192 matches
-
sînteți creștini?" Sigur că sîntem creștini!" "Dar de cînd?" "De la Sfîntul Toma." (Pentru că ei se revendicau de la misiunea Sfîntului Toma. Chiar lîngă Madras e o colină căreia i se spune Colina Sfîntului Toma, unde ar fi fost martirizat acesta. Legende, hagiografie, dar n-are importanță. Cu atît mai bine. Toate acestea erau necesare pentru a da o legitimare supremă noii credințe.) "Și slujiți în biserică?" Sigur, slujim!" Să mergem să vedem!" Dar după ce slujesc aceștia, portughezii spun: "Nenorociților, voi spuneți că
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
fost stabilit de autoritatea supremă a Bisericii. § 2. În îndrumătorul catehetic se va ține seama de caracterul special al Bisericilor orientale, astfel încât în predarea catehezei se va remarca importanța biblică și liturgică precum și tradițiile propriei Biserici sui iuris în patrologie, hagiografie și în iconografie. § 3. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor este cel care se va îngriji să adapteze catehismele pentru diferitele grupuri de credincioși creștini și să fie prevăzute totodată și cu materiale ajutătoare și documentații și de asemenea
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
fost stabilit de autoritatea supremă a Bisericii. § 2. În îndrumătorul catehetic se va ține seama de caracterul special al Bisericilor orientale, astfel încât în predarea catehezei se va remarca importanța biblică și liturgică precum și tradițiile propriei Biserici sui iuris în patrologie, hagiografie și în iconografie. § 3. - Can. 622 - § 1. În fiecare Biserică sui iuris va exista o comisie pentru probleme catehetice, care poate fi constituită chiar și cu alte Biserici sui iuris pentru același teritoriu sau regiune socio-culturală. § 2. - Can. 623 - § 1
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
Imperiu Francez sunt cosiderate în zilele noastre de mare influență. Unele articole sunt polemice, cum ar fi descrierea evenimentului “Baia de sânge” de la Stockholm unde autorul este părtinitor cu una din tabere în detrimentul celeilalte. Articolele referitoare la nobili sunt adeseori hagiografii cum ar fi cazul lui Umberto I al Italiei care este o propagandă facută în favoarea unui rege perceput de majoritatea populației ca fiind un tiran urât de popor. Multe articole sunt pur și simplu neactuale, cum ar fi cele referitoare
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
Agatha Christie. John Fowles și Julian Barnes sunt reprezentanți ai literaturii engleze postmoderne. Literatura anglo-saxonă include literatura scrisă în dialectele limbii engleze vechi începînd cu secolul al V-lea pînă la invaziunea normană din 1066. Ea include poeme epice, lirică, hagiografie (viețile șfinților), predici, parafrazări biblice, lucrări gnomice, cronici și altele. S-au păstrat peste 400 de manuscrise din această perioadă, care includ corpusul cel mai valoros al literaturii anglo-saxone. Cel mai important monument literar al perioadei este poemul epic Beowulf
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
că notar, falsificând uneori documente pentru a-i obligă pe țărani să-și plătească toate contribuțiile pentru mănăstire. În 1237 a fost prezbiter. Lirica lui Berceo are drept unică tema pe cea religioasă, si se constituie în primul rând din hagiografii, adică scrieri despre elemente sacre relaționate cu viețile unor sfinți, în special cei venerați în mânăstirile unde a fost angajat. Capodoperă să este însă „"Milagros de Nuestra Señora"” („"Minuni ale Maicii Domnului"”). Berceo nu se afirma că un narator original
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
Ansi, poreclit "negrul". Tradiția păstrează memoria acestei realități în diverse scrieri ale biografilor si istoricilor musulmani (de ex. visul lui Mahomed, si scrierile lui Balad-huri). Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică, sunt 'istorii sfinte', apologetice ('hagiografii'). Ele subliniază atât umanitatea sa, cât și natura lui fantastică, relatată de o abundentă sumă de tradiții (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens). În Europa, odată ce mitologia creștină a fost demontată în măsura posibilului pentru a căuta istoricitatea diverselor sale
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
la 21 februarie. În 1823, papa Leonțiu XII extinde cinstirea sa în toată Biserica catolică universală și îl proclamă doctor al Bisericii. Opera sa constă mai ales dintr-o corespondență impresionantă (158 scrisori) și câteva predici (75). A scis și hagiografii și tratate, dintre care amintim: Este cinstit la data de 21 februarie. Este invocat pentru cazurile de vindecare a migrenei și a oricăror altor dureri de cap având în vedere numărul mare de studii pe care Pierre Damien le-a
Petru Damiani () [Corola-website/Science/303190_a_304519]
-
a stat prea mult la Roma. În general, așa stau lucrurile cu aproape toate mărturiile despre apostoli și sfinți: ele sunt, mai degrabă, fantezii teologice decât realități sau izvoare istorice, lucru pe care îl afirmă însăși o definiție a cuvântului „hagiografie” din Marele dicționar de neologisme. Hagiografiile, în special cele medievale, sunt folosite drept surse care puteau încorpora istoria instituțională și locală și ca izvoare istorice pentru practici religioase, obiceiuri și tradiții, mai degrabă decât izvoare istorice despre personajele lor principale
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
În general, așa stau lucrurile cu aproape toate mărturiile despre apostoli și sfinți: ele sunt, mai degrabă, fantezii teologice decât realități sau izvoare istorice, lucru pe care îl afirmă însăși o definiție a cuvântului „hagiografie” din Marele dicționar de neologisme. Hagiografiile, în special cele medievale, sunt folosite drept surse care puteau încorpora istoria instituțională și locală și ca izvoare istorice pentru practici religioase, obiceiuri și tradiții, mai degrabă decât izvoare istorice despre personajele lor principale. Faptul că Petru a fost episcop
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
andaluza italiană", simbolul demonului feminin înscăunat pe tronul Vaticanului. Urmează o perioadă de reabilitare, numeroși istorici încep să verifice textele pe care se bazau acuzațiile aduse familiei Borgia. În timp ce despre papa Alexandru al VI-lea apăreau biografii cu tendință spre hagiografie, în 1866 Giuseppe Carponi publică un studiu despre Lucreția intitulat: "O victimă a istoriei". În această biografie apăreau documente neconsultate până în acel moment, care proveneau de la arhivele din Modena, a familiei d'Este. În 1874 este publicată o altă biografie
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
sau de către norvegieni. Istoria literaturii norvegiene începe cu poeme păgâne din Edda și versul scaldic din secolele IX și X, cu poeți precum Brăgi Boddason și Eyvindr Skáldaspillir. Sosirea creștinismului în jurul anului 1000 a permis norvegienilor să au contact cu hagiografie, scrierea cronicilor și predare medievală europeană. Aceste influențe, unite cu înrâuriri islandeze anterioare și tradiția orală nativă, au cauzat dezvoltarea rapidă a literaturii în secolele XII și XIII. Capodoperele epocii includ "Historia Norwegie", "Thidreks șaga" și "Konungs skuggsjá". Perioadă între
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
, arhaic "Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Ierusalim, de la prințul georgian Bakur. La Rufinus este vorba de o anonimă care înfăptuise minuni și creștinizase Georgia. Numele Nino este transmis de un manuscris georgian scris între anii 960 și 970 în mănăstirea Șatberdi din nord-estul Turciei de azi. Hagiografiile mai târzii au făcut din Nino misionara Armeniei, o rudă a sfântului Gheorghe sau o prințesă romană. Fiind patroana statului georgian, sfintei i s-a ridicat în 1994 la Tbilisi un monument creat de sculptorul Zurab Zereteli. Sfânta Nino a
Nino () [Corola-website/Science/306149_a_307478]
-
iar ele provin din surse care sunt adesea în dezacord reciproc. Detaliile biografice despre înaltele funcții pe care le-ar fi ocupat atât Ioan Damaschinul cât și tatăl lui, în administrația centrală a califatului, și care sunt amintite azi în hagiografiile tradiționale, provin dintr-o sursă arabă (melkită) târzie, din secolul al XI-lea, a cărei credibilitate este foarte redusă ținând cont că aceste detalii se găsesc alături de alte povești și legende neverosimile. Sursele mai apropiate în timp de epoca lui
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
Teofan Mărturisitorul, sau documentele celui de-al șaptelea Sinod, vorbesc mai degrabă de o funcție mai modestă a lui Ioan Damschinul și a familiei lui, anume aceea de perceptor (strângător de impozite pentru statul musulman) în comunitatea creștină locală. Deși hagiografiile ortodoxe și catolice, și mai târziu și erudiții care studiau istoria Bizanțului, au concentrat atenția în ce-l privește pe Ioan Damaschinul asupra scrierilor polemice ale acestuia contra iconoclasmului, operele lui principale sunt dedicate combaterii ereziilor locale, din lumea orientală
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
După retragerea aureliană, bazinul inferior al Dunării a fost invadat de valuri succesive de populații migratoare timp de un mileniu, precum goții sau mongolii ce și-au exercitat dominația asupra spațiului. Năvălirile sunt atestate în surse scrise ca analele, cronicile, hagiografii și inscripții, și de descoperirile arheologice. Românii sunt menționați târziu în sursele scrise, majoritatea informațiilor fiind numai despre populațiile migratoare care s-au perindat prin regiune. Până în secolele X-XI, românii erau omiși în analele și cronicile vremii pentru că se notau
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Spre exemplu, povestirea "Vizuina" poate fi comparată cu paranoia socială din Primul Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să mitologizeze biografia lui Kafka, să o transforme în hagiografie. De asemenea, patosul cu care kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se pare dăunător unei receptări corecte. Un vehement combatant (la fel ca Susan Sontag) al analizelor critice excesive, el apreciază că dinamismul imaginației
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Bucura-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!“. Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situații grele, cum au fost „ciuma lui Caragea Vodă “ din 1813, dar și foametea din vremea lui Alexandru Moruzi, din 1795. În hagiografia și iconografia ortodoxă greacă, este reprezentat ca preot, pe când sursele rusești îl prezintă ca ierarh (episcop).
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
A murit prin 720 - 725. Sărbătoarea este fixată pe data de 10 septembrie. În timpul regelui franc Childebert al IV-lea (695-711), episcopul Aubert de Avranches a primit de la Arhanghelul Mihail ordinul să întreprindă construirea a ceea ce va deveni Mont Saint-Michel. Hagiografia ne spune că în luna octombrie a anului 708, episcopul Aubert a avut o viziune în care Arhanghelul Mihail i-a poruncit să edifice o biserică pe insula stâncoasă aflată la vărsarea râului Couesnon, insulă cunoscută pe atunci sub denumirea
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
literatura care a fost scrisă în limba anglo-saxonă (limba engleză veche) în perioada anglo-saxonă a Angliei, care a durat de la mijlocul secolului al V-lea până la Cucerirea normandă a Angliei în 1066. Aceste texte cuprind genuri literare ca poemul epic, hagiografii, predici, traduceri biblice, legi, cronici, cimilituri etc. În total, s-au păstrat cam 400 de manuscrise din această perioadă. Una dintre cele mai importante lucrări din periada anglo-saxonă este poemul "Beowulf", care are statutul de epos național în Anglia. "Cronica
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Wessex, acesta din urmă fiind cel mai răspândit. Nu toate textele pot fi considerate literatură; unele sunt altceva decât niște liste de nume sau exerciții de scris neterminate. Dar majoritatea sunt texte literare, menționate aici în ordine descrescătoare: predici și hagiografii, traduceri biblice, traduceri ale lucrărilor primilor "Părinți ai Bisericii", cronici anglo-saxone și povestiri istorice, legi, testamente și alte texte juridice, exerciții de gramatică, medicină, geografie și nu în ultimul rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Lactantius "De ave phoenice". Alte poezii mai scurte sunt prelungiri ale tradiției latine de bestiare. Unele exemple sunt "The Panther" („Pantera”) "The Whale" („Balena”) și "The Partridge" („Potârnichea”). Viața sfinților "Cartea Vercelli" și "Cartea Exeter" conțin poezii despre viața sfinților, hagiografii. În "Cartea Vercelli" se găsesc poeziile "Andreas" și "Elene", iar în „Cartea Exeter” poeziile "Guthlac" și "Juliana". "Andreas" are 1722 de versuri, ea fiind cea mai lungă și cea care stă, în ceea ce privește tonul și stilul, cel mai aproape de "Beowulf" dintre
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
care a scris pe la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, a fost cel mai prolific autor anglo-saxon de predici, care au fost copiate și folosite mult timp după el. A scris și o serie de hagiografii, o lucrare despre calcularea timpului, scrisori pastorale, a tradus primele șase cărți din Biblie, dicționare, alte traduceri din Biblie (printre care "Proverbele lui Solomon"), "Cartea înțelepciunii", și din "Ecclesiasticus" („Testamentul vechi”). În aceeași categorie cu Ælfric a fost Wulfstan, arhiepiscop
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Se crede că a fost scris în secolul al IX-lea de către un autor din Mercia, regiunea Midlands. Cea mai veche colecție de predici este "Omiliile Blickling", din „Cartea Vercelli”, care au fost datate în secolul al X-lea. În afară de hagiografiile scrise de Ælfric, mai există unele despre sfântul Guthlac în „Cartea Vercelli”, despre viața Margaretei de Antioka, și despre viața Sfântului Chad de Mercia. În manuscriptul sunt 4 biografii: Cei șapte tineri din Efes, "Sfânta Maria din Egipt", "Sfântul Eustaciu
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]