299 matches
-
gura i se încleștase. Vroia totuși să scoată exclamări, dar nu treceau prin gâtlej. 220 221 Amândoi, la un do râs, nici de zicea când - Da' nu ne dai afară. Ce-o să zică soră-mea, Dia! Iar viu ca o haimana după 9 la masă . . . Aide, Mini, că te dezmeticești tu pe drum . Nostimă afacere ... să te tăvălești! . . . Când să găsească Rim o fecioară! Ha! ha! ha! . . . - Știe? articula Mini, regăsind, pe stradă abia, un fii- de glas. - Cine? - Rim . . . știe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Însă, Cano se trezi spunînd că ține cu Sport Boys, o echipă din Callao. Încercă să organizeze un grup de suporteri, dar nu l-a sprijinit nimeni. Unii au Început să șușotească despre cei de la Sport Boys că erau niște haimanale din port și cînd s-au uitat la Cano și-au dat seama că purta o cravată foarte veche și că avea ceva special, În orice caz nu era ca toți ceilalți. Fiindcă n-a putut să se apere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timp de o clipă deveniră complici. Apoi contemplară Împreună spectacolul pe care-l oferea piața din fața Arenei: nelipsiții marinari nord-americani ori francezi care veneau beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma lor strigînd mister și cerșind sau Încercând să le vîndă ceva sau să-i fure poșeta lui Susan; băiețandrii care vin cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mea! Mi-e de ajuns și chiar prea mult și nu mai am nevoie să-mi spui și tu ce trebuie să fac! Acum termină repede mîncarea și la culcare imediat! Sau vrei să mă ocup personal de concedierea acestor haimanale: Albinețu și tovarășii lui?! — Darling, eu cred că Albinețu ăsta s-ar putea să fie un om periculos... Arhitectul la modă făgădui să termine casa la toamnă. Susan Își petrecea toată ziua răsfoind reviste despre locuințe și grădini, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu mult interes concertele transmise la radio și enunța cu o pronunție deosebit de corectă numele instrumentelor muzicale cel mai rar auzite; acum era singură, cu ea puteam discuta liber, despre orice. „Mama e acasă ?“, am întrebat-o. „Nu e, umblă haimana“, mi-a răspuns. M-am așezat pe un scaun, mă gândeam să continui discuția. „Păpușico“, i-am spus (așa o alintam câteodată), „a fost tanti Lilica pe aici ?“. „A fost adineauri, doar un pic, fiindcă a murit“, mi a spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și să-și dea cu presupusul, doar știa metoda șefilor: cine propune ăla rezolvă. E mai bine să faci economie de vorbe. Dar își promise să treacă mai întâi pe-acasă, și-abia apoi să meargă pe la toți nebunii Capitalei. Haimanaua asta era o pacoste. De când îl adusese Petre, ieri, le mergea tuturor prost, parcă era o piază rea. — Cine te-a schimbat? întrebă Costache. — L-am trimis pe Ilie, că are o birjă iute. Da’ după mine ar ajunge și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, 10 Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 261} Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Când or fi mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 262} {EminescuOpVI 263} S. PSEUDO-BALADE 339 Și când a casă sosiam O cărticică găsiam. Cărticica o spărgeam De bănat mai că pomniam; Apoi mă luai pe cale, Pe o cale lungă tare Și la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo, cu celelalte haimanale cu care mă înhăitasem, cum zicea tata, să ne jucăm printre morminte, dar niciodată nu-mi trecuse prin cap să pătrund singur. Dar ziua aceea mă aștepta să mă împartă în două ființe, una care eram și una care vroiam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, "nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?" Nu, n-am înțeles", i-am replicat obraznic. "Cum n-ai înțeles?" s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: "Numele pe care-l porți tu nu e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu mă judeca greșit, fiule. Nu sunt un om rău, dar nu pot îndura la nesfârșit. De zece ani tot încerc să fac din Paradisul Vânzătorilor o organizație respectabilă. Dar nu-i ușor. Oamenii cred că negustoria mea-i pentru haimanale. E-o mare problemă să găsesc vânzători serioși. Și când fac rost de unul, de îndată ce iese cu marfa, îl jefuiesc golanii. Cum de-ți trimite Dumnezeu atâtea greutăți pe cap? — Nu trebuie să cercetăm căile Sale. — Poate că nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a întors, Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o s-atragă pe unu’ din tipii ăia. Nu-i păcat, ziceți și voi... D’aici se vede ce mult îi place să lucreze la poliție. Dacă-l dau afară, o să-i rupă inima. Tare mi-aș dori s-aresteze vreo haimana. — Drumu’ lu’ Angelo nu-i ușor, spuse absentă doamna Reilly. Se gândea la anunțul pe care scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE, pe care îl prinsese Ignatius cu pioneze în fața casei, când se întorsese de la lucru. Domnișoara Annie, de îndată ce-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a uitat să plătească nota pentru consumul de curent electric. La sfârșitul filmului, Ignatius strigă: — Sub chipul ei clasic american e de fapt un trandafir din Tokio. Ar fi vrut să mai rămână la un spectacol, dar își aminti de haimana. Ignatius nu voia să strice o combinație bună. Avea nevoie de puștiul acela. Fără tragere de inimă, trecu peste cele patru cutii goale de floricele care se strânseseră în fața scaunului său în timpul filmului. Era enervat la culme. Nu mai simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai bani pentru taxi? Țin câțiva gologani ascunși în saltea, răspunse Ignatius. Mai șantajase puștiul de alți zece dolari și îl pusese să păzească căruciorul în timp ce el petrecuse după-amiaza la cinematograf, văzând un film despre adolescenți în goană după droguri. Haimanaua aceea fusese o mare descoperire, un dar trimis de Fortuna drept compensație pentru toate urzelile ei nefaste. Du-te și privește printre jaluzele. Ușa se deschise și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu tine, să fii mulțumit dacă una dintre echipele la care ții așa de mult te angajează să cari apă. Ai să vezi atunci ce înseamnă munca. Ai să alergi de la unul la altul cu găleata și buretele, ca o haimana. Nu-ți plânge de milă. Știai ce o să urmeze. Domnul Levy înțelese acum că soția lui, cu logica ei bizară, credea că este necesar ca el să fie ruinat. Dorea să-l vadă pe Abelman victorios; ar fi văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo, cu celelalte haimanale cu care mă înhăitasem, cum zicea tata, să ne jucăm printre morminte, dar niciodată nu-mi trecuse prin cap să pătrund singur. Dar ziua aceea mă aștepta să mă împartă în două ființe, una care eram și una care vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, „nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?” „Nu, n-am înțeles”, i-am replicat obraznic. „Cum n-ai înțeles?” s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: „Numele pe care-l porți tu nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui. Vine să te vadă mâine. O luminiță de aducere-aminte, ca sideful aruncat pe o plajă nisipoasă, se aprinse fugar în ochii lui Ralph. O să aducă și câinele? Pe Rover n-or să lase să intre, mă tem. Nu primesc haimanale ca el. Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
boantă... Și chiar pentru directorul închisorii, n-ar strica, înțelegeți... o mică atenție... dacă vreți un oarecare fast, o execuție mai onorabilă... Pentru că el nu e obligat să participe, dar, cu prezența sa, ar contribui, ar ajuta mult... ARTUR (Furios.): Haimanalelor! Derbedeilor! Nu vedeți un ban! Am să fac o plângere. Adu-mi hârtie și cerneală! GARDIANUL: Să nu faceți asta! Noi n-am avut niciodată plângeri... ARTUR: Am să spun tot! Am să dezvălui tot! GARDIANUL: Domnule, ne distrugeți... Gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spus nu! GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați dat speranțe ca să mă vedeți cum mă chinui, cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rupt toate... pe dinăuntru... Sunt făcut praf... pe dinăuntru... Ah, ah... Vine sfârșitul lumii... Mi s-au înmuiat picioarele... HAMALUL (Discret, către CĂLĂTOR.): Domnule, eu cred că ăștia s-au bătut... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios, către ȘEFUL GĂRII și CASIER.) Haimanalelor! V-ați bătut și ați răsturnat drezina... Vreți să mă țineți aici, să mă închideți aici... Vreți să-mi umblați pe sub pleoape, în timpul somnului.. Știu tot! Vreți să mă țineți cu voi, să-mi jupuiți pielea de pe față ca să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]