195 matches
-
Simona Vasilache Am mai spus-o, în ciuda aparenței de casă deschisă, la Caragiale totul stă sub cheie sau, mai bine zis, sub cheiță. Secretul e public, dar asta nu-l face mai puțin periculos. Ca o halebardă mânuită, chipurile, stângaci, lovește întotdeauna cu muchia cealaltă. Câte personaje, atâtea secrete, câte familii, atâtea drame. De la cele care omoară pe loc, într-o bruscă izbucnire, după ani de fereală (ca în Păcat sau Năpasta), la cele care toacă mărunt
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
în doar câteva săptămâni pentru Corvinești este acum una dintre cele mai vizitate și complete din România. Ea cuprinde un jug de tortură din lemn cu benzi metalice, un bici de luptă cu bilă cu țepi, o bardă dublă orientală, halebarde, furci țărănești de luptă și multe alte înfricoșătoare obiecte ale unui timp deloc blând. Talentul și îndemânarea cu totul ieșite din comun, pasiunea și răbdarea sunt puse în valoare, în cazul restauratorului timișorean, de o cunoaștere greu de egalat a
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
o istorie sângeroasă, în ca-re și codurile onoarei, și trădările, și crimele politice aveau un punct de intersecție: instituția armurierului. Pentru câteva zeci de dolari, vizitatorii primeau haine de epocă și se puteau fotografia duelându-se sau țintind cu o halebardă spre inamici din alte timpuri: în Occident, istoria e o afacere profitabilă. Între hanger și teșcherea Pasiune mistuitoare pentru unii, afacere bănoasă pentru alții, comerțul cu arme vechi, de colecție, își are rețelele lui cel mai adesea ilicite. Cea mai
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din cingătoare alături de spadă și de daga vizcaína, Îl conduse pe căpitan la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu facle și halebarde, și nu lipsea decât o darabană pentru ca totul să semene cu rondul nocturn al unor soldați În preajma unei Înfruntări decisive. Iată omul, rosti Guadalmedina, ironic, arătând spre căpitan. Englezii fuseseră bine Îngrijiți și Își reveniseră după călătoria și atacul nocturn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
șade jos în poziția gânditoare a undițarului amator venit pe malul apei să se mai destindă. El stă treaz, încordat, în picioare, ca la lucru, atent la bățul gros al lansetei... tremură... vibrează cumva?..., oblic înfipt în pământ ca o halebardă, încât, de departe, omul și unealta par că susțin o convorbire... Deodată, firul aruncat în Mureș și bățul înfipt în pământ se scutură și vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă la maximum zbârnâie, bățul se
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
de 4 decembrie. Tot la 3 decembrie, noaptea, Gavrilcea a convocat la Vlădulescu echipa de cinci, dîndu-i desigur instrucții generale. În aceeași noapte, la ora unu, Munteanu intră în depozitul de la demisol al Casei de Artă, neglijat prin extravaganța lui (halebarde, armuri, paveze, sulițe, un tun mic de lemn etc.), și scoate pumnalul stil Renaștere (un simili pentru teatru, cumpărat din incompetență). A doua zi dimineața, Cioarec vine la garaj să dea lui Munteanu noi consemne cu privire la itinerarul automobilului. Scenariul atentatului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult când era contestat decât se bucura de laudă, ca urmare a neîncrederii în sine însuși, pe care șovăielile sale o alimentaseră totdeauna (fr.). altă parte de un automobil relativ mai modest, și scoțând afară câteva obiecte războinice - săcălușe, archebuze, halebarde . - își constituise un apartament la Casa de Artă. Toate hotărârile se luau acum cu avizul lui Munteanu, iar Gaittany își manifesta agasarea (pentru psihologi) numai prin gestul de a-și face vânt, chiar și iarna, cu o foaie de hârtie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rase scurte și încălțați cu sandale, purtând bărbi lungi și părul împletit în cozi. Aerul lor medieval era estompat însă de armele moderne care le atârnau ostentativ la șold. Rimio zâmbise privindu-i cum ațintesc spre el un fel de halebarde și adresă un gând de admirație celui care inventase uniforma călugărilor în așa fel încît să le confere un aer monahal, dar, în același timp, să arate tuturor că adevărata putere a Abației venea de fapt de la tehnologia avansată. Rimio
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fața novicelui tresări necontrolat: Nu putea fi! Nu vor îndrăzni! - Să fie oare Dumnezeu și în zidurile Abației atunci? Violența? - Cu siguranță! Tânărul scoase un hohot de râs gutural și porni o mișcare fluidă, de luptător încercat. Se feri de halebardele celor doi frați-ostași din spate, împlîntînd mici săgeți de lemn în grumazurile celor doi din fața. Călugării se prăbușiră înainte de a realiza ce li se întîmplă. Isidor se răsuci cu iuțeală la atacatori și rupse dintr-o lovitură ambele picioare ale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în ani se tot întunecă, pentru că armurile strălucitoare îl înconjoară de pretutindeni, deasupra flutură stridentele panașe roșii, iar halebardele sclipesc amenințător în întuneric... Unele însemnări n-au cum să nu-mi aducă zâmbetul pe buze. De cum am intrat m-a izbit aerul de feerie ce îl dădeau lampioanele de hârtie colorată și ghirlandele cu poze atârnate de copaci. Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Merită, zice Ludovic cel Sfânt, templierii sunt de acord, Îl urmează În Înfrângere, pentru că asta e meseria lor, ce justificare ar avea Templul fără cruciadă? Ludovic atacă de pe mare Damietta, țărmul dușman e tot numai o scânteiere de lănci și halebarde și palanchinuri, scuturi și iatagane, oameni de mare vază, zice Joinville din cavalerism, ce poartă arme aurite țintuite de soare. Ludovic ar putea aștepta, se hotărăște Însă să debarce cu orice preț. „Credincioși ai mei, vom fi de neînvins dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia ziceți-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rotindu-l de câteva ori din Încheietură. - Nu e prea greu, dar nu sunt obișnuit. E o armă care nu e folosită În Italia. - Nu toată lumea e făcută pentru spadă. Sunt luptători excepționali făcuți pentru arme lungi, ca sulița sau halebarda, alții pentru aruncări de pumnal, alții pentru arme grele, ca măciuca sau buzduganul. - Bine, și acum se să fac cu el? Căpitanul luă unul din scuturile venețiene de pe marginea sălii și spuse: - Lovești cât poți de tare, cu mișcarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dacă e cu măria sa am să urc chiar acum, spuse Erina. Mai apoi avem de vorbit, bine, Pietro? Să nu pleci nicăieri. Erina descălecă, lăsă calul În paza lui Ionuț și urcă repede treptele spre camera voievodului. Două străji Încrucișară halebardele În fața ei. - Măria sa e În sala Sfatului, spuse unul din străjeri. Erina se Întoarse și parcurse coridorul În capătul căruia se afla sala. Alte două străji Îi blocară drumul. - Nimeni nu intră la măria sa! spuse unul din luptători. - Sunt Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii din cel de-al doilea cerc al rebelilor căzură unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei doi salutară garda moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului Oană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor, iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domnitor, blocând o suliță cu lovitura joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
păzitor. Dormea și lăsa în urmă întrebarea dacă o trezire din somnul său adânc era de temut sau de dorit. Era dus pe targa cu roți de-a lungul unui coridor pe ai cărui pereți atârnau arme din Evul Mediu: halebarde, arbalete, securi cu două tăișuri, săgeți, ghioage și săbii strânse snop, și muschete, care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie a lui Grimmelshausen; ce a putut să inventeze omul pentru a interacționa cu semenii lui în vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]