557 matches
-
de hârtii, un scaun în spate, unul în față. Dominic se așeză, grăbit, fără a aștepta invitația. Femeia rămăsese o clipă în picioare, vrând parcă să lichideze mai repede întrevederea, dar se așezase, în cele din urmă. Da, da, Anul Handicapaților. Tocmai ni s-a comunicat să nu mai întrebuințăm această expresie. Mă rog, O.N.U., da, da, Organizația Națiunilor Unite, sigur, așa s-a decis, dar organele noastre superioare consideră nepotrivit. Ni s-a indicat să evităm această denumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați într-o organizație cu reguli stricte și simple, handicapații pot dovedi, însă, excelente calități de subordonare.“ Lunecoasa Gina stătea cu gura căscată. Repeta, zăpăcită, cuvintele pe care le auzea. Parcă pregăteau o piesă de teatru sau o expediție în junglă, printre marțieni. „Instructajul trebuie să respecte minime reguli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă a ficțiunii, ca în ghiocul invizibil ascuns între sânii colegei de la postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se depărtă, ținând sus sus, în două degete, pungile țuguiate în care balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt alte intrări, de fapt. Orotire pe loc și înăuntru, atât. Să-ți vorbesc despre Tavi,doar el mă interesează. Te-ai gândit, cu adevărat, la Tavi? La cei între care trăiește, la handicapații care am devenit cu toții, te-ai gândit, spune? S-a ascuns între ei sau chiar le-a acceptat codul? O ascunzătoare bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
călca într-o sală de operă fără să plătească; fiul bolnav al unui țăran ar trebui să primească aceeași îngrijire medicală ca și guvernatorul provinciei sale; un orfan ar trebui să dobândească educația cea mai aleasă; iar cei în vârstă, handicapații și persoanele cu dizabilități ar trebui să beneficieze de asistență medicală de stat gratuită. În câteva luni, crearea haosului devine un mod de viață. Vandalismul nu numai că este încurajat, dar este numit un act prin care „cineva este ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așa, nici așa. Vrei și viață liniștită, și nevastă bazată și frumoasă, și lăptoasă, și devreme-acasă, când îți spun că nu te-ai umilit îndeajuns ca să meriți, și el că ce să merit? După cum ne mâncăm noi viața aici cu handicapații ăștia... Asta nu-i viață! Ba-i viața noastră până la noi ordine, Milică-tată, la care el că mă piș, nu-mi trebuie, la care Rafael că n-ai decât să-i iei gâtu’, mă rog, io, unu’, nu-mi permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
draci de la bucătărie margarina și gemul, și salamul pentru copiii lor de acasă, dar tot nu se săturau, și uite-i îmbuibându-se și cu ajutoarele lor, să le fie rușine. Li se urcase și ăstora democrația la cap. Orfanii, handicapații, retardații, oligofrenii, pegra și rușinea unei țări care se vrea intrată în Europa, se distrau cu jos directoru’ tiran și profesorii comuniști care ne mănâncă din drepturi, ne omoară cu bătaia și ne lasă să răbdăm de foame ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
exact, exact! Da, chiar! L-au luat cu anasâna, cu japca, joi, cam pe la petit dejeuner, cât am fost eu dusă la Poștă, după pensie. L-au sfeterisit, l-au șparlit mișelește, numai și numai ca să se răzbune evazionistul și handicapatul de Ghiță-tapirul, pe mine! Ghiță-mamelucul! Venalul! Vaaai..., dar se poate să nu serviți și-o guriță de bitter? Rețeta mea proprie! Insist! Vă rooog! se pisicește Domnișoara. Revenind cu privirile în direcția gazdei, cei doi prieteni înregistrează îndată alăturarea, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
multor pachete de mușchi antrenați, cu scopul limpede al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit, ghemuit peste coșul său, sub masă. Prea târziu! Hai, hai, hai, regulează-mă! Fă-mi felul! Trage-mi-o, handicapatule! Trompistule! țipă Lili răgușit, în pragul acuplării, răvășită și dominatoare, ca o amazoană. Ținându-și prada strâns îmbrățișată cu o mână (precum femela de călugăriță, Mantis religiosa), Gladiatoarea apucă unul dintre paharele de vin, cu mâna liberă, soarbe și înghite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără, ba chiar pare să se amuze. Îl Învăț să lovească cu reverul și să nu mai urmărească bila cu paleta, ca un handicapat (rîde iar), cînd servește. — O arunci În sus și stai cuminte, nu dai din gheare, pînă cînd Începe să vină Înapoi și ajunge În dreptul tău și atunci o lovești. Dar ai grijă... cînd servești trebuie să dai la tine În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după spinarea soldatului din fața lui. Încerc să nu rîd. Portocală mătură Încăperea cu o privire cîinoasă, ridicîndu-se pe jumătate În picioare, apoi se așază la loc, după ce-l pocnește peste ceafă pe unul. Îmi dau seama că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umbră, căruia abia dacă i-am auzit vocea de cinci ori de cînd l- am cunoscut, nu-l apără nimeni, Încît ceea ce la Început părea o glumă se transformă Într-un act de cruzime scăpată de sub control. Evident, e un handicapat care-i face orașul de rîs. Evident, trebuie pedepsit. Mi se Întunecă mințile și Îi dau un brînci lui Portocală. Termină, băi javră. Tu ce mă-ta crezi că ești... O să te Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că sînteți mai mulți. Mie mi-au făcut mizerii, bă, și sînt același leat cu ei. Tu de ce crezi că m-au mutat aici cu toți retardații ăștia? Ăsta e pavilionul cu leproși. — Aha, am văzut... ăsta dinăuntru...? — Tănase? Un handicapat... e din Brașov. PÎnă și brașovenii Își bat joc de el. — Pare lovit rău, zic eu. — Păi e. Tu fă-ți griji pentru tine. Bă... și Călin ăsta... o să aibă viață grea. Are așa un aer de șmecher... CÎnd mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ajutor. Ajutîndu-i, nu faceți doar un gest care este foarte bine receptat de către populație, ci este un gest umanitar, un gest de bună credință, pe care, dacă aveți posibilitatea să-l faceți, faceți-l. De asemenea, ajutorarea orfanilor sau a handicapaților, sînt, iarăși, acțiuni pe care dacă sistemul are posibilitatea să le facă, e bine să le facă. În cazul sprijinirii de către fundație a tinerei generații, este bine să și aduceți la cunoștința opiniei publice prin intermediul mass-media aceste lucruri. În cazul
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
bine să le facă. În cazul sprijinirii de către fundație a tinerei generații, este bine să și aduceți la cunoștința opiniei publice prin intermediul mass-media aceste lucruri. În cazul implicării fundației în domenii mai sensibile, cum ar fi cei în vîrstă, sau handicapații, nu se recomandă să faceți prea mult zgomot, lăsați ca gesturile dumneavoastră umanitare să fie aflate de la alții. 34. Participarea la conferințe. Sistemele mari au obiceiul de a organiza conferințe și congrese. Pe lîngă imaginea pe care și-o creează
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
operații sînt bine receptate de către populație, dar în special cele pentru copiii aflați în suferință. O ultimă categorie din domeniul sănătății la care vom face referire este reprezentată de oamenii cu diferite handicapuri. La fel ca și orice om suferind, handicapații au nevoie de ajutor, pentru a putea supraviețui. Sistemul poate sponsoriza medicamentele necesare, sau programe de reinserție socială, sau programe de educație etc. După cum am mai afirmat în paginile acestei cărți, gesturile umanitare au două valențe, chiar și pentru un
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
ar fi greu să evit impresia că libertățile asigurate individului includ libertatea de a nu-ți păsa de alții. Americanul pare sociabil. După cinci minute, îți propune să-i zici "tu". Din atenția pe care o acordă acțiunilor caritabile, și handicapaților, rezultă că e săritor, milos. Dar în viața lui există, dacă intuiesc bine, tot atâta ordine și tot atâta singurătate ca pe autostrăzi. E prea ocupat cu "afacerile" sale ca să-și pună vreodată problema și a celor care nu cer
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
precizează că Mister Paler speaks French or Italian. Civilizația americană are avantajele ei. În România, așa ceva e, deocamdată cel puțin, de neimaginat. Funcționarii noștri n-au aflat că ei sunt în serviciul clienților, nu invers. Oricum, mă simt ca un handicapat și zâmbesc cam strâmb la gândul că, în America, există o grijă specială pentru handicapați. În parkinguri, sunt locuri speciale destinate handicapaților unde nu are voie să-și lase mașina un nehandicapat. În orașe, trotuarele sunt, la unele intersecții, denivelate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Funcționarii noștri n-au aflat că ei sunt în serviciul clienților, nu invers. Oricum, mă simt ca un handicapat și zâmbesc cam strâmb la gândul că, în America, există o grijă specială pentru handicapați. În parkinguri, sunt locuri speciale destinate handicapaților unde nu are voie să-și lase mașina un nehandicapat. În orașe, trotuarele sunt, la unele intersecții, denivelate ca să poată coborî un cărucior de handicapat. Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că, în America, există o grijă specială pentru handicapați. În parkinguri, sunt locuri speciale destinate handicapaților unde nu are voie să-și lase mașina un nehandicapat. În orașe, trotuarele sunt, la unele intersecții, denivelate ca să poată coborî un cărucior de handicapat. Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la ora anunțată, pasagerii sunt poftiți să se îmbarce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
parkinguri, sunt locuri speciale destinate handicapaților unde nu are voie să-și lase mașina un nehandicapat. În orașe, trotuarele sunt, la unele intersecții, denivelate ca să poată coborî un cărucior de handicapat. Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la ora anunțată, pasagerii sunt poftiți să se îmbarce. Vecina de scaun, care și-a scos o carte din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să intru în casă sau vrei să mă omori? Întrebare-capcană. Mark nu răspunse. —Bine, frate. O las baltă. Ai câștigat. Vorbește cu Duane de chestia asta. Sau așteaptă până mă întorc eu. Lupta asta o să se termine repede. Le dăm handicapaților ăstora cel mult o săptămână. Până de Ziua Steagului, Rupp „Dintr-o Lovitură“ o să fie iar prezent aici, la tranșat. Să te scoată la pescuit de ziua ta. Din casă îi răspunse tăcerea. Rupp bătu în retragere, în furtuna înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a întâmplat : prin gândire, prin citit și prin copil. Și atunci, sigur că jurnalul a făcut parte din povestea asta cu edificarea mea. Livius Ciocârlie a scris despre Jurnal. Acolo am explicat ce cred despre nonconformism, de ce cred că numai handicapații pot fi revoluționari, acolo am vorbit despre relația mea cu Alexandru, despre cum am perceput eu venirea 91 pe lume. Și câte o întâmplare, dar de acolo fugeam în altă parte. Am scris și eseuri. Le-am publicat în Vatra
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
un caz asemănător în Galați, s-a petrecut cu câteva luni înainte. Lui i-ați dat șaisprezece ani condamnare și mie mi-ați dat pe viață, mi-ați cerut pedeapsă maximă“. Și omu’ mi-a zis... zice: „Ăla e un handicapat, la tine aveam pretenții“. Sunteți un nenorocit? Am nenorocit și pe alții, o grămadă: familia mea, familia victimei, familia soției. Băiețelul meu știe că eu sunt mort într-un accident de circulație. Și de asta și eu am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]