770 matches
-
de durere ...“, iar, ca urmare, face toate demersurile pentru a moșteni averea fratelui mai mic și intră oficial în posesia ei. Autorul este cel care deapănă șirul întâmplărilor cu obiectivitate, intervine cu paranteze sau scurte comentarii privind atitudinea și comportamentul hangiului. Consultând un avocat în privința condițiilor legale de păstrare a averii moștenite, hangiul află că numai popa este singurul care ar avea dreptul să-i ceară restituirea bunurilor, dar el „cine știe unde s-o fi prăpădit“. Din acest moment, pe Stavrache începe
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
fratelui mai mic și intră oficial în posesia ei. Autorul este cel care deapănă șirul întâmplărilor cu obiectivitate, intervine cu paranteze sau scurte comentarii privind atitudinea și comportamentul hangiului. Consultând un avocat în privința condițiilor legale de păstrare a averii moștenite, hangiul află că numai popa este singurul care ar avea dreptul să-i ceară restituirea bunurilor, dar el „cine știe unde s-o fi prăpădit“. Din acest moment, pe Stavrache începe să-l chinuie gândul în legătura cu posibila întoarcere a fratelui său
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transformă treptat în coșmaruri care îl terorizează, el trăind parcă aievea momentele tulburătoare ale „vizitei înstrăinatului“, dar de fiecare dată își liniștește sufletul cu o sfeștanie făcută casei. O primă imagine în coșmarurile hangiului este întruchipată de apariția frateului său în haine de ocnaș, „stins de oboseală, bolnav, cu fața hiravă și cu ochii-n fundul capului ca în clipa morții“. Hainele vărgate și opincile erau sfâșiate, iar palmele, gleznele și tălpile erau „pline
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
alta de brațul stâng (...) cu o putere covârșitoare“, îl trântește la pământ și, punându-i genunchiul îl piept, îi zice, râzând „ca un nebun“ și scrâșnind din dinți: „- Gândeai c-am murit, neică?“. Atunci când „nebunul a voit să-l sugrume“, hangiul, „smintit și el de frica morții“, și-a adunat puterile, l-a îmbrâncit pe ocnaș pe ușă și acesta „a pierit în întunericul nopții“. Înspăimântat, „tremurând din toate încheieturile și făcându-și cruci peste cruci“ pentru odihna sufletului răposaților, Stavrache
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
neputând mânca nimic. A doua apariție „de coșmar are loc într-o noapte, când, încercând să doarmă, o „ploaie rece de toamnă“ legănă cu „mișcarea sunetelor“ gândurile omului, care se roteau în cercuri din ce în ce mai largi și „tot mai domol“, când hangiului i se păru că aude „un cântec de trâmbițe ... militari desigur“. Ieșind afară, Stavrache „rămâne ca trăsnit“, recunoscând în căpitanul care conducea campania pe fratele mort, care scoase ușa din țâțâni și, „râzând cu hohot“, strigă: „- Gândeai c-am murit
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
trâmbițe ... militari desigur“. Ieșind afară, Stavrache „rămâne ca trăsnit“, recunoscând în căpitanul care conducea campania pe fratele mort, care scoase ușa din țâțâni și, „râzând cu hohot“, strigă: „- Gândeai c-am murit, neică?“ Apoi, căpitanul alergă să-l prindă pe hangiu, care, speriat, „se-ndârjește și-l strânge de gât, îl strânge din ce în ce mai tare“, iar chipul militarului se lumina din ce în ce mai mult, râdea zgomotos și vesel, întrebându-l: „Gândeai c-am murit, neică?“ Uitându-se țintă la frate-său, popa Iancu dădu
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Uitându-se țintă la frate-său, popa Iancu dădu comanda de plecare, „trâmbițele sunară, soldații își ridicară armele și, urmată de obștea satului, compania plecă, având în frunte pe căpitanul al cărui râs acoperea cântecul trâmbițelor și zgomotul mulțimii.“ Dimineața, hangiul se duse „tremurând de friguri“ la popa din sat și-l rugă să vină să facă o sfeștanie casei. Vremea urâtă, „o sloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vânt vrăjmaș“ se abătu peste sat și ținu trei zile și trei
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
trei zile și trei nopți, drumul era pustiu, „nici un glas de câine nu se mai auzea“. Stavrache își schimbase firea, devenise irascibil, suspicios, avea reacții ciudate în relațiile cu clienții. Un exemplu edificator îl constituie atitudinea pe care o are hangiul față de fetița care venise cu două sticle de gaz să cumpere „de un ban gaz“ și „de doi bani țuică“, rugându-l „să nu mai pui gaz în a de țuică și țuică-n a de gaz, ca alaltăieri“ și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
întrucât caii erau „prăpădiți“, iar ei înghețați bocnă. Argații duseră caii în grajd, traseră sania în curtea hanului, iar călătorii intrară la căldură. Când Stavrache veni cu mâncarea, unul dintre cei doi bărbați se culcase în pat, cu spatele la el și hangiul se aplecă peste omul de pe pat, care-i răspunse: „Cum să nu te cunosc, neică Stavrache, dacă suntem frați buni?“ Ajuns la capătul încordării psihice, hangiul se clătină puternic, de parcă „tot viforul care urla în noaptea grozavă“ ar fi năpădit
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
cu mâncarea, unul dintre cei doi bărbați se culcase în pat, cu spatele la el și hangiul se aplecă peste omul de pe pat, care-i răspunse: „Cum să nu te cunosc, neică Stavrache, dacă suntem frați buni?“ Ajuns la capătul încordării psihice, hangiul se clătină puternic, de parcă „tot viforul care urla în noaptea grozavă“ ar fi năpădit dintr-o dată peste el, „deschise gura mare să spună ceva, dar gură fără să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
care confundă realitatea cu imaginile din coșmaruri. Popa venise să-i ceară cincisprezece mii de lei, ca să acopere suma delapidată de el din fondurile regimentului, că altfel „trebuie să mă-npușc“. Cu o artă desăvârșită, Caragiale analizează reacțiile, atitudinile și comportamentul hangiului: „Drept orice răspuns, Stavrache se ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche, strângându-și genunchii în coate“, începând să horcăie și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
de gât și să-l muște. Atunci începu o luptă crâncenă“. Încercând să-i despartă, camaradul lui popa Iancu este și el trântit la pământ. Profitând de neatenția fratelui său, popa își scoase cureaua de la brâu și legă strâns picioarele hangiului dezlănțuit, apoi îi dădu pumni în ceafă și în furca pieptului, până când „Stavrache (...) se prăbuși ca un taur, scrâșnind și răgind“. Afară, viscolul ajunsese „în culmea nebuniei“, făcând să trosnească „zidurile hanului bătrân“. În timp ce-i legau mâinile deasupra capului, Stavrache
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
lui Chaucer cuprinde o colecție de povestiri și nuvele istorisite de diferite persoane, în timpul unui pelerinaj pornit de la hanul "Tabard Inn" din Southwark spre catedrala din Canterbury, unde se păstrează relicvele sfântului Thomas Becket. Pentru a face călătoria mai plăcută, hangiul propune ca fiecare dintre pelerini să spună două povești pe drumul spre Canterbury și două la întoarcere. Acela a cărui povestire va fi socotită cea mai bună va primi la întoarcere o cină pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
minoritatea boemă vorbitoare de limbă germană și era evreiască. Din cauza acestor condiții, viitorul compozitor a dezvoltat devreme un sentiment de exil, „întotdeauna un intrus, niciodată binevenit”. Bernhard Mahler, tatăl compozitorului, a urcat în rangurile micii burghezii, devenind vizitiu și apoi hangiu. A cumpărat o casă modestă în satul Kalischt (Kaliště), situat la jumătatea distanței dintre Praga și Brno, în ceea ce astăzi este zona centrală a Republicii Cehe. Soția lui Bernhard, Marie, a dat naștere primului din cei 14 copii ai cuplului
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
zbura peste Canalul Mânecii. El și tovarășul său, Pierre Romain, au fost primele victime ale unui accident aerian. S-a născut la Metz, fiind al treilea fiu al lui Magdeleine Wilmard și Mathurin Pilastre, denumit și „du Rosier”, fost soldat devenit hangiu. Interesul său în ce privește chimia medicamentelor i-a fost trezit în spitalul militar din Metz, un oraș-garnizoană de la frontierele Franței. A călătorit la Paris la 18 ani, și a predat fizică și chimie la Academia din Reims, ceea ce l-a pus
Jean-François Pilâtre de Rozier () [Corola-website/Science/324241_a_325570]
-
Cel mai tânăr fiu al său, Ferdinand, care s-a născut în 1834, a trăit numai zece luni. Părinții lui Strauss, Franz Borgias Strauss (10 octombrie 1764 - 5 aprilie 1816) și Barbara Dollmann (3 decembrie 1770 - 28 august 1811), erau hangii ("Zum heiligen Florian"). Strauss avea un bunic evreu, Johann Michael Strauss (1720-1800), care s-a convertit la catolicism. Tragedia i-a lovit familia atunci când mama sa a murit pe când el avea șapte ani din cauza frisoanelor. Atunci când avea 12 ani, tatăl
Johann Strauss (tatăl) () [Corola-website/Science/306265_a_307594]
-
era o haltă-popas repartizată la fiecare 10 - 15 km, pentru relaxare și eventual schimbul cailor. O "mansio" se găsea la fiecare trei "mutationes". Între fiecare "mansio" era o distanță de circa 30 - 50 kilometri. Ținută de "caupo" (în română: „cârciumar”, „hangiu”), "mansio" era un loc de etapă bine echipat și care permitea călătorului, eventual, să-și petreacă noaptea. Aici se aflau un han pentru a lua masa, un serviciu pentru îngrijirea și odihna cailor, un potcovar, un rotar însărcinat cu întreținerea
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
de Salm-Kyrburg (n. 21 iulie 1709 - d. 7 iunie 1779, Paris)</br> 131. Maria Theresia Josepha, Prințesă de Hornes (n. 19 octombrie 1725, Bruxelles - d. 19 iunie 1783, Paris)</br> 132. Pierre Murat Jordy (n. 1721 - d. 27 iulie 1799), hangiu</br> 133. Jeanne Loubières (n. 1722, La Bastide-Murat, departamentul Lot - d. 11 martie 1806, tot acolo)</br> 134. Aymeric d'Astorg (n. 1721)</br> 135. Marie Alanyou (n. 1740 - ?) </br> 136. Carol Frederic, Mare Duce de Baden (n. 22 noiembrie
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
la balul de Anul Nou de la Palatul Regal. În urma unei crize suferite în Parlament, baronul Barbu este diagnosticat ca bolnav de cancer, iar medicul afirmă că nu mai are mult de trăit. O anchetă dispusă de intransigentul și ambițiosul procuror Hangiu pe baza informațiilor oferite de Jurubița și de ziaristul Potamiani, precum și a denunțului lui Ivanciu (instigat de Jurubița), evidențiază falsul în acte realizat de Manolache Târcă, amenințând să-l trimită la închisoare pe Urmatecu. Încercările de corupere a procurorului eșuează
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
arivismul lui Urmatecu care are un țel precis, arivismul Jurubiței este unul instinctual. Mai există și alți ariviști în roman, dar cu un rol secundar: chiristigiul bulgar Ivanciu, dornic să parvină, dar fără a avea calitățile lui Urmatecu; procurorul Alexandru Hangiu, tipul de „parvenit calculat și rece, mizând pe intransigență și incoruptibilitate” sau medicul Matei Sântu, arivist prin căsătorie. Gama variată a tuturor arivismelor este susținută de un elan neobosit și de un instinct vital primitiv către cele două mobiluri eterne
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Ștefan Mihăilescu-Brăila (Ivanciu), Eugenia Bosânceanu (Mița), Octavian Cotescu (Ghenea Toncu), Sorin Gheorghiu (Bubi), Vasilica Tastaman (Jurubița), Cristina Deleanu (Amelica), Ileana Stana Ionescu (Păuna), Gheorghe Novac (Voicu), Virginia Stoicescu (țăranca bătrână), Dana Cosma (Sultănica), Traian Stănescu (Matei Sântu), Matei Gheorghiu (procurorul Hangiu), Dan Damian (ziaristul) ș.a. Echipa tehnică a fost formată din Constantin Botez (regia de studio), Mihai Roman (regia muzicală) și ing. George Buican (regia tehnică). Spectacolul a fost realizat în șase episoade, fiind difuzat în premieră în perioada 7-12 decembrie
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
, A.[lexandru] (11.II.1875, Urziceni - 15.VIII.1954, București), poet și traducător. Este fiul Zeliei și al lui Leibu Moscovici, hangiu și negustor de coloniale. Prenumele la naștere era Solomon; va adopta oficial pseudonimul, ales, se pare, de I. L. Caragiale, cu prilejul publicării unui poem în „Epoca literară”, în 1896. Utilizase, la începuturile activității literare și publicistice, și alte pseudonime: Endymion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
ai Bisericii gata oricând să-și propovăduiască credința și religia nu se pot compara, În general, cu motivațiile și circumstanțele care au guvernat deplasările călătorilor În interiorul continentului. Aceștia erau interesați În special de starea drumurilor, de felul cum Îi primeau hangiii și de calitatea hanurilor, de ospitalitatea sau de xenofobia locuitorilor Întâlniți. Să mai adăugăm și faptul că trăsăturile „sălbatice”, „primitive” ale băștinașilor din Ruffec, Châtellerault, Marsilia, Antibes, Autun sau Mâcon nu erau la fel de impresionante ca vederea bărbaților și femeilor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din 1987 preluate - remaniat stilistic, doar cu schimbări de topică - din Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900. Nu sînt singurele cazuri, la fel se întîmplă și cu cîteva materiale preluate din Dicționarul presei literare românești. 1790-1990 alcătuit de Ion Hangiu. De altfel, puțini colaboratori îi aduc la zi pe scriitorii despre care scriu. Dacă n-ai avea indiciile bibliografice datate 2003, n-ai avea alte indicii că dicționarul e atît de recent. Articolele dedicate revistelor Echinox și Euphorion sînt aproximative
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
apreciate și receptate critic în unele lucrări de mai largă sau mai „specializată” sinteză culturală, precum: Iulian Boldea - Metamorfozele textului. Orientări în literatura română de azi (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 1996); Iulian Boldea - Scriitori români contemporani (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2002); I. Hangiu - Dicționarul presei literare românești, 1790-2000, ediția a III-a (Editura Insitutului Cultural Român, București, 2004); Angela Botez - Un secol de filosofie românească (Editura Academiei Române, București, 2005); Constantin Nicușan Micu - Reverberații. Studii și eseuri (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2005); Angela Botez - Arhitectura
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]