179 matches
-
între locusurile DR și DQ, atenția s-a îndreptat spre acesta din urmă. Într-adevăr prin RFLP s-a descoperit un polimorfism din gena DQB1 care generează două alele DQ7 și DQ8 (ambele asociate cu DR4) și care poate împărți haplotipurile DR4+ în unele de risc (DQ8) și altele protectoare (DQ7) [46,69], sugerând că locusul DQB1 conferă o susceptibilitate mai puternică față de locusul DRB1. Ulterior prin apariția și introducerea pe scară largă a tehnicii PCR, studiul a putut fi făcut
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
este dominant față de cel diabetogen al altor alele, astfel încât, la heterozigoți, prezența unui HLA protector pe unul din cromozomi anulează efectul diabetogen al unui HLA diabetogen de pe cromozomul omonim. Frecvența HLA-DR2(w15) este scăzută la subiecții diabetici caucazieni, indicând că haplotipurile DR2 sunt protectoare, anulând chiar efectul diabetogen al DR4 [89]. Protecția conferită de DR2 se asociează cu prezența pe haplotipul DR2 a alelei DQB1*0602 la toate grupurile etnice [45]. Alela HLA-DQB1*0603 (foarte asemănătoare cu DQB1*0602 de care
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
efectul diabetogen al unui HLA diabetogen de pe cromozomul omonim. Frecvența HLA-DR2(w15) este scăzută la subiecții diabetici caucazieni, indicând că haplotipurile DR2 sunt protectoare, anulând chiar efectul diabetogen al DR4 [89]. Protecția conferită de DR2 se asociează cu prezența pe haplotipul DR2 a alelei DQB1*0602 la toate grupurile etnice [45]. Alela HLA-DQB1*0603 (foarte asemănătoare cu DQB1*0602 de care diferă prin doar doi aminoacizi) este asociată cu HL-DRw13 și de asemenea conferă protecție. Lanțurile ? codificate de DQB1*0602
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
atât cu lanțul ? prorpriu-zis cât și cu Arg-76 DR? [10] vine în sprijinul acestei teorii. Molecula HLA-DQ8 rezultă din lanțuri ? codificate de DQA1*0301 și ? codificate de DQB1*0302 , alele care sunt prezente pe cel mai diabetogen haplotip (DQ8-DR4). Datorită prezenței non-Asp-57 și Arg-52 la nivelul pungii de legare a antigenului, molecula HLA-DQ8 poate fi considerată ca o moleculă MHC de clasa a II-a „instabilă”. Este posibil ca la un subiect DQ8+ limfocitele T potențial autoreactive (care
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
a heterozigoților DR3/DR4 la grupul de pacienți cu debut al DZ înainte de vârsta de 5 ani (17.4%), mai ales prin comparație cu cea înregistrată în țările cu incidență mare a DZ, unde aproximativ 50% dintre acești copii prezintă haplotipul DR3/DR4 [77]. Frecvența scăzută a celor mai diabetogene alele HLA DR la grupa de vârstă 0-4 ani în România ar putea constitui una din explicațiile incidenței scăzute a T1DM la această grupă de vârstă [37]. Studiul genei insulinei de pe
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
situs recunoscut de enzima de restricție FokI iar alelele polimorfismului au fost notate F și f unde f este recunoscută de enzima de restricție. Unele studii in vitro au demonstrat o transcriere aproape dublă a VDR în celulele care poartă haplotipul FF [29], ceea ce poate avea implicații funcționale. Alte polimorfisme induse de enzime de restricție în gena VDR sunt BsmI (alele b și B) și ApaI (alele a și A) în intron-ul 8 și o substituție C - T “silențioasă” (care nu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
care induce un situs Taq1 (alele t și T). Au fost efectuate mai multe studii privind eventuala asociere a polimorfismelor FokI, BsmI, ApaI și Taq1 din gena VDR cu diabetul de tip 1. În 1997, McDermott și col.. raportează asocierea haplotipului “bAT” cu diabetul insulino-dependent pe un lot format din asiatici de origine indiană din Marea Britanie în timp ce haplotipul BAT conferă protecție [56]. Datele privind asocierea polimorfismelor VDR sunt confirmate pe un lot de familii din Germania [73], în acest grup etnic
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
asociere a polimorfismelor FokI, BsmI, ApaI și Taq1 din gena VDR cu diabetul de tip 1. În 1997, McDermott și col.. raportează asocierea haplotipului “bAT” cu diabetul insulino-dependent pe un lot format din asiatici de origine indiană din Marea Britanie în timp ce haplotipul BAT conferă protecție [56]. Datele privind asocierea polimorfismelor VDR sunt confirmate pe un lot de familii din Germania [73], în acest grup etnic haplotipul bAT părând a fi protector. Pentru populația din România [33,36], alela FokI F pare a
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
bAT” cu diabetul insulino-dependent pe un lot format din asiatici de origine indiană din Marea Britanie în timp ce haplotipul BAT conferă protecție [56]. Datele privind asocierea polimorfismelor VDR sunt confirmate pe un lot de familii din Germania [73], în acest grup etnic haplotipul bAT părând a fi protector. Pentru populația din România [33,36], alela FokI F pare a fi diabetogenă iar TaqI T protectoare, datele nefiind însă semnificative statistic pe lotul studiat. Menționăm că asocierea alelelor VDR cu diabetul zaharat nu a
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Crohn și rectocolita ulcerohemoragică [102]. În 1999 am arătat ca alela 469 E a ICAM-1 și în mai mică măsură alela 241 G sunt asociate cu diabetul zaharat pe un lot de 212 familii din România [30]. Am identificat un haplotip protector 241G - 469K și un haplotip diabetogen 241G - 469E Această asociere a fost confirmată și pentru un lot de familii din Sardinia dar nu și pe un lot mare de familii din UK [37]. Corelate cu funcția cunoscută a ICAM-1
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
1999 am arătat ca alela 469 E a ICAM-1 și în mai mică măsură alela 241 G sunt asociate cu diabetul zaharat pe un lot de 212 familii din România [30]. Am identificat un haplotip protector 241G - 469K și un haplotip diabetogen 241G - 469E Această asociere a fost confirmată și pentru un lot de familii din Sardinia dar nu și pe un lot mare de familii din UK [37]. Corelate cu funcția cunoscută a ICAM-1 în răspunsul imun la om și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip 45T/276G care este un mult mai bun predictor al insulinorezistenței decât fiecare polimorfism luat în parte [64]. Și mai recent (iulie 2002), un grup de cercetători japonezi a descris un alt polimorfism - Ile164Tre la nivelul exonului 3. Pentru acesta
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
limitată. Răspunsul normal la retestarea după 18 ani a multor pacienți diagnosticați anterior cu deficit parțial de GH este o dovadă suplimentară a suprapunerii dintre deficitul parțial de GH și statura mică idiopatică . Recent s-a demonstrat existența mai multor haplotipuri ale regiunii-promotor a genei pentru GH. Aceste haplotipuri conferă o funcționalitate diferită a genei unele o fac mai sensibilă, iar altele mai rezistentă la stimuli decât haplotipul care caracterizează majoritatea populației. Indivizii care vor avea un haplotip sensibilizant vor răspunde
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
a multor pacienți diagnosticați anterior cu deficit parțial de GH este o dovadă suplimentară a suprapunerii dintre deficitul parțial de GH și statura mică idiopatică . Recent s-a demonstrat existența mai multor haplotipuri ale regiunii-promotor a genei pentru GH. Aceste haplotipuri conferă o funcționalitate diferită a genei unele o fac mai sensibilă, iar altele mai rezistentă la stimuli decât haplotipul care caracterizează majoritatea populației. Indivizii care vor avea un haplotip sensibilizant vor răspunde exploziv la teste de stimulare ale GH, chiar dacă
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de GH și statura mică idiopatică . Recent s-a demonstrat existența mai multor haplotipuri ale regiunii-promotor a genei pentru GH. Aceste haplotipuri conferă o funcționalitate diferită a genei unele o fac mai sensibilă, iar altele mai rezistentă la stimuli decât haplotipul care caracterizează majoritatea populației. Indivizii care vor avea un haplotip sensibilizant vor răspunde exploziv la teste de stimulare ale GH, chiar dacă în mod real ar putea exista un deficit parțial de GH, în timp ce un haplotip care conferă rezistență la răspuns
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
existența mai multor haplotipuri ale regiunii-promotor a genei pentru GH. Aceste haplotipuri conferă o funcționalitate diferită a genei unele o fac mai sensibilă, iar altele mai rezistentă la stimuli decât haplotipul care caracterizează majoritatea populației. Indivizii care vor avea un haplotip sensibilizant vor răspunde exploziv la teste de stimulare ale GH, chiar dacă în mod real ar putea exista un deficit parțial de GH, în timp ce un haplotip care conferă rezistență la răspuns va determina o stimulare aplatizată, chiar dacă acel copil nu ar
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
mai rezistentă la stimuli decât haplotipul care caracterizează majoritatea populației. Indivizii care vor avea un haplotip sensibilizant vor răspunde exploziv la teste de stimulare ale GH, chiar dacă în mod real ar putea exista un deficit parțial de GH, în timp ce un haplotip care conferă rezistență la răspuns va determina o stimulare aplatizată, chiar dacă acel copil nu ar avea un deficit real de GH . Există totodată pacienți catalogați cu talie mică idiopatică și care au, constant, un nivel scăzut de IGF-I și
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de GHRP, dar răspunsul la stimularea cu GHRP e aplatizat, deoarece GHRH endogen nu mai poate ajunge la hipofiză. Testele combinative de acest gen ar putea da, așadar, informații cu privire la tipul de leziune. Așa cum am menționat mai sus , probabil în funcție de haplotipul promotorului genei pentru GH, există pacienți care pot răspunde normal la teste de stimulare, dar care să aibă o secreție integrată de GH scăzută în 24 ore. Acești pacienți sunt diagnosticați cu așa-zisa disfuncție neurosecretorie și beneficiază și ei
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cu fumatul intensiv [40]. Alte studii evidențiază însă un efect sinergic al fumatului cu alela XRCC1 399 Gln, cu un OR pentru cancerul pancreatic la marii fumători de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
un efect sinergic al fumatului cu alela XRCC1 399 Gln, cu un OR pentru cancerul pancreatic la marii fumători de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40]. Interacțiunea genă-genă este evidențiată de creșterea riscului de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
cancerul pancreatic la marii fumători de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40]. Interacțiunea genă-genă este evidențiată de creșterea riscului de CP la subiecții cu polimorfismele GSTT1/GSTM1 nule, combinate cu variantele genotipului XRCC1: Gln399Gln
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
de 7,0 la femei și 2,4 la bărbați [41]. Din analiza haplotipurilor XRCC1 rs1799782 și rs25487 se evidențiază că haplotipul CA al XRCC1 se asociază cu o creștere a riscului de CP, față de haplotipul comun CG. De asemenea, haplotipul de risc CA ale XRCC1 are semnificație pentru istoricul familial de CP [40]. Interacțiunea genă-genă este evidențiată de creșterea riscului de CP la subiecții cu polimorfismele GSTT1/GSTM1 nule, combinate cu variantele genotipului XRCC1: Gln399Gln sau Arg399Gln [9, 25]. OGG1
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
exon 10: Asp 312 Asn și exon 23: Lys751Gln a evidențiat faptul că pacienții nefumători care poartă varianta Asn 312 Asn au risc semnificativ mai scăzut de a dezvolta CP, față de cei care sunt purtătorii alelei 312 Asp. În schimb, haplotipul 312 Asp-751Gln are un risc de de trei ori mai mare pentru CP, comparativ cu haplotipul 312Asn-751Gln și nefumători [46]. Analiza asociată a polimorfismelor alelice minore XPD/ERCC2 nu a evidențiat o creștere a riscului la nefumători, dar un risc
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
poartă varianta Asn 312 Asn au risc semnificativ mai scăzut de a dezvolta CP, față de cei care sunt purtătorii alelei 312 Asp. În schimb, haplotipul 312 Asp-751Gln are un risc de de trei ori mai mare pentru CP, comparativ cu haplotipul 312Asn-751Gln și nefumători [46]. Analiza asociată a polimorfismelor alelice minore XPD/ERCC2 nu a evidențiat o creștere a riscului la nefumători, dar un risc crescut la fumători [46]. Într-un studiu complex, care a analizat principalele componente ale căii NER
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
în cancerul pancreatic, s-a evidențiat importanța polimorfismelor MMS19L (cromozomul 10q24.1), constatându-se un efect protector în modelul aditiv, dominant și recesiv pentru alelele minore ale rs872106 și rs2211243 și o creștere a riscului pentru alela minoră rs2236575, precum și haplotipurile corespunzătoare [47]. Riscul de CP crește la purtătorii cel puțin a unei alele pentru XPD/ERCC2 D312N (OR 2,78) sau D711D (OR 2,19) [39]. Erori de împerechere (MMR) Genele erorilor de împerechere (mismatch repair genes: MMR) au rol
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]