1,981 matches
-
am apropiat să-l ajut, dacă ar fi fost nevoie. Marinarul a mormăit ceva și m-a poftit, dacă mă pot exprima așa, să plec de acolo. Să-i fi fost rușine că-i vedeam un camarad într-un asemenea hal? 2 august - Conti a fost înlăturat din diplomație. îmbrățișase cu mult zel cauza regimului de la Vichy și, numit la Stockholm, a trebuit să ocupe cu forța localul legației. Dar când a trecut prin București, în 1942, în timp ce mai era mâna
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
l Cățel rasă mică, 3 luni, vizibil duminica, str. Simetriei 50. l Cumpăr monument funerar și rulotă camping. l Cumpăr marmură albă pentru lucrare funerară și frigider. Din caietul grefierului l "Seară de seară pîrîtul venea acasă beat, într-un hal fără de hal, fredonînd cîntece bahice, după care spunea că el e om de cultură și odihnă și adormea buștean, fără să se gîndească că am și eu nevoie de o mulțumire sufletească." Breaking News l Totul a început de la un
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
rasă mică, 3 luni, vizibil duminica, str. Simetriei 50. l Cumpăr monument funerar și rulotă camping. l Cumpăr marmură albă pentru lucrare funerară și frigider. Din caietul grefierului l "Seară de seară pîrîtul venea acasă beat, într-un hal fără de hal, fredonînd cîntece bahice, după care spunea că el e om de cultură și odihnă și adormea buștean, fără să se gîndească că am și eu nevoie de o mulțumire sufletească." Breaking News l Totul a început de la un cetaceu - mamifer
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
și cum ai putut fi atât de tâmpit? Nu știu ... Dacă Începi așa ești și mai mare dobitoc și nu-ți prevăd nimic bun pentru tine și pentru familia ta! Ce vină are familia pe care ai defăimat-o În halul ăsta? Ce rău ți-am făcut eu? Te-am adus de la Iași, unde erai Încurcat cu hăitușca aia, ți-am adus familia, ți-am dat apartament bun, butelie, ți-am dat un post pe măsură, te-am trimis În America
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de foarte mulți sportivi și profesori abia Împlinise optăsprezece ani și de la Înaltul nivel la care ajunsese a decretat: Gata! Mi-ajunge și nu mă așteptam ca tocmai un băiat finuț și liniștit ca tine să mă aducă În acest hal! Ești bun, ești foarte bun, dragă Rik, parcă așa te cheamă, nu am să te uit, să mă cauți. Băiatul a rostit un „da” neconvingător pentru că Rik Îi spunea numai cea mai frumoasă femeie din câte sunt. Plecă mulțumit, cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o facă acest popor. M-aș duce în fața Parlamentului și aș striga la portavoce: „măi oameni, lăsați certurile și interesele voastre patetice și meschine. Chiar nu sunteți în stare să vedeți binele comun? Cine v-a luat mințile în asemenea hal încât să nu mai știți ce e bine? Gândiți-vă la sărăcia din țara asta, la oamenii care n-au curent electric în 2010, la copiii care merg pe jos km întregi până la școală, la bătrânii care încep să plângă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a transformat în ceva nefrecventabil. Dar ce anume l-a schimbat atât de radical? Cum și de ce a abandonat un om inteligent, excesiv preocupat de sine și imaginea sa, statutul de ins onorabil? Ce i-a sucit mințile în așa hal încât să nu mai distingă albul de negru, să nu-i mai pese de cum iese în lume? După ce și-a vândut acțiunile de la EVZ, îl găsim oploșit pe lângă patroni de presă dubioși: Adrian Mititelu, Sorin Ovidiu Vântu. Acel „Au furat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să privească cu reproș la Gheorghe și la Alecu. și atât... Când au intrat pe poarta Crâșmei din drum, Costache crâșmarul și-a făcut cruce. Doamne, iartă și păzește! Cum ați venit, oameni buni? Măi Dumitre, tu vezi în ce hal ați ajuns? Parcă acum ați ieșit din sărătură. Costache, băiete! Tu știi una și eu știu mai multe. Dacă mâine nu suntem la jupân Aizic cu transportul, ne-am lins pe bot de parale. Mai bine pune un cazan mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hliboceanu, în hohotele de râs ale cărăușilor. Luna încă nu-și adunase stelele ca să plece la culcare, când moș Dumitru și cu Pâcu erau în picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce hal am ajuns aseară. Nu putem pleca așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau. Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
avut trecut, n-am viitor și, în curând, n-o să mai am nici prezent. Și zi așa, mă lași singur în fața morții? glumește Lionel. — Iar te repeți. Te-ai uitat la tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
s-a oțărât. Că de ce? Cum adică? Ea toată ziua a umblat cu balonul prin București, înțelegi ce-i aia toată ziua? Și pur și simplu nu vrea să-l ia de acolo. S-a atașat de el în așa hal încât nu poate. Apoi, ar mai fi și dreptul primului venit. Dacă ei au umblat brambura și nu s-au suit înaintea în compartiment, acuma să suporte consecințele. Chestie de ocuparea teritoriului. Oricum, nici una dintre tentativele celor doi nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vreme, Petrache s-a ridicat, gemând ca sub o grea povară. Amu’ măi Costache, hai să mai bem o gură de apă și pe urmă ne-om târâi până acasă... abia îmi mai mișc picioarele iestea umflate. Uite în ce hal m-o adus blestemații iștia de bolșăvici! Luceafărul mamei lor! Nu mai înjura, Petrache. Îți răcești gura degeaba. Pe aiștia nu-i poți da jos decât cu pușca. Cu vorba nici gând... Uite-te la mine. Eu îs mai breaz
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
are un copil din flori. Și noi, ca niște neghiobi ce suntem, nu putem pricepe. Schimbă apoi tonul. Cum să fii fericită fără tată la copil, un soț în casă, un sprijin în viață? Ori eu am îmbătrânit în așa hal, de nu mai înțeleg lumea asta care s-a întors cu fundu'n sus, ori tu ești nebună!? Tată, încearcă să mă înțelegi! Ce e de înțeles? Că ești o nenorocită? O nelegiută? Oooo... Ce să înțeleg? De ce ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
departe? Nu e foarte departe, dar nu e aici! Restul drumului îl făcură tăcuți. Simona cu gândurile ei adunate ciorchine, Răducu cu ochii după păsărele, fluturi... Intrând în casă îl sfătui: Hai să te speli pe mâini, uite în ce hal ești, tu joci fotbal și cu mâinile? M-a fentat Vlăduț și am căzut. Știu cum să cad ca să nu mă lovesc, dar mâinile... Ca să-i arăt cine sunt, am dat trei boabe la rând în poarta lui Ionuț! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că nu-i; m-am mai trezit și-n alte dimineți în poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să ajung în halul ăsta, atât de departe de poziția mea obișnuită de dormit? Asta sigur nu poate fi de bine. Pe urmă, de ceva vreme, tot aud numai glasuri sumbre și neomenești în somn. Poate că vor sămi transmită ceva anume, căci doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut să-mi închipui așa ceva! Dar, spune odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să-ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun pic de control asupra stării emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt scaun, fără a-și ridica privirea de pe niște reviste, prefăcându-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița ei cea nouă! Sărmana mamă, ce va zice? Ce va simți? Ce să-i spună? Cum să intre în curte în așa hal? Nu înțelegea pentru ce procedase vecina în așa mod cu ea? Oare chiar atât de mult o urăsc? Ea, doar, nu le-a făcut niciun rău lor. Intră așa în curte. Maică-sa îi auzi suspinele și, când o văzu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-am oprit, mă privi senin și râse de un păianjen minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica, cred că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
încurcă limba chiar și când pronunți cuvinte simple... - Aș... vlea... pot... pot să-mi văd, să văd... copilu’? - Ai să-l vezi acasă! Acum fii rezonabil, nu te fă de râs aici. Ascultă-mă, Victore, te implor...! Ești într-un hal...! El, având probleme cu stabilitatea, își muta greutatea corpului când pe un picior când pe celălalt. Fără a scoate vreun sunet, își privea soția cu o nedumerire de străin. Nu pricepea de ce un bărbat, la un eveniment ca acesta, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zdravăn pe burtă o vioară. Dialoga cu un altul, aflat nu departe de el, și acela într-o stare asemănătoare. - Bețivule, îi spunea cel care sprijinindu-se de un gard căuta drumul spre casă. - Măi țigane, nu vezi în ce hal ești!... Eu cel puțin voi ajunge acasă pe când tu... - Să vedem ce ai să te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
știa cauza. Bătrâna doică, martorul intim al morții mele treptate, mă copleșea cu reproșuri. Din cauza târfei, auzeam oamenii murmurând pe la spate: „Biata femeie! Cum poate să-l suporte pe țicnitul de bărbatu-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii îmi erau stacojii, luaseră culoarea cărnii de pe tejgheaua măcelăriei. Ardeam de febră, iar ochii mei aveau o expresie tragică și voluptuoasă totodată. Mă complăceam în această nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în fond, nu? în care mă găseam pe nepusă masă. Deci: era luni dimineață. Băși, mai mult ca sigur, constatase că nu catadicsisem să apar pe la Facultate. La fel și colegii mei. Însă aveam statutul de aiurit într-un asemenea hal încât nimeni nu se agitase cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat: niciun apel telefonic, nicio căutare, nimic. Asta putea să mă lovească nițeluș în orgoliu, dar se vădea, în condițiile date, o stare de fapt destul de mulțumitoare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]