302 matches
-
aduce probe peremptorii despre mârșăviile la care se pretează niște haimanale - inclusiv falsificare de date și asasinat moral. Două sunt reacțiile față de acest răspuns strategic. Prima - multă „lume bună” tace pe ideea: „Ei, și ce-i cu asta?”. A doua - haimanalele „răspund” dovezilor acuzând-o pe autoare că nu a revenit la numele de Heda Katz, că a emigrat tardiv, că a avut un soț “încuiat”, că „este procurorul Niadruoj” etc. Politologie, nu glumă, nu? Când e vorba de o haită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
astăzi al maidanului copilăriei mele (pe locul unde se găsește azi Ministerul Cons trucțiilor) culminează În amintirea mea, de acum amatoare de peisaje libertine, cu un extraordinar episod panoramistic, când m-am găsit, Într-o zi, amestecat În mulțimea de haimanale de pe maidan, care se țineau scai, râzând cu gura toată și ținându-se de pântece, după o țigancă Înaltă, zdravănă, de mare alură și stil atunci când, răspunzând huiduielilor mulțimii, Își ridica poalele și se bătea cu palma peste bujaverca ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care Mihalache Popescu a adăugat un cuvânt de introducere În corul Mitropoliei, unde pe acea vreme cântau puținii noștri cântăreți de operă; cum și Îndemnul categoric ca să mă prezint la examenul de admitere În Conservator, plin pe atunci de toate haimanalele cu gărgăuni artistici la cap, cum și de toate epavele liceelor, Îmbulzite și pe alte asemenea școli declasate În mintea tuturora, precum școala de Marină Comer cială de la Constanța, școala de Agricultură de la Herăstrău sau cea de Silvicultură de la Brănești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neiertat pe acea vreme, În stare să te dezonoreze și declaseze definitiv. (Multă vreme după aceea m-a urmărit această Întâlnire cu Adrian Maniu, ambiguă figură de tânăr, cât p-aci ase muită, În imaginația mea delirantă, cu Arthur Rimbaud, haimanaua extravagantă și de geniu, domnul frumos și tânăr, geniul rău al lui Verlaine și deschizător de cercuri noi În poezie, așa cum Îl putem ghici În portretul lui Fantin-Latour.) N-am crezut, firește, nici de astă dată În realitatea acestui Adrian
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
probabil nu greșea, atunci nu e de crezut că această statuie, ridicată în 1639 în Place Royale (astăzi Place des Vosges), din inițiativa lui Richelieu, ca un omagiu adus regelui său, să fi fost loc de întâlnire al derbedeilor și haimanalelor. Cartierul fusese o vreme într-adevăr rău famat, după ce Caterina de Medicis, văduvă, nemaisuportând acele locuri legate de moartea bărbatului ei, părăsise reședința regală de la Hôtel des Tournelles, dispunându-i și demolarea. Dar Henric al IV-lea, voind să redea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Dumanoir și Fernand Lafargue, Louis- François Clairville și Ernest Gillet - sunt făcute cu o anume abilitate, ceea ce nu l-a scutit pe P. de acuzația, excesivă, de plagiat, emisă de I. L. Caragiale. Mai emancipată față de original ar fi „comedia locală” Haimanalele, după Alfred-Néoclés Hennequin și Alfred-Charlesmagne Delacour. A tradus mult, și din Molière (Amorul doctor) sau din Victor Hugo (Ruy Blas, versiune în proză), preferințele lui îndreptându-se, totuși, spre autori de melodrame cum sunt Adolphe D’Ennery, Eugène Cormon, Auguste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
valah. Aceste diferențe se citesc astăzi în atitudinile electorale, în poziția intelectualității. Astfel, intelectualitatea moldavă, ieșeană în particular, este mult mai stabilă și, o să vă mirați, mult mai europeană... Și mai puțin mediatizată... Tocmai din cauza aceasta e mai puțin mediatizată. "Haimanalele de Fanar" despre care vorbea Eminescu sunt mult mai prezente în București, din toate punctele de vedere. O să vă spun un lucru, din perspectiva poziției mele de senator al unui județ moldav (de Botoșani C.C.): tineretul e mai frumos și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
fiecare săptămână, adică în week-end, părinți și adulți, tutori și preceptori, vor putea în toată legalitatea și fără pericolul vreunei pedepse, la un preț stabilit și în schimbul unei sume modeste, să păruiască și să chelfănească, să ciupească și să biciuiască haimanalele, loazele, indiferent de vârstă și de condiție socială. Acest lăcaș va fi numit, acestui edificiu i se va spune Palatul chelfănelii, Palatul chelfănelii bis, și-și va deschide porțile indivizilor de ambele sexe, va primi bărbați și femei, de peste 18
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
păstrează și în Nopțile din underground (1972), unde meditația horațiană asupra trecerii timpului ia forme dramatice, iar nostalgia după dragostea apusă se transformă în suferință. Un roman, Viața la-ntâmplare (1938), cu evidentă tentă autobiografică, aducând notații pitorești din lumea „haimanalelor”, narează tribulațiile - o iubire ratată, o prietenie pierdută - la care e supus protagonistul, în încercarea disperată de a se integra vieții trepidante a capitalei. În colaborare cu Mihail Straje, S. a mai publicat, în 1940, o culegere de traduceri intitulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
celalt un vechi cântec de mahala. Primul cântec descria orgiile bandelor electorale organizate de Popa Tache sub conservatori. Cântecul începea astfel: Popa Tache, und’ te duci Numa-n halat și papuci? Mă duc, taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale, Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. Popa Tache cântă Rezemat în bâtă, Bătăușii ține Isonul pe vine. Pe la Zece Mese, Păruieli mai dese, Pe la șapte Nuci, Bătăi cu măciuci. Junele Missir Suge din clondir. Petre Grădișteanu Îi trage
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
inadecvare ale adolescenței, ci o comedie care lucrează relaxat în interesul sănătății publice, dezumflînd un pic cultul ăsta agresiv (și, în ultimă instanță, laș) al supraomului. Hancock (Will Smith) nu e un supererou din ăla cu costum fistichiu, ci o haimana cu căciuliță de homeless, care întîmplător poate să zboare și să respingă orice proiectil. El face fapte bune, dar le face în sictir și adesea cu sticla în mînă, provocînd invariabil mai multe stricăciuni decît ar fi provocat răufăcătorii dacă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el izbuti pe timpul când răposatul Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ăla din casa lui Chikuami. E un Încurcă-lume spurcat la gură. Evident, mama lui Hiyoshi se simțea jenată față de oameni. Era stingherită din cauza fiului ei și, ca răspuns la bârfe, se grăbea să-l ponegrească, de parcă transformarea sa Într-o haimana nu putea fi oprită. Nu știu ce să mă mai fac cu el, spunea. Nu poate suferi agricultura și pur și simplu nu vrea să rămână acasă. În primăvara celui de-al paisprezecelea an, Onaka Îi spuse: — De data asta, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
coșmar (Noapte de cloroform). Loviți de soartă, marginalii duc o viață aspră, ei fiind oricând gata să săvârșească un act de cruzime, dar dezvăluind câteodată surprinzătoare resurse sufletești (Muntele de zgură, Pușcăriașul cu ochii de oțel). O figură aparte este „haimanaua” din Articolul unsprezece, tinerelul ciudat și singuratic, iscusit în meștereli, inocent în fața relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
care unii din ei se servesc În contra acestui om ce a făcut atâtea serviții românilor, cel puțin nu mai cutează a le pronunția Înaintea mea, după mai multe vorbe tari ce le-am zis. Petrecerea lor e mai mult de haimanale (subl. aut.), toate zioa vorbesc de politică, se plimbă de la unul la altul și nu Învață nimic; sau și de Învață unii, Însă câte ceva superficial și nesistematic” . O critică devastatoare așadar, cu nimic diferită de diatribele conservatoare proferate mai târziu
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
subiect „generația actuală de guvernanți” se opune de rasa română, fie din Muntenia sau Moldova. În cele ce urmează se realizează portretul etnic, moral, fizic și intelectual al guvernanților. Atribute precum „un element etnic cu totul nou și hibrid”, „rămășițele haimanalelor”, „resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar”, „elementul de disoluție, demagogia României”, „stârpituri”, „aprinși de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice și autohtone”, „producte de baltă”, „nu sunt munteni” compun secvența descriptivă. Portretul nu este complet fără punerea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
Scotocesc un pic sub cartonul din talpă, înăuntru și-i arăt triumfător măruntaiele troașei. - Ia uite! Cuiul a ieșit pe partea cealaltă! Ei? Dar Mirovna deja se încuiase la ea-n cameră. Nu m-aș miră să fi fost tocmai haimanaua de fiu-so care a semănat cuie pe pragul ușii mele cu intenții asasine. Cum nu mai e nimeni în hol, în afară de becul spart care se bălăngăne înainte și înapoi sub efectul atingerii bastonului meu, mă duc șonticăind până la bucătărie. Cineva
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
poetul a fost un antiliberal indomptabil, atacurile lui căpătând nu o dată accente pamfletare. Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui față de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioși și haimanale, oameni a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală". Poetul era totuși conștient de necesitatea ei, dar văzută ca o clasă productivă, și nu una parazitară. Un alt mare clasic, despre care scria în câteva
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
panaramă" (zoso.ro, 6.01.2009). Mai frecventă este utilizarea ca epitet injurios - nu dintre cele mai grave - pentru o persoană: cel care stârnește râsul e disprețuit, dar cu o anume îngăduință. Cuvântul intră, astfel, în construcții de tipul "prostul/haimanaua de cutare": "panaramă de antrenor" (dinamovisti.mysport.ro, 12.09.2008); "M. I. a declarat că Z. nu va primi nici un ban de la F.C. Timișoara și a precizat că italianul este o panaramă de om" (fanatik.ro). La singular, probabil
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
incompletă: mitocan e și "locuitorul de la marginea orașului". Dar la fel de relevantă e definirea, în același DEX, a cuvântului "bulevardist" (ceea ce dl. Cristoiu recunoaște singur a fi fost, măcar în perioada în care era directorul ziarului bulevardier "Evenimentul zilei"!) drept "derbedeu, haimana" (1996, p. 117). "Dicționarul de neologisme" (1978, p. 162) mai adaugă un sens: "om de nimic". Or, conform DEX-ului, prima semnificație a cuvântului "haimana" este "om de nimic"! (p. 442)! Și cu aceasta, cercul s-a închis! Pentru orice
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
fi fost, măcar în perioada în care era directorul ziarului bulevardier "Evenimentul zilei"!) drept "derbedeu, haimana" (1996, p. 117). "Dicționarul de neologisme" (1978, p. 162) mai adaugă un sens: "om de nimic". Or, conform DEX-ului, prima semnificație a cuvântului "haimana" este "om de nimic"! (p. 442)! Și cu aceasta, cercul s-a închis! Pentru orice vorbitor de română, e greu de găsit o sinonimie mai desăvârșită decât aceea între termenii aduși în discuție! Toate acestea converg, de altfel, simbolic, în
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
cu gradul de sublocotenent în rezervă, Mihai Aspru e recunoscător războiului care, vrând-nevrând, l-a „cules de pe drumuri”. O rapidă privire retrospectivă se impune de la bun început: „Dar înainte de a porni într-aci, nu eram decât pur și simplu o haimana, un vagabond. Am fugit de-acasă, mai degrabă de la școală, din clasa a patra de liceu, dar am fugit, se cheamă, de sub scutul și autoritatea părinților, cu mulți ani în urmă.” Confesiunea, punctată de note săltărețe, dă „la”-ul diapazonului
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
și al căror număr se îngroșa an de an erau numiți de metopolisieni: Păcatele Lumii. (...)" ( p. 198). La degradarea ireversibilă a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a Metopolis-ului pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar prin hornurile caselor și pe sub paturile oamenilor. Le știau metopolisienilor toate
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
deoarece Caragiale a fost cel mai muzical. Arta este formă pură. Rezistă cel mai bine cea mai puțin poluată de conținut. Radu Sergiu Ruba: „Dacă n-ar fi fost ăsta, declară un cetățean al urbei, azi ne-am numi tot Haimanale.” Există importanță și există valoare. Ce a modificat scriitorul în literatura locului, ce este el. Perspectivă istorică, perspectivă critică. Necesară, perspectiva istorică este rece. Vede în scriitor un jucător de șah. Și încă ceva. Unii, ca Nicolae, ca Țepe, observă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]