437 matches
-
ele, o brunețică ochelaristă. Prea nefericit și prea frustrat ca să-l intereseze cu adevărat psihologia altora, Bruno Își dădea totuși seama că situația fratelui său vitreg era chiar mai rea decât a lui. Adesea, mergeau Împreună la cafenea; Michel purta hanorace și fesuri ridicole și nu știa să joace baby-foot; cel care vorbea era mai mult Bruno. Michel rămânea nemișcat, vorbea din ce În ce mai puțin; ridica Înspre Annabelle o privire atentă și apatică. Annabelle nu renunța; pentru ea, chipul lui Michel părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plăcea să urmărească trenurile nu făceau parte din categoria persoanelor care cheltuiesc mult și pot fi convinse să locuiască în stabilimente de lux. Mai curând, tindeau să facă parte din categoria indivizilor care bântuie prin gări, tremurând, îmbrăcați numai în hanorace. Nici unii dintre ei nu arătau ca și când ar fi avut mai mult de o pară chioară în buzunar. Dar asta nu mai era problema lui. Hugo a ieșit pe autostradă, rulând cu Toyota pe banda de viteză. Nenorocitul ăsta de jeep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seara! Mama chiar se întreba cât veți mai avea cruzimea să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil o ceașcă de ceai fierbinte te va încălzi, dragul meu. De unde?! Dimpotrivă, seara era o seară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Militaru, să mănânce, să facă un duș, să se apuce mai iute de temele acelea ciudate, de poezie. În hol, Nicoloaica, răvășită și târnosită prin plâns, îi aținu calea. Și, aruncîndu-i-se-n brațe, într-o clipă, îi și înmuie, de lacrimi, hanoracul. - Sinistrate! În seara asta trebuie să fim mai uniți ca oricând, Sinistrate. Și să ne ținem de mînă! - Bine. Să fim. Să ne ținem, încuviință, cam neatent, Doru, lepădîndu-și servieta în hol și grăbindu-se să ajungă la closet, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cartea; casă; cearta; chin; a completa; concluziona; curs; cuvinte; a desăvîrși; a descheia; descheiat; descheie; deschid; deschisă; despărți; despărțire; dictatură; discursul; drum; a eșua; examen; a face; fals; finalitate; a finaliza; finanța; finisează; finit; frază; frig; fundița; fusta; haină; haine; hanorac; hotărît; a începe; a începe din nou; un nou început; început nou; închina; închis; încuia; înscrie; a întrerupe; înțelegere; jucărie; lăcată; lecțiile; legămînt; a leșina; lucru; lucruri; mămăligă; medie; mîndrie; muri; naștere; oferi; a se opri; oră; pact; panglică; paza
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu ocheanul chiar în cazanul cu rufe. - Aici trebuie să fie, spune. Și începe să-mi gâdile subțuoara stângă. Și pentru că știam că n-am să mă pot abține și-am să izbucnesc în râs, sar din cazan cu un hanorac în mâini, i-l proptesc pe cap și trag fermuarul. - Ce bobiță cați, măi neisprăvitule??! - Păi... să vezi... că nu văd și... - Lasă cleampa și spune repede! - Păi, dom-le, perla de la șiragul Julietei! Îl pliez binișor în două cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
O zi bună de împărțit premii, fotografii, bilete de amor, cravate, invitații la concert sau meci sau hipodrom, diplome, cecuri, suvenire, coronițe, lenjerie proaspătă, creioane colorate, semințe, lozuri, papagali, rețete de musaca și gogoși, tichete de tren și de vapor, hanorace, discuri, decorații, ceasuri cu cuc și cucuvea, papuci, cărți de joc, brelocuri, repartiții, ventilatoare, biciclete, trotinete, piuneze, ochelari de soare și iar cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iar ne-ai luat tare, mare Nice ăsta, păcat că nu l-ai invitat și pe-aci... Hai să bem, că filozofarăm destul și mi s-a uscat filozofia pe esofag... 05.01.2010 Energii negative Sandu Șpriț Își scoate hanoracul maroniu, se așază la masă, Între Gore și Gicu, aruncă pachetul de Dunhill negru, superlong printre pahare și oftează. Apoi apucă din nou pachetul de țigări, scoate una și o aprinde. Și-a luat o brichetă nouă, metalică, anti-vânt, din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tot timpul dini lume, de fapt e problema lui, el o să piardă timp cu întorsul din larg, dacă trecem și de ultimul ponton pe care mă mai putea abandona. Aveam la mine periuța de dinți, trei chiloți, două șorturi, un hanorac de ploaie o pereche de teniși și niște sandale paradite. A, am uitat cele trei T-shirt-uri, dintre care unul pe mine. Si mai era si o carte de credit care expira într-o lună. Dar eu nu știam asta atunci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
are două sensuri, „barcă de pescuit, îngustă și lungă, fabricată din piele de focă“ și „barcă sportivă“; este un cuvânt luat de engleză (kayak) și apoi de franceză (kayak, 1945) din limba inuit. Este înregistrat în română abia în DEX2. Hanorac are la origine cuvântul eschimos anorak „haină care apară de vânt“, derivat de la anorc „vânt“. A fost împrumutat de franceză în forma anorak (1906); din franceză, a fost preluat și de română, fiind înregistrat în DEX. Nu a fost explicată
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
înfrigurare, mâinile reci înconjurând ceașca fierbinte, ea cu picuri de ploaie în păr, ne-am dus apoi în cameră, am rugat-o să mă lase să-i schițez trăsăturile și eu am ieșit să-mi caut în buzunarul uriaș al hanoracului caietul de schițe pe care-l purtam permanent la mine, am mai intrat și la baie, întorcându-mă în cameră ea era deja vârâtă în pat, părul desprins, m-am așezat timid pe marginea patului, cu caietul de schițe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre casă. Femeia care stătea la coadă în fața ei avea un look atât de rafinat, încât Ashling a simțit nevoia să se dea înapoi pentru a o admira mai bine. Purta pantaloni de trening, la fel ca Ashling, și un hanorac micuț, dar, spre deosebire de hainele ei, totul părea strălucitor și frumos, în felul în care arată hainele înainte de a fi spălate pentru prima dată și de a-și pierde strălucirea de haină nouă. Pantofii sport erau o pereche roz de la Nike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a mai calmat, s-a dus la un supermarket și și-a făcut cumpărăturile pentru întreaga săptămână. Rutina o va menține pe linia de plutire - cel puțin așa se întâmplase până atunci. În drum spre casă și-a ridicat gluga hanoracului pentru a-și proteja părul de ploaia care reîncepuse să cadă. A despachetat cele șapte conserve de slăbit și le-a ordonat în dulap, a pus cartofii și merele în frigider, iar cele șapte bucăți de ciocolată au fost plasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și de deprimante... Măcar avea haine de despachetat. Deci, în timp ce străzile de sub ea se umpleau de tineri ce mărșăluiau către o seară în oraș, Lisa fuma și scutura rochii și fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și în următoarea secundă a regretat că a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
consiliu și o chicinetă? Un gând oribil o făcu să se cutremure: — Dar... unde este departamentul de modă? —Acolo. Trix făcu un gest din cap pentru a indica un cuier bătut în perete, undeva în colț, pe care atârna un hanorac portocaliu oribil, care evident avea ceva de-a face cu Gaelic Knitting, o rochie de domnișoară de onoare și câteva articole vestimentare pentru bărbați. Iisuse Hristoase! Departamentul de modă de la Femme ocupa o cameră întreagă. Era plină cu mostre de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut. O oarecare doamnă Brady văzuse un băiat blond, Îmbrăcat cu un hanorac roșu și cu jeanși albaștri, trecând prin spatele casei ei. Era singura pistă pe care o aveau. Știrile de la ora două și jumătate urmau să Înceapă, așa că Logan porni radioul mașinii, prinzând ultimele acorduri dintr-un cântec vechi al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea agale pe porțiunea de ciment a drumului, cu privirea În pământ. — Șșșșșș! șuieră Logan, punând mâna pe funcționar și pe agentul de patrulă cu bila făcută praf. Tu bagă-te acolo, după colț, Îi făcu el semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cum se grăbește printre buruienile Îmbibate cu apă. După ce ajunse la locul indicat, Logan Îl apucă hotărât de haină pe omul de la consiliu. — E timpul să Îți livrezi hârtiile, spuse el și făcu câțiva pași pe iarba bătătorită. Bărbatul În hanorac portocaliu se afla deja la mai puțin de doi metri când privi Într-un final În sus. Logan nu Îl recunoscu după nume, dar Îi știa chipul: era Hoitarul. Se așezară pe o bancă improvizată În interiorul clădirii cu numărul cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai nefericită decât inspectorul să fie târâtă Înapoi la muncă, gătită fiind Într-o rochie lungă și neagră, decupată adânc În față. Nu că i s-ar fi permis lui Logan să privească gratuit pielea ei. Isobel Își trăsese un hanorac portocaliu luminos peste rochia de seară, cu mâinile adânc vârâte În buzunare, Încercând să-și țină de cald În morga cea rece și antiseptică. Fusese la teatru. — Sper să fie important, Îi spuse, aruncându-i lui Logan o privire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numărul doi. Umpluse deja o incintă. Insch deschise gura. Îl privi pe Logan. O privi pe Isobel. Apoi privi iar radiografiile așezate pe podea. — Ticălosul, spuse În cele din urmă. Isobel stătea În liniște, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele hanoracului ei portocaliu, cu o expresie nefericită pe față. — Ei? Întrebă Logan. Se Îndreptă cu totul de spate și, cu o voce ca de clor Înghețat, fu de acord că leziunile corespundeau scenariului descris. Că era imposibil de spus În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
A. a dispărut de lângă mine când eu citeam Adolescentul și nici n-am observat când s-a strecurat afară; o regăsesc zgribulită sub un brad, după o oră, când ies să-mi fac plimbarea de după lectură. E strânsă toată În hanoracul ei albastru și mă trage brusc spre ea, „să se Încălzească numai“, Îmi spune; mă Îmbrățișează prinzându-mă pe nepregătite, Își apasă obrajii de pieptul meu: „Azi noapte eu n-am dormit nici o clipă, te-am vegheat tot timpul, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cedând tentației și rupând colțul baghetei calde încă, să-l molfăi câtă vreme așteptam să-mi vină rândul. Erau trei persoane în fața mea. Tânărul care tocmai își punea bunurile pe banda rulantă avea un păr lung, care-i ieșea de sub hanoracul cu glugă, și-și trăgea întruna nasul în timp ce golea coșul. Avea o conservă de fasole, două pachete de pâine feliată, patru iaurturi, puse laolaltă într-o folie vesel colorată, și două sticle mari de Cola. Ajunse în apropierea casei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și înapoi, cu genunchii strânși la piept și obrajii brăzdați de lacrimi. Domnișoară, vă mai pot ajuta cu ceva? Să mai... — Mulțumesc pentru ajutor, Gerard. Acum e în regulă, spuse Leigh închizând clapeta telefonului mobil și vârându-l în buzunarul hanoracului. Se lăsă în genunchi fără să mai stea gânduri și o înconjură pe Emmy cu brațele. — Scumpo, ce e? o dezmierdă ea, dând de pe fața lui Emmy părul ud de lacrimi și strângându-i-l la spate în coadă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana rupse tăcerea făcând ceea ce făcea de obicei atunci când se simțea stânjenită: schimbă subiectul discuției. — Leigh, querida, sunt 25 de grade afară. De ce te-ai îmbrăcat de parcă ar fi miezul iernii? Leigh se uită la pantalonii groși din frotir și hanoracul de pe ea și ridică din umeri. — Nu te simți bine? Ți-e frig? — Nu știu; cu asta am găsit să mă îmbrac. Ce contează? — Nu contează, doar că e de mirare că o persoană atât de, cum să zic, sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ceva cumpărat de o trișoare leneșă de la un supermarket. Cum de știu toate astea? Știu pentru că Îmi amintesc Încă privirea pe care propria mea mamă a schimbat-o cu doamna Frieda Davies În 1974 când un băiețel Îmbrăcat cu un hanorac verde prăfuit s-a apropiat de altar, la Festivalul Recoltei, purtând două cutii de compot de piersici Într-o cutie de pantofi. Privirea a fost memorabilă. Spunea cam așa: ce fel de șleampătă amărâtă a dat fuga până la magazinul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]