistica eminesciană structuri compozite care amalgamează "prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de mit (un "mythmaker"115, s-a spus), înclinat și el, asemeni lui Lovinescu (în ciuda diferențelor, procedeul e, vom vedea, similar), către romanțarea, subiectivă, a documentului. Ioana Bot, spre exemplu, a demonstrat foarte convingător că biografia călinesciană urmează îndeaproape tiparele hagiografiei: plecând de la premiza că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Sfîntul Martin în mai multe rînduri la Tours. În 369 s-a retras pe domeniul său de la Primuliacum, în apropierea regiunii Narbonne. Acolo a compus Viața sfîntului Martin. Opera sa reflectă în același timp tradiția antică a biografiilor și anunța hagiografia (viața sfinților) din epoca medievală. Textul prezentat este una dintre scenele cele mai celebre din viața lui Martin și a fost o mare temă a artei occidentale. Această împărțire a mantalei este urmată în povestire de apariția în visul lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reglementat normativ și dogmatic), religios pozitiv (manifestările divinității) și religios negativ (manifestările diavolului sau ale păcatului). Spre exemplu, în modulul ce reiese din intersecția imaginarului puterii cu cel religios negativ pot fi introduse tipurile istorice sancționate în scrierile moralizatoare, în hagiografii, în cărțile populare sau în "oglinzile principilor" (penalizarea este în general invocată și redată sub incidența moralei creștine, nu a justiției politice sau a pravilei). Un prim modul este constituit așadar de rolurile pe care le joacă puterea masculină și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chiar din perspectiva sistemului modern al genurilor (spre exemplu, de tipul cărților populare de aventuri, Viața și petreacerea svinților și Psaltirea pre versuri tocmită, datorate lui Dosoftei, al Istoriei ieroglifice și al Țiganiadei, al traducerilor din textele sfinte și al hagiografiilor) sau purtătoare de indici de "literaturitate" (horoscoape, zodiace etc.), și în programele iconografice apar semne ale "artisticității". Aceste mărturii merită de asemenea integrate în analiza imaginii, a simbolurilor și a expresivității produselor imaginației, mai ales prin stabilirea diferențelor în raport cu motivele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în imaginarul colectiv sau în scrierile oficiale ce puteau avea o circulație mai mare și în cele din urmă un rol major pentru spiritul românesc. Prin stemmata, pareneză, cronică sau oratorie laică, formele aulice ale artei cuvântului s-au adăugat hagiografiei, romanelor populare eroice și folclorului literar, dar și oratoriei religioase, care s-a pus și ea în slujba stimulării entuziasmului general pentru apărarea ortodoxiei. Domnitorii Țărilor Române, prin strategii abile, mai mult sau mai puțin declarativ, au contracarat, sub apanajul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în mentalul colectiv, în imaginar. Mentalitățile, precum și procesul de memorare colectivă, au fost întărite tocmai de caracterul oral al culturii, de precaritatea mijloacelor de comunicare și de stereotipiile tradiției. Formele culturale și spirituale ale vremii - ceremonialul, iconografia, predica de amvon, hagiografiile - au întărit și au încărcat schemele de memorare cu narațiuni mitice desprinse din relieful istoric, cu figuri și modele locale sau preluate din tradiția creștină, cu legende istorice care amestecă fantasticul și evenimențialul, într-un "scenariu" care el însuși combină
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]