245 matches
-
idei pozitive prin care să se legitimeze. În fața celorlalți, dar mai cu seamă în fața propriei lor conștiințe. Pentru multe dintre mamele singure (ca o alternativă mult mai onorabil de acceptat față de aceea a victimei neajutorate), este ceea ce am numit maternitatea haiducească. Aceasta este o stare de receptare a maternității ca fapt de viață unic, înălțător, asumat cu demnitate în toate coordonatele sale, ca un fapt de excepție, care poate da sens vieții. Desigur, are și o dimensiune tragică. Asemenea haiducilor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
preferat să ia drumul codrului, un astfel de fapt de viață mai poate însemna și că există o dezicere față de ceilalți, mai ales față de cei care, în conformitate cu așteptările comune, ar fi trebuit să-și exercite rolurile de persoane semnificative. Maternitatea haiducească este rareori un proiect intenționat. De cele mai multe ori este o rezultantă, care are în spate nereușite, limitări. În cadrul maternității haiducești nu mai este loc de vise romantice sau de sacrificii urmate de regrete. Dezvrăjirile sunt posibile, viața e luată așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Blaga) și contemporani (Demostene Botez, Ion Brad, Nina Cassian, Emil Isac, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Ion Bănuță, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Tiberiu Utan ș.a.). K. este și un traducător consacrat al folclorului românesc, publicând mai multe volume din baladele, cântecele haiducești și colindele românești, realizate în colaborare cu folcloristul Faragó József, care semnează selecția, îngrijirea textelor și studiile introductive. Pagini memorialistice sunt cuprinse în cartea A műfordító emlékeiből (1986), unde K. publică o serie de versiuni în maghiară din poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
urmă cine-mi trece?/ Îmi trecea doamna Ileana./ Ea cum trece, cum mi-o aude,/ Cum mi-o aude, cum mi-o vede,/ Și din gură așa-mi grăia:/ - Ce cânți, Ileano, așa-ngânat,/ Tot ca viersul trăgănat,/ Și cu glasul haiducesc,/ Și cu viersul femeiesc” (Voineasa - Vâlcea). Drumurile profan și sacru sunt foarte clar delimitate în acest fragment, boierii parcurg un itinerar în contingent și nu au simțurile necesare pentru muzica din lumea mitului. Doamna, ca ipostază a maestrului inițiat, marcată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cântecului revelează coordonatele armoniei sacre: îngânarea notelor implică o interiorizare profundă, emisia lor venind direct din sufletul fetei. Redarea tărăgănată a liniilor melodice este proprie cântecelor doinite, de jale, ceea ce oferă o altă sugestie a suferinței rituale. Amestecul de glas haiducesc cu viers femeiesc dezvăluie intensitatea emisiei melodice caracterizată de o sensibilitate acută, tipică simțirii feminine. Conectarea imediată la cântecul sacru este redată la nivel morfologic de singurul verb la imperfectul indicativ, care rupe continuitatea prezentului istoric în care se mișcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-D. tinde să elaboreze și comentarii mai ambițioase, după cum o dovedește un prim volum din Considerațiuni critice asupra poeziei noastre poporane, intitulat Doine (1903). Într-un proiect, erau anunțate alte patru volume, despre doinele „voinicești-haiducești”, „de străinătate”, despe balade, cântece haiducești și strigături. Autorul delimitează „folklorele” de „știința folklorelui”, analizează comparativ diferite colecții (V. Alecsandri, G. Dem. Teodorescu, Gr. Tocilescu) și, oarecum amatoristic, evidențiază deformările din variantele doinelor, propunând soluții pentru culegerea folclorului autentic. În afară de un libret propriu, reușit, la opereta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
Brăiloiu oferă toate detaliile privitoare la publicație ca organ politic și la programul urmărit. Preocupările literare sunt destul de firave și aparțin preponderent redactorului, care publică la „Foileton” proză și lungi poeme în versuri (O scenă din viața lui Țepeș, Cântec haiducesc ș.a.), precum și câteva sonete, datate între 1850 și 1860. La această rubrică se remarcă semnătura lui G. Baronzi sub nuveleta Întâmplările unei măști, tipărită la foarte scurt timp și în broșură cu titlul Impresiuni din carnavalul 1861, și sub o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
elevi. Am pornit cu cântec. Un cor puternic, voci tinere, entuziasm. . . Am mărșăluit din Buzău spre Ploiești pentru a ne întâlni cu cei ce veneau de la Mizil. A fost o ședință sublimă, un foc de tabără în noapte, feerie, foc haiducesc, rugăciuni cântate de sute de piepturi tinere, cuvântări înflăcărate rostite de proaspeții ieșiți din închnisori. La întoarcere nu s-a mai cântat dar s-a mers tot timpul în cadență, sub o ploaie măruntă și liniștită de toamnă. La ora
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o considera comună și lipsită de gust. Vela Își dădea aere grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din piele de struț agățată de umăr, cizme și mănuși din piele de struț. Datorită salariului de profesor titular, avea bani cu nemiluita. Frumusețea ei cu profil drept era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
literare, t. XXXVII, 1914-1915; Vasile Bogrea, Cercetări de literatură populară, DR, 1921-1922; C. S. Nicolăescu-Plopșor, Din legendele lui Novac, CL, 1921, 2-4, 10, 11; Traian Ionescu-Nișcov, Lupta dintre creștini și păgâni în balada populară, AO, 1930, 49-52; Pavel Dan, Baladele haiducești. Ciclul Novăceștilor, „Blajul”, 1934, 3; Lucian Costin, Novăceștii în balada bănățeană, „Banatul literar”, 1937, 2-8; Lucian Costin, Studii asupra folclorului bănățean, vol. II: Balada bănățeană, Craiova, 1942, 69-115; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), II, îngr. Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
literar”, 1937, 2-8; Lucian Costin, Studii asupra folclorului bănățean, vol. II: Balada bănățeană, Craiova, 1942, 69-115; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969, 106-107; Traian Ionescu-Nișcov, Haiducia și cântecele haiducești, REF, 1958, 2; Gh. Vrabie, Balada Novăceștilor, O, 1958, 6; Ist. lit., I, 102; Al. I. Amzulescu, Introducere la Balade populare românești, I, București, 1964, 40-42; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965, 40-51; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
actuale, satira fiind aici nelipsită. Mai rar, textul urat este o baladă, poate din necesitatea adaptării textului la situația celor cărora li se face urarea (Miorița urată la păstori) sau, în unele zone, datorită preferinței pentru literatura de haiducie (balade haiducești). O formă deosebită de cele anterioare este p. lipsit complet de episodul epic ori redus ca întindere, adesea cântat, întâlnit în special în Muntenia. Se pare că acest tip se află numai în repertoriul copiilor și nu ar fi exclus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
În razele vieții, Tiraspol, 1939; Brazde proaspete, Chișinău, 1948; Diminețile noastre, Chișinău, 1949; Cuvântul mamei, Chișinău, 1951; Pașii primăverii, Chișinău, 1951; Fiii noștri, Chișinău, 1951; Mama mea steluță are, Chișinău, 1952; Mitrunea Leușteanu, Chișinău, 1952; În fața Kremlinului, Chișinău, 1952; Baladă haiducească, Chișinău, 1953; Izvorul viu, Chișinău, 1953; Cuvântul mamei, București, 1953; Lumina noastră, Chișinău, 1954; Versuri, Chișinău, 1954; Dragoste, Chișinău, 1956; Europa azi, Chișinău, 1957; Drumuri și gânduri, Chișinău, 1958; Versuri alese, Chișinău, 1959; Din neam în neam, Chișinău, 1960; Noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
limbajul arhaizant, ferit de prețiozitate sau livresc. Pe de altă parte, S.-Ț. este cel mai autorizat culegător de folclor contemporan de la românii din Valea Timocului. Prima sa culegere, Poezii populare de la românii din Valea Timocului (1943), conține balade antiotomane, haiducești și fantastice, care demonstrează, printre altele, rolul românilor timoceni în vehicularea cântecelor bătrânești, în transmiterea motivelor pe ambele maluri ale Dunării. Culegerea Cântece bătrânești și doine (1967) se impune atenției atât prin caracterul științific al alcătuirii, cât și prin bogatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
cântecelor bătrânești, în transmiterea motivelor pe ambele maluri ale Dunării. Culegerea Cântece bătrânești și doine (1967) se impune atenției atât prin caracterul științific al alcătuirii, cât și prin bogatul capitol de balade (peste o sută de piese) fantastice, vitejești, păstorești, haiducești, de curte și familiale. Alături de baladele timocene, figurează și câteva cu largă circulație în Oltenia și în Moldova. O carte de basme prelucrate, Casa din Dunăre (1974), cu punct de plecare tot în folclorul românesc de pe Valea Timocului, este urmată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
materialul adunat din intervalul 1831-1960, cel de-al doilea, publicat în 1978, cuprinde datele dintre anii 1961 și 1970. Tot de domeniul legăturilor literare româno-maghiare se ocupă volumul de studii Magyar-román irodalmi kapcsolatok (1985). Ca folclorist, a întocmit antologia baladelor haiducești ale popoarelor est-europene (Betyárok tüzénél, 1959), a publicat mai întâi o broșură (1963), apoi un volum de basme populare culese de el însuși de la povestitorul bilingv Vasile Gurzău din comuna Méhkerék, comitatul Békés (Vasile Gurzău magyar és román nyelvű meséi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
a unei colecții alcătuite plecând de la materialul profesorului blăjean Ioan Micu Moldovanu, Doine și strigături din Ardeal (I-II, 1885). Contribuția lui B. constă în clasarea celor peste 1000 de piese (648 de doine - de dragoste, de dor, de jale, haiducești, ostășești ș.a. - și 359 de strigături), în elaborarea notelor și a prefeței. B. este, de asemenea, autorul mai multor culegeri: Cincizeci de colinde (1890), însumând 23 de colinde religioase și 27 „lumești”, cunoscute și din alte colecții, Din traista lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
Costin - pe statutul lui social excelent: „[...] știindú Vasilie-vodă pre tată-sau, Dumitrașcu-logofătul, la atâté domnii boieriŭ vestitŭ, cu orice întemeiate, care nici o casă aicea în țară moșii ca acéle, ocine, sate, curți n-au avut”), a optat pentru această manieră haiducească (răpirea dezvoltase în Franța veacului al XI-lea o adevărată industrie cu rezultate interesante și avantaje pentru rudele apropiate ale fetei „răpite”) de a-și procura soția. L-a împins, poate, firea sa senzuală (un istoric deslușea această trăsătură pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și texte din literatura clasică română (I.L. Caragiale în special). Articolele, în bună măsură nesemnate, sunt datorate, probabil, colectivului redacțional. Cei mai importanți colaboratori sunt Aron Cotruș, ale cărui versuri sunt tipărite întotdeauna pe prima pagină (Cel tare nu plânge, Haiduceasca ș.a.), Radu Gyr (Vânt de seară), Teodor Ioraș (Vine România, fragmente de proza din volumul A fost odată), Vintilă Horia (El final de la conferencia titulata „Panoramă de la literatura rumâna en el destierro”). Vasile Posderca semnează articole politice ori cu caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286589_a_287918]
-
stelelor, durerii, valurilor. Poemul este cutreierat de Isolde și Melisande, Pulcinele, trubaduri și truveri. În același context apar umbrele altarului din Chartres, ca și Laïs, Erasm, Ronsard, Musset, Andersen ș.a. Ion ăl Mare este o prelucrare în manieră de baladă haiducească, însoțită de comentarii conjuncturale ale proaspătului angajat în lupta de clasă. Amplitudinea și seriozitatea lecturilor lui S. sunt prezente mai cu seamă în activitatea lui de critic și eseist. În Leopardi și operele morale, dar mai ales în eseul monografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
Jienilor. Zeci de personaje istorice se perindă de-a lungul romanului, creionate alert, uneori printr-o singură trăsătură distinctivă, într-un fel ca în cronica lui Gr. Ureche. Din culegerile lui Sim. Fl. Marian împrumută stihuri de doină și baladă haiducească, însuflețind personaje. În contrast cu tensiunea dramatică sau cu umoarea sumbră a eroilor, vorba de spirit, ironia, nota umoristică echilibrează atmosfera. Peisajul, în ipostazele lui sublime, contrapunctează șuvoiul tragic al istoriei. Ceea ce constituie însă liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
Bratislava a urmărit un model melodic baroc dintr-un manuscris mănăstiresc de la sfârșitul secolului al XVII-lea pe traseul evoluției sale de-a lungul timpului, atât în muzica populară cât și în cea cultă, detectabil până în zilele noastre în dansurile haiducești din Slovacia, Ungaria, Polonia. Alte probleme acute sunt generate de utilizarea materialului sonor genuin în forme mediatice sau comerciale și legată de ea și aceea a reconstituirii unor genuri pierdute. Un caz semnificativ a fost prezentat de Thomas Nussbaum (Innsbruck
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
misiunea de a-i cere "colaborări". La Zamora am intrat în renumita vilă, cu o poartă păzită, în stil "feudal", de un tun butaforic. Patronul ședea la o masă în curte, însoțit de fidelul său amic și coautor de scenarii haiducești, Nicolae Paul Mihail, pe care îl întîlneam atunci pentru prima oară, tip discret și docil, adecvat rolului de scutier. De la etaj a răsunat glasul curios al doamnei Marga: "Cine a venit?". La care soțul a răspuns memorabil: "Nimeni, dragă!". A
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
și criminalul război antisovietic. Teoria lui Blaga, în fond, reprezintă o calomnie cosmopolită la adresa poporului român. Eroul fatalist al ŤMiorițeiť este proclamat de această Ťteorieť drept purtător al specificului național. Noi cunoaștem alți purtători ai acestui specific: pe eroii baladelor haiducești, pe Horea și Tudor, pe Bălcescu și Bolliac, pe țăranii de la 1907 și pe luptătorii ceferiști din 1933, pe Ștefan Gheorghiu și Ilie Pintilie, pe eroii Doftanei și pe cei ai războiului antihitlerist". Sau: "Unul din protagoniștii științei istorice burgheze
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
să cadă / Stropii mari ca lacrimi în / Formă de zăpadă. // Ca să nu cumva, la drum / Ce pornește-acum... Dar pușchea pe limbă, tîngă, / Junghi de mînă stîngă!" (Anul Nou ). Dar, mai frecvent, un ermetism pastoral, în textura căruia se-ngroapă chiotul haiducesc, bonomia juvenții sătești: "Prin Adunare, cum răzbești, Scădere! / Prin Înmulțire, Împărțire cum, / Haiduc de codru, poteră, -ți faci drum! / Eh plînsul Ťochii văd, inima cereť! // Dăm cifrele pe litere cu-avînt, / Nici n-am luat seama, luați pe sus de Grații
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]