915 matches
-
și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu un cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să-i dau o lecție să mă țină minte. Păi, cu Niki Bârsan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fețe de masă colorate, farfurii sau tacîmuri, nuntașii se așază direct pe iarba apretată de cimentul uscat după ploaie sau pe pămîntul bătătorit, Își ia fiecare În brațe domnișoara de onoare Îmbrăcată În ținută de gală și cu vreo zece halbe de bere alături simte că nunta s-a mutat În cer. CÎte unul mai cu foc și mai În voce dă tonul cîntării: Te-am Învelit cu tunica, nașă, nașă Și nu ți-am făcut nimica, nașă draga mea Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiecare dată când se afla în compania compatrioților, accentul lui era pronunțat Oirish. Nici n-ai fi zis că a plecat când avea șapte ani și nu s-a mai întors niciodată acolo. Un tip zăpăcit mi-a înmânat o halbă de Guinness și m-am pus pe treabă înainte să-și dea seama că a greșit persoana. Nu-mi place să refuz cadourile. Un grup de lângă mine a început să cânte ceva despre Galway Bay, cu capetele adunate la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
au interesat de numele meu, cu sobrietatea unui om beat. Cineva a adus un rând de băutură ca să sărbătorim. O nouă tentativă de a începe alt cântec a avut același rezultat. Am dat pe gât ce mai rămăsese din prima halbă și am început-o pe a doua. Câteva ore mai târziu cineva zdrăngănea la pian. Acum aveam un scaun, și chiar aveam nevoie să stau jos. Oamenii încercau încă să cânte și îi acompaniam și eu. Ajunsesem la momentul „Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scoată nici un cuvânt la o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din buzunarul de la pantaloni un carnețel soios. Ce preferință să am? La halbă, la sticlă? Cum preferați? Tu ce-mi recomanzi? Avem o bere neagră excelentă. Nu-mi place berea neagră! spuse Cristi. Atunci una blondă cu guler generos? În regulă, ridică Toma din umeri, numai grăbește-te te rog! Să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te întorci înapoi într-un minut, mă ridic și plec. Nici nu durează un minut, o să vedeți! Într-adevăr, perdeaua se dădu imediat în lături, ținută de ultimul chelner și ceilalți trei apărură unul în spatele celuilalt, purtând fiecare câte o halbă de bere neagră în mână. Ajunși lângă masa lui Cristi, așezară berea în fața lui și se retraseră un pas înapoi. Cu un semn discret din mână, cel care se recomandase a fi șeful, îi expedie înapoi. Ce înseamnă asta? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ajunși lângă masa lui Cristi, așezară berea în fața lui și se retraseră un pas înapoi. Cu un semn discret din mână, cel care se recomandase a fi șeful, îi expedie înapoi. Ce înseamnă asta? întrebă Toma, arătând spre cele trei halbe. N-am comandat decât una. Știu foarte bine comanda dumneavoastră, domnule inspec tor! Și atunci? Prima halbă este ca s-o gustați și să vă convingeți cât e de bună, a doua e de sete iar cea de a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semn discret din mână, cel care se recomandase a fi șeful, îi expedie înapoi. Ce înseamnă asta? întrebă Toma, arătând spre cele trei halbe. N-am comandat decât una. Știu foarte bine comanda dumneavoastră, domnule inspec tor! Și atunci? Prima halbă este ca s-o gustați și să vă convingeți cât e de bună, a doua e de sete iar cea de a treia am adus-o ca s-o savurați cu plăcere și să uitați de căldură. Pardon, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spus mai devreme. Cristi, care deja gustase din berea adusă, începu să zâmbeas că. Începea să-i placă chelnerul ăsta. Chiar dacă întâlnirea lor nu debutase sub cele mai bune auspicii, acum îi devenise simpatic. Felul în care clasificase cele trei halbe de bere era de-a dreptul fenomenal, nu mai auzise așa ceva până atunci. Auzi, spuse Toma, ștergându-și discret o urmă invizibilă de spumă rămasă în colțul buzelor, de unde mă cunoașteți voi și mai ales, de unde știți că sunt polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dacă nu suntem în stare să ne cunoaștem clienții... Ăsta-i abc-ul meseriei. Altfel, ne lăsăm dracului de treabă și ne ducem să vindem pătrunjel în piață. Cum te cheamă, dragă? întrebă Cristian, care trecuse deja la a doua halbă. Maricel, să trăiți! Bine, măi, Maricel, am priceput ce vrei să spui dar, de unde totuși, știi tu? Trebuie să fi aflat de undeva, că doar nu scrie la ziar ce sunt eu. Sigur că nu scrie! zâmbi șmecherește Maricel. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bucur că nu ați avut altceva. Vedeți? V-am spus eu, domnule inspector că o să vă placă. Vă mai aduc una? Stai dragă, să o termin mai întâi pe asta! îl potoli Cristi pe Maricel. Abia acum am ajuns la halba aia pe care trebuie să o savurez cu plăcere, parcă așa spuneai că se face, nu-i așa? Ba da, așa-i. Maricel strânse cele două halbe goale și se apucă să îndepăr teze niște firimituri imaginare de pe masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâi pe asta! îl potoli Cristi pe Maricel. Abia acum am ajuns la halba aia pe care trebuie să o savurez cu plăcere, parcă așa spuneai că se face, nu-i așa? Ba da, așa-i. Maricel strânse cele două halbe goale și se apucă să îndepăr teze niște firimituri imaginare de pe masa lui Cristi. Îndreptă o cută rebelă a feței de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără replică, Maricel tăcu. Își mai făcu de lucru pe la celelalte mese, aranjând scrumierele și solnițele de pe ele. Din când în când, îi mai arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi știa bine pe aceștia, avusese de a face de multe ori cu ei. Nu erau în stare să rămână tăcuți nici măcar cei maturi, darămite puradeii care erau ca argintul viu. Maricel își făcu apariția de după perdea cu o altă halbă de bere în mână. Asta pentru ce mai e? întrebă Cristi când chelnerul se apropie de masa lui. Poftim? făcu Maricel neatent. A, de data asta nu mai e nimic special, pur și simplu am văzut că halba dumneavoastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o altă halbă de bere în mână. Asta pentru ce mai e? întrebă Cristi când chelnerul se apropie de masa lui. Poftim? făcu Maricel neatent. A, de data asta nu mai e nimic special, pur și simplu am văzut că halba dumneavoastră e aproape goală și m-am gândit că mai vreți una. Sincer, nu mai voiam, chiar mă gândeam să plec spre casă dar dacă tot ai adus-o, las-o aici! Ia, zi-mi și mie, ce le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
polițist, e din partea casei. Fugi, măi, de aici! Spune-mi, cât costă berea! Parol, domnule polițist! Mi-a făcut plăcere să vă tratez cu o bere. Cristi încercă să-și facă o idee cam cât ar fi putut costa o halbă de bere la terasa din Baia de Sus. Trei lei, poate cinci? Nu putea accepta sub nici o formă să nu plătească. Se hotărî la cinci lei, așa încât, își scoase portofelul din buzunar și numără douăzeci de lei. Lăsă bancnotele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta ceartă. Mergând împleticit dădu peste o masă la care ședeau trei soldați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta ceartă. Mergând împleticit dădu peste o masă la care ședeau trei soldați și răsturnă o halbă. Se stârni o altercație și patronul barului păși înainte și-i porunci lui Bill Ghioagă să plece. Era un bărbat foarte zdravăn, deprins să nu lase clienții să facă prostii, așa că Bill începu să șovăie. Patronul nu era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acestuia, așa că scoțând o înjurătură se răsuci pe călcâie. Dar tocmai atunci dădu cu ochii de Strickland. Se clătină până spre el. Nu vorbi. Își adună în gură saliva și-l scuipă pe Strickland drept în obraz. Strickland își ridică halba și i-o aruncă în față. Deodată dansatorii se opriră. Un moment domni o tăcere deplină, dar când Bill Ghioagă se năpusti asupra lui Strickland îi cuprinse pe toți o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
domni o tăcere deplină, dar când Bill Ghioagă se năpusti asupra lui Strickland îi cuprinse pe toți o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ucide. Nimic n‑are voie să mai urmeze, doar nimicul absolut în care nu există criteriile morale pe care studentul ăsta sigur le mai are, cu toate că în aparență a vorbit grosolan cu o femeie. Din mers, Anna atinge ușor o halbă de bere pe jumătate goală și fleoșc, conținutul curge deja pe blugii nou‑nouți ai tânărului intelectual care o face pe deșteptul; vor trebui spălați și cu ocazia asta se vor toci un pic, ceea ce‑l va arde pe student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rară ca și Fred Astaire în bocanci militari. Oamenii din orașul ăsta pun smântână în aproape orice, inclusiv în bere, iar berea e ceva ce iau într-adevăr foarte în serios. Femeile preferă să stea zece minute cu capul în halbă, la fel ca bărbații, și nu le deranjează să și-o plătească singure. Aproape toți cei care șofează conduc mult prea repede, dar nimănui nu i-ar trece vreodată prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în costum albastru, care stătea singur. Puse geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
va băga nimeni în seamă?” Așadar nu trebuia, își auzi răspunsul părăsind viscerele sufletești, încă neconcretizat în cuvinte, nici într-un caz, să revină așa repede acasă. Trebuia să mai stea pe Corso ceva timp, să guste și el o halbă cu bere, în rând cu lumea, și să ronțăie niște arahide sau semințe de bostan. Oare chiar s-ar fi făcut gaură-n cer dacă ar mai fi rămas acolo? De fapt, toți din neamul lui sufereau de acest neajuns
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]