1,208 matches
-
întindea pe mai mulți kilometri între actualul Neptun-Olimp și zona de la fosta mânăstire de călugări, distrusă de către comuniști și înlocuită cu un punct piscicol. Ai văzut această pescărie când ai venit cu trenul, înainte de intrarea în Olimp, pe stânga, după halta Pescărie. După Al Doilea Război Mondial, orașul a devenit zonă militară de frontieră și turismul a stagnat câțiva ani. În 1954 a fost din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962, orașul a intrat în atenția guvernului, pentru a deveni
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
a scos la vedere o pereche de pantofi eleganți, cumpărați pentru progenitura cea mare a familiei. Încă un motiv în plus, dacă mai era nevoie în acea larmă iscată, ca Lidia să ne încânte cu vocea și chitara până la următoarea haltă, ce mi s-a părut că a fost foarte apropiată în timp. Ei bine, aici ni s-a limitat vizita la numai 20 de minute! Doamna Rodica Rodean era îngrijorată că nu ne încadrăm în programul stabilit. Am înțeles că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Acasa > Literatura > Proza > SENSURI Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SENSURI Aerul umed și rece al dimineții îmi umplea pieptul fremătând în pasul grăbit spre halta CFR . Trebuia să ajung la Tărtăria, ca în fiecare zi, la școala unde predam. Simt că sunt singură pe drum, până în capătul lui, dincolo de Uzină, terminat parcă în haltă, deși practic el duce până sus la Gară, cotind la dreapta
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
rece al dimineții îmi umplea pieptul fremătând în pasul grăbit spre halta CFR . Trebuia să ajung la Tărtăria, ca în fiecare zi, la școala unde predam. Simt că sunt singură pe drum, până în capătul lui, dincolo de Uzină, terminat parcă în haltă, deși practic el duce până sus la Gară, cotind la dreapta, pe firul râului . Oamenii intraseră pe porțile Fabricii, înainte de ora șapte, iar elevii se vor îndrepta spre școli, curând, către ora opt. Lapovița din cursul serii făcea ca, în
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
se vor îndrepta spre școli, curând, către ora opt. Lapovița din cursul serii făcea ca, în dimineața aceasta, șoseaua să fie un patinoar de coșmar pentru mașini , dar și pentru pietoni. Cu pași extrem de mici și nesiguri, mă îndreptam spre haltă. Suflarea-mi era precipitată , traversam fără să mă asigur, bazându-mă doar pe auz, la această oră când străzile deveneau aproape pustii în orășelul de pe valea râului Cugir. Când zorii zilei se instalară, în lumina naturală, drumul nu mai scânteia
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
orășelul de pe valea râului Cugir. Când zorii zilei se instalară, în lumina naturală, drumul nu mai scânteia precum în luminile nocturne, stradale, deja stinse acum. La șapte și un sfert trenul meu șuieră plecarea de sus , din Gară. Distanța până în halta din oraș o parcurge în două, trei minute, mă apropiu și eu , avansând anevoie pe un patinoar cu totul ostil, nu știu cum or fi reușit oamenii pe care-i văd în haltă să ajungă acolo, eu câștigam centimetru cu centimetru și
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
meu șuieră plecarea de sus , din Gară. Distanța până în halta din oraș o parcurge în două, trei minute, mă apropiu și eu , avansând anevoie pe un patinoar cu totul ostil, nu știu cum or fi reușit oamenii pe care-i văd în haltă să ajungă acolo, eu câștigam centimetru cu centimetru și mai mult stăteam pe loc ! Acum o alunecare mi-ar fi fatală, îmi doresc aripi să zbor, apăru locomotiva cu vagoane etajate, de navetiști, ca o imensă omidă albastră ce mă
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
mult stăteam pe loc ! Acum o alunecare mi-ar fi fatală, îmi doresc aripi să zbor, apăru locomotiva cu vagoane etajate, de navetiști, ca o imensă omidă albastră ce mă va devora. De ce alerg eu spre moarte ? Personalul opri în haltă , în câteva zeci de secunde navetiștii urcară și umplură burțile flămânde ale vagoanelor cu geamuri sparte și perne tăiate cu briceagul, dezolant... Ajung prin dreptul salciei din fața Fabricii, ar mai fi treizeci, patruzeci de pași, auzii fluierul de punere în
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
de a fi determinate, ce înseamnă acolo, cine mă așteaptă pe mine acolo ? Și când ? atunci ? dar ce înseamnă atunci , când aici și acum lapovița s-a transformat în ninsoare, într-un concretism funest , tocmai când trenul mă abandonă în halta unui sat pe valea Mureșului, unde credeam că sunt de neînlocuit, dar nimeni nu este de neînlocuit, mai ales azi, când nu mai circulă mașini, nimic, din cauza poleiului, deci pornesc pe jos cinci kilometri... pe lângă Monumentul Tăblițelor, din Tărtăria, doi
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
e viața... Aicea pe pămînt sînt date clare: Amiază, noapte, somn și, dimineața, La treaba lui se duce fiecare. Nu vă-ntrebați de una sau de alta, Voi sînteți făcuți doar din nopți și zile, Sînteți un tren care străbate halta Unor proiecte-înalte și utile. Din bucuria voastră faceți fluviu De mulțumire fără de răsplată, De-aceea plîngem după un diluviu, De-aceea viața noastră-i vinovată. Ce tristă este lumea asta mare, Cînd ne trezim că nu avem iubire Și că
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
și a primi permisiunea să-și continuie drumul. Erau mândri, ei stăpâneau forța uriașului șarpe, ce se strecura printre văile munților, în drumul ce urca spre Brașov. Simțea și acum mirosul de tutun de proastă calitate, transpirație și mucegai din haltele răzlețite prin micile localități unde opreau trenurile de navetiști. Erau luminate cu felinare, care foloseau combustibil gazul lampant, cu sticla mai mereu afumată, de multe ori spartă-n burtă și lipită cu o bucată de ziar pentru ca lumina să nu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
merg cu muierea la târg să-i cumpăr o broboadă și un material de rochie, peste o lună are soră-sa nuntă și vrea să se-nnoiască. Cam așa se purtau discuțiile pe la sfârșitul anilor *50 începutul anilor *60, în haltele și stațiile trenurilor. Mai târziu au apărut locomotivele Diesel și cele electrice, s-a schimbat și confortul în sălile de așteptare. Trenurile aveau vagoane noi, cu numai două clase. Ei, dar asta a fost odată, el voia să meargă acum
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
ai luat, icre ai luat, la Beci nu m-ai lăsat, ce face io, bre, aici? Vrei io murit? Murit, bre, dacă vrei, da’ lase plecat! — Gura - făcu turcul calm. Grecoteiule, îl iei pe dânsul și până la Brăila nu faci haltă. Dac-aud că i s-a clintit dumnealui un fir de păr în cap, te găsesc și te mănânc. — Putut pleca, bre? - se bucură grecul. — Du-te-n... - făcu turcul. Metodiu urcă pe punte. Ajutat de doi mateloți somnoroși, grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
petrecerea timpului dansul se repetă la nesfârșit în acordurile vârstelor las în scrumieră rotocoalele de fum să curgă în litere umbre gânduri și mă aștern alături de oase într-un dans al figurinei din cuvinte nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet uriaș de trăiri între multe hotare
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
au întrerupt toate legăturile cu orașul. Nu mai funcționa nimic. Nici telefoanele cu manivelă de la poștă și primărie nu au mai funcționat din cauza zăpezii căzute. Fratele meu cel mijlociu tocmai luase vacanță de la școala profesională și venise cu trenul până la halta “Călugări” cum i se spunea haltei, că era lângă un schit de călugări construit pe malul mării, la vreun kilometru de Olimp - ul de astăzi. Acum acolo este o cherhana în locul schitului. Schit s-a construit acum câțiva ani la
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Nu mai funcționa nimic. Nici telefoanele cu manivelă de la poștă și primărie nu au mai funcționat din cauza zăpezii căzute. Fratele meu cel mijlociu tocmai luase vacanță de la școala profesională și venise cu trenul până la halta “Călugări” cum i se spunea haltei, că era lângă un schit de călugări construit pe malul mării, la vreun kilometru de Olimp - ul de astăzi. Acum acolo este o cherhana în locul schitului. Schit s-a construit acum câțiva ani la un kilometru mai departe de mare
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
malul mării, la vreun kilometru de Olimp - ul de astăzi. Acum acolo este o cherhana în locul schitului. Schit s-a construit acum câțiva ani la un kilometru mai departe de mare, pe malul lacului Tatlageag. Până în comuna noastră erau de la haltă vreo 10 kilometri pe drum direct pe câmp. Norocul lui a fost că a coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
cunoscut poet creștin și deținut politic. A trecut la cele veșnice în 1989. TRENUL VIEȚII Un lung tren ne pare viața. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit și când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Pana bine ne dam seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt stații! Lungi, de nu se mai sfârșesc Și în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA [Corola-blog/BlogPost/362284_a_363613]
-
înapoi. Prin ce i-am fost eu superioară faptelor lui? A răsplătit gazda fericirii lor pentru câteva ore din plin folosite asigurându-i că oricând vor fi bine primiți dacă în drumurile lor vor avea posibilitatea de a face o haltă. Au plecat, aflându-se încă în plină noapte, strâns îmbrățișați spre gară și trenul care a sosit la puțin timp i-au luat spre a-i duce pe fiecare spre locul propus. Intrase în viața ei de parcă se îndreptau spre
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
ecranul minții, imaginile culese din goana trenului. De fiecare dată, după Someșeni, așteptam, cu sufletul la gură, să ajung la Dezmir, să-mi încant ochii cu minunatele și, în același timp, înfricoșătoarele locomotive cu aburi stocate în parcul rece al haltei. La câteva minute distanță, se afla Apahida. Se ivea întâi un canton care purta numele localității. Urma apoi rampa de încărcare, la capătul căreia începea gara propriu-zisă, ce ne imobiliza „o veșnicie”. Apoi, trenul pornea greoi, legănându-se peste macaze
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
Autorului Tărâna-i pântecele-n care Cel bob de viață, în mirare, Așteaptă rând să crească mare, Cu darul coborât din soare. * Tărâna-i stampa care poartă, Precum simbolurile-n hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. * Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu huliți groparul care Ne-nțărânează
ŢĂRÂNA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368482_a_369811]
-
Autorului Privesc în oglinda sufletului, Dar nu găsesc in ea ce aș dori. Toate fantomele trecutului, Vin înspre mine, nu le pot opri! Amintirile în cor se revoltă... Nu mai aud decât un refren, Te-ai oprit doar în acea haltă, Unde nu aștepta nici un tren! Încerc să fac curat în gânduri, Mă revăd pe un peron de gară, Erau acolo...mii de fluturi... Când i-am văzut am fugit afară! Și iar mă văd plângând sfâșietor, Pe un peron întunecat
ACUM E PREA TÂRZIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368536_a_369865]
-
iar mă văd plângând sfâșietor, Pe un peron întunecat, rece. Aripi frânte...înainte de zbor... Si lacrimi care nu vor să plece! În fundal...se aude o voce, Spunându-mi...Ai sufletul viu. Dar nu vezi?Pustiul te petrece, Pentru o haltă-i prea târziu! Dorina Omota 9.12.2015 Referință Bibliografică: Acum e prea târziu... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ACUM E PREA TÂRZIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368536_a_369865]
-
e un adevăr la baza căruia sap să înțeleg că peștele se-mpute de la cap. Luna,monedă ruginită se strecoară în portofelul meu îngăurit de zornăie lumina într-o gară unde trenul,încă n-a sosit nerăbdător o iau cu halta înainte pe miriștea de cuvinte. A rămas trenul în câmpie, gara abandonată în poezie, de atunci cu peronul mă tot duc bănuțul lunii să-l apuc când prin noaptea buzunărită de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți. Luna
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...”. Judecata a fost dreaptă? Poate că da... Dar nu omul legii a fost cel care a hotărât, ci destinul... acea lege nescrisă a cerului... o dreptate dură, o pedeapsă definitivă. Cazul a fost închis. Marian Malciu cunoaște
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]