329 matches
-
ar mama lor, nu te umfla-n burtă, onorabile, auzi tu, că te strici la stomac când nu trebuie și ne ia mama dracului, pe amândoi! Toată vremea nu faci altceva decât să te-mbuibi, să ingurgitezi, să rumegi, să halești, să-nfuleci și să ronțăi! Fii simțit! Indolentule! N-ai decât să-ți scoți fundul tău de pluș, în decor, aprés, când te vor munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe vălul Sfintei Madone din Chartres, eu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vălică: Băi, care dracului ai râgâit cu mici...?! Nu-i nici o râgâială, asta-i bășinică curată! îi confirmă și Apostatul temerea, ținându-se demonstrativ de nas. În sfânta bisericuță, băi, se poate? Cine-a comis-o? Cine-a tras? Îl halesc! Ăă...?!? Păi, de tras, a tras-o Croco, prin somnuleț, îl imită Avocatul, pe inchizitor. Verificați-l, na! S-a ofilit! Pute ca o rafflesia, Nesimțilă! Mai vine una, băi, fugiți! anunță ultimativ Buletin. Cu toții se retrag scârbiți, mai înspre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
defensivă. ― Da, îmi place. Crește-n noi. ― Exact, i-o întoarse Kane. Știi din ce e făcuta materia asta? ― Știu din ce e făcută materia asta, replică Parker. Și ce-i cu asta? Acum e hrană. De-abia vorbești tot halind. ― Eu am o scuză. (Kane mai luă o îmbucătură.) Mi-e foame! Își privi colegii.) Știe cineva dacă amnezia afectează pofta de mâncare? ― Pofta de mâncare? (Dallas ciugulea ce-i mai rămăsese în farfurie.) N-ai avut în stomac decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de pereții lucioși, brăzdați ai țestei ,fiecare cuvânt suna mai aspru, mai concret, aproape material. Țin minte că, la un moment dat, țigăncușa se întrebase: "Dă ce dracu n-avem și noi acilea niște savarine, mamă ce le-am mai hali...", iar cuvântul "savarine", polarizat de ecourile pereților de os, s-a îngroșat într-atît, încît în fața noastră, a fiecăreia, s-a închegat forma cunoscută a prăjiturii cu gem roșu pe capac și cu frișca, însiropată și aromată. Dar, din păcate, consistența
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el, de Adrian. Și părea fericită că-l cheamă așa, Adrian, și că e poet... Adrian plăti și coborî grăbit din mașină. In fața hotelului mai privi o dată ceasul, apoi își făcu loc într-una din ușile turnante. Pătrunzând în hali, clipi din ochi ca și cum ar fi trebuit să se obișnuiască cu lumina artificială. Se îndreptă spre recepție grăbind pasul. - Am o întîlnire la patru și treizeci, spuse. Sânt puțin în întîrziere. Taxiul. Și nici măcar n-am scuza unui accident... Se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foarte bine aminte și vă mulțumesc că m-ați ajutat să recuperez acest amănunt, care, din motive încă misterioase pentru mine, pare a fi deosebit de important. Orlando îl privi câtva timp nehotărât, apoi insistă: - Și cu toate acestea, adineaori, în hali, mi-ai vorbit de o întîlnire la 4,30, cu un necunoscut, al cărui nume îl uitaseși, dar care te chemase special ca să-ți transmită un mesaj. Un mesaj care... - Evident! îl întrerupse Adrian cu exaltare. Acum îmi aduc perfect
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
departe niște eroi moralizatori din amintirile unui filozof bătrîn: conceptele dîrze ale conștiinței sînt destul de lălîi În desișul minții noastre. De fapt, pentru acest funcționar al statului comunist, sîntem norma, sîntem un fel de semipreparat, pur și simplu ne-a halit fără efort. Am bănuiala că nu sînt singurul. Orînduirea a plantat Între noi cu succes un rahat Îngrozitor. Nu Între noi, ci În noi l-a plantat, direct În inimile și În mințile noastre, ale tuturor. Bogdan... cum s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băieți. Mă duc În fostul meu dormitor. Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald și mirosul acru nu are aceeași intensitate dușmănoasă. Atmosfera a rămas destinsă. Promitem să ne scriem. Aha, să ne povestești cum ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vorbă, ceea ce da loc la pauze și suspensiuni - muzicale, de altfel -■ Marcian, cu una din acele mișcări spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note și, deschizând pianina, așezase zorit pe Elena, apoi alergase în hali după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată din Grieg, asupra căreia se exercită și virtuozii și diletanții, și pentru care Elena avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cerut, mă, dacă ți-a venit a mânca pulpă de vițel? Unde-i? Ce-ai făcut cu el? Dacă-l mai ai, hai cu mine, unde-i, și dămi-l. Nu-l mai am. Ce-ai făcut cu el? L-am halit. Eu și cu ai mei. Acuma ce să fac? Mergi cu mine,între vite, mai încolo, găsim un vițel pe potriva celui furat,îl plătești, și mergi cu mine, până la stână, și-l legi în staulul din care l-ai dezlegat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
satele lor. 23. Aceasta a fost moștenirea seminției fiilor lui Isahar, după familiile lor, cetățile acestea și satele lor. 24. A cincea parte a căzut prin sorți seminției fiilor lui Așer, după familiile lor. 25. Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acșaf, 26. Alamelec, Amead și Mișeal; atingea, spre apus, Carmelul și Șihor-Libnat; 27. apoi se întorcea înspre răsărit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon și de valea Iiftah-El la miază-noapte de Bet-Emec și Neiel, și se întindea spre Cabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
nimic unui polițai. Ăia-i destul s-arunce ochii pe mine că mă și bagă la zdup. Ăi de culoare nu po’ găsi slujbă, da’ pe un’ să intre-n pușcărie găsesc îndat’. La-nchisoare îți dă regulat ceva de halit. Da’ eu mai bine mor de foame afară. Mai bine frec podelele la curve decât să fiu la-nchisoare și să fac tăblițe de-nmatriculare, preșuri, curele și alte rahaturi. Prost fusei să mă las prins ca șoarecu-n capcană la Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Maggie și-l imaginează pe extraterestrul eșuat, o ființă pe bază de siliciu, poate, rășchirat ca un manechin dezmembrat. Doi saxoni și un gal Îi frîng gîtul și-l taie În bucăți, ca niște felii de pîine, pe care le halesc. Așa s-a născut limba engleză. Înțelege. E fată de la țară. Diavolul se face roșu: nu-i corect. Cum de-a ghicit Zamyatin chestia asta? E adevărul adevărat, a văzut naufragiul cu ochii lui și, o spune cu mîndrie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
curajul celei de-a treia beri. — Drăguțul! Claudette Îl sărută pe buze. Un boa de pene roz, ca o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat devin din ce În ce mai triste, iar melancolia mătură Încăperea, mai Întîi ca un fior pe ape, apoi ca un val. E aurie ca whiskeyul, e existențială. Wakefield nu poate vedea țărmul; e din nou fericit. Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a fost tocmai o vacanță. — Trebuie să fie grozav să călătorești, spune tînărul irlandez. Eu sînt Înțepenit În spatele barului. Dar va trebui să mă duc, cît de curînd, să o văd pe mama. Zamyatin se uită la baseball, Tigrii Îi halesc pe Gemeni la televizor. Se dă În vînt după baseball. Chiar și după atîția ani continui să crezi că baseball-ul este democrația americană și vice versa, nu-i așa? Wakefield face cu ochiul către băiat. — Baseball-ul mă relaxează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
folosesc în casă sau la șofat pe drumuri lungi, mi-am trimis calculația pe impozitul global prin poștă, am ceas de mână albastru, m-am omorât după „Femeile“ lui Bukowski și filmul „Punch-Drunk Love“. Mi-am făcut SRL, de la care halesc constant TVA-ul. Vali, cea care a introdus pe computer textul cărții, îmi povestește cum umblă cu făcălețul prin casă, după citirea cărții mele, de frică. Am depus cerere să-mi văd dosarul de la Securitate, n-am mai dat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am tăiat de la stres, de la nervi, de la ambiție. Eu, când a trebuit să fac un rău cuiva, mai bine mi-am făcut mie. Deși rămâneau urme la dosar, asta-i concepția mea. Și așa sunt categorisit drept bolnav psihic. Am halit la diazepame și fasconale, că simțeam așa, că sunt căpiat și, când îmi dădea, mai vroiam. Pușcăria m-a căpiat. Știam eu ceva, dar pot spune că nu știam nimic în comparație cu mandatul ăsta. Pot spune că atunci am trecut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe cameră cu contravenienți. Era un șef de cameră al dracului. Foarte sever. Avea legitimație de nebun. La protestele tale nu-i făcea nimeni nimic. Se lua de tine că n-ai spălat sau aruncai țigara unde nu trebuia, te halea. Era uriaș și dădea cu capul de la mătură. Mi-am văzut de ale mele și am ieșit. Pe mandatul ăsta am făcut ce am făcut. Am învățat să mă tai pe meseveu. Aveam un băiețaș pe cameră care dispera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să trag de astea un pic, s-ar putea să devină 100%. Riscam foarte mult. Dar, dacă ești atent și nu te pierzi. Dacă n-aș fi făcut niciodată pușcărie, poate că m-aș fi pierdut și aia era. Mă halea. Dar, cum v-am spus, pușcăria te învață multe. E bine să le aplici la momentul potrivit. Și a venit un echipaj de la a treia, l-a văzut, i-a anunțat pe cei de la Capitală și-a zis: „Rămâi aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stai așa și să vezi cum se distrează lumea. Îmbătrânesc aici. E o prostie să bagi omul la pușcărie pe viață. Eu că am omorât pe persoana respectivă, tu din partea cealaltă vii și îmi iei mie libertatea. Eu i-am halit viața, dar tu tot criminal ești, că și tu îmi iei libertatea mie și, pe lângă mine, distrugi și familia mea. Sunt bani cheltuiți. De unde? Eu aș băga moarte pentru moarte. Să-i taie capul pe loc acolo. Și-n cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la popotă... N-am intrat niciodată la popotă... PARASCHIV: Îți arăt eu. MACABEUS: Mai bine îți arăt eu cum era la bucătărie. PARASCHIV: Care bucătărie? MACABEUS: Bucătăria de la popotă... Acolo curățam eu cartofi... PARASCHIV: Nu, îți arăt eu cum se halea sus, la popotă... MACABEUS: Nu, îți arăt cum se prăjea ceapa... PARASCHIV: Fii atent, asta parcă era masa... MACABEUS (Îl lovește și-l întinde pe un scaun.): Tu parcă erai aici, la bucătărie și eu veneam să văd dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
înțelegi? Așa că suflă! PARASCHIV: Nu suflu. Nu înțeleg nimic. MACABEUS: Îți mai arăt o dată. Eu parcă stăteam aici în locul tău și tu coborai de la popotă și ridicai capacele și te uitai în cazane și ziceai „clănțăilor, mâine vine generalul să halească, vă bag pe toți undeva, ceapa să fie ceapă, spălați, curățați, asta e tăietură, cine te-a învățat pe tine să tai ceapa, bețivanule, hoțule, suflă!”... Ai înțeles? Suflă! PARASCHIV: Nu zicem chiar așa... MACABEUS: Suflă, că-ți trag una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și îți voi mânca inima ca să nu te mai doară inima niciodată și să nu-ți mai clocească acolo veninul... (Liniște neagră. Cuvântul NEGRU trece prin aer cu majuscule.) Și atunci i-am dat drumul! Și el... Haț! I-a halit și inima lui MACABEUS... și inima calului pe care era suit MACABEUS... și inima calului meu... pe oare îl chema Vasile... și care s-a dus mai apoi și s-a spânzurat... Și fiecare om are un șarpe încolăcit în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jur că e pâine... Pentru voi am adus-o. PARASCHIV (Atinge și el pâinea, cu sfințenie.): Ce moale e... MACABEUS: Parc-ar fi o oaie... PARASCHIV: Parcă e vie... MACABEUS (Către INAMIC): Putem s-o mâncăm...? Chiar putem s-o halim? INAMICUL (Fericit.): Da, da... O mâncăm toată. O ronțăim toată. PARASCHIV (Cu ochii în lacrimi.): Parcă răsuflă... Zău... Ia pune puțin urechea... (MACABEUS și apoi INAMICUL își lipesc urechea de pline.) Nu? MACABEUS: Da, parcă răsuflă... INAMICUL: Parcă gâfâie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce tijă? De tijă ne arde nouă la momentul ăsta istoric, când secretarul general al partidului face dreptate? Nu vă dați seama cum deranjați problema? O fi putrezit, dracului și gaura aia, cu tot cu balamaua ei de tijă. Pământul oxidează totul. Halește totul. E flămând pământul, părinte. Să-ți spun eu părinte cum e cu țărâna, cu viermii care abia așteaptă să intre în acțiune când i-ai trimis materia de consum?! Țărâna din ce e făcută? Și omul nu e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]