200 matches
-
păstrau autonomia, instituțiile statului, Întreaga structură administrativă și politică, frontierele cu unele pierderi teritoriale. Imperiul urma să respecte principiul alegerii domnilor de către țară. Desigur, turcii manifestă constant tendința de Încălcare a angajamentelor. Principala Îndatorirea Țărilor Române a fost plata tributului, haraciului, peșcheșurilor. Cheltuieli imense necesitau și cumpărare domniilor. Presiunea politică și economică de la sfârșitul sec. XVI se accentuează și datorită crizei monetare a Imperiului Otoman. În plus se manifestă tendința turcilor de a controla domnia În condițiile reevaluării planurilor antiotomane de către
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
fost nevoiți să-i dea înapoi lui Dragomir armașul 44.000 de aspri (un sat - Tâmbureștii), întrucât Mandea, fratele lui țintea, și Dragomir armașul, „ei au fost birari în județul Râmnicul Sărat. Deci a fugit Mandea cu asprii domnești de haraci, cu 88.000, peste Dunăre, la Mircea voievod”. Dându-i satul, urmașii lui Mandea „s-au plătit de către Dragomir armașul” (se arată în hrisovul dat de Alexandru al II-lea Mircea). Complicată viața văduvelor... Spectrul sărăciei: confiscarea averii Răzbunările Voievozilor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Fapta de glorie a lui Constantin Cantacuzino rămâne salvarea, absolut miraculoasă - spune cronicarul - a țării și a „credinței” într-un moment dificil, creat de incapacitatea administrativă a lui Gheorghe Vodă Ghica. într-o situație complet deteriorată - Domnul întârziase cu strângerea haraciului - postelnicul își face o apariție spectaculoasă („s-au întâmplat de au fost acolo” [la Adrianopole]) și suportă stoic frazele de nemulțumire ale vizirului, care ancheta întârzierea cu pricina: „Și-l pedepsea zicând că au făcut Ghica-vodă și rumânii rușine împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apariție spectaculoasă („s-au întâmplat de au fost acolo” [la Adrianopole]) și suportă stoic frazele de nemulțumire ale vizirului, care ancheta întârzierea cu pricina: „Și-l pedepsea zicând că au făcut Ghica-vodă și rumânii rușine împăratului de n-au adus haraciul la vréme; și cum împăratul biruiaște de la răsărit pân’ la apus și nu iaste altă țară mai rea decât țara Rumânească, că nu apucă o nebunie să să potolească, alta rădică”. Postelnicul ascultă și hotărârea: Ghica-Vodă mazilit și suprimat, țara
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o solie importantă în Transilvania, la generalul Heissler, în 1689 - îl va privi cu o continuă suspiciune și îi va încredința doar dregătorii mărunte. Astfel, a fost mare clucer de arie din 1692 până prin 1696, apoi ispravnic de banii haraciului pentru județul Vâlcea, în 1701; doi ani mai târziu, în 1703, se afla în funcția de ispravnic la Ocnele Mari, pentru ca din 1712 să ajungă mare vornic de Târgoviște 350. Slujbe evident neînsemnate pentru o persoană cu ambițiile viitorului cronicar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
carte în străinătate, Constantin Cantacuzino, fiul marelui postelnic ucis în 1663, avea 25 de ani. Pornit din țară cu o „ocazie” oficială - „cap al familiei” era acum în „stara postelniceasa”, jupâneasa Elina -, un cortegiu bine securizat ducea la Adrianopol „poclonul haraciului”, tânărul Cantacuzino își vede de ale lui și începe „tare spudia cărții”, la Constantinopol cu chir Dionisie (care va muri, însă, peste un an și elevul va trece în ascultarea lui Gherasim Cretanul, nimeni altul decât Gherasim Blachos), „la metohul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
exotică: "Mavrogheni sta la fereastră; cum mă vede, sare ca o maimuță pe armăsar [...] se oprește la Colțea, descalecă, intră în biserică, se închină la toate icoanele și, când să iasă, stă la ușă și mă întreabă răstit: "Trimis-ai haraciul la Poartă?"". Aflând că lucrul a fost dus la bun sfârșit, Vodă îl ademenește pe Băltărețu să urce împreună în clopotniță, ca să ia masa acolo. În absența oricărei suspiciuni, eroul se supune cu mândrie, gândindu-se la invidia pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ta fruct al țărânei asemeni cu țărâna din pântecul întunericului nu ne uita întărește-ne cu uleiul nopților mâna ................................................ cartof cu mâinile plugarului aspre cu răcoare de tunel de după-amiază tu ești al gliei glas pre tine ochiul îngerilor fără haraci te veghează... Asemenea elanuri imnice, ale căror linii de forță apar înscrise în însăși „evoluția” rostirii spre o expresie mai pură, ne propun și alte „panouri” din Ulise, sugerând, dincolo de planul pur expresiv al năzuinței de evadare în elementar dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și spre satisfacția altora, mai perfizi, de-abia așteptând să îl vadă aventurându-se într-o acțiune care să îi aducă pieirea. Țara, adică răzeșimea și mica boierime, sprijină însă cu însuflețire politica domnului. Pusă în fața alternativei plata îndoită a haraciului sau lupta cu o împărăție imensă, țara - chemată să ratifice hotărârea sfatului și a divanului - se rostește, fără ezitare, pentru război. Ce caracterizează toate actele și gândurile aprigului voievod și le încadrează într-un nimb de măreție e credința nestrămutată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
a crescut. Locuitorul creștin al imperiului plătea impozite statului, celui care stăpînea pămîntul pe care îl lucra el și bisericii. Acestea puteau fi în natură, bani sau sub formă de corvezi. În privința taxelor față de stat, el plătea una, numită haraç (haraci), taxa principală, care nu era percepută de la musulmani. Aceasta era considerată drept o compensație pentru scutirea de serviciul militar datorată populației musulmane. Pe lîngă impozitele obișnuite, creștinii puteau fi taxați cu o sumă specială destinată unor anumite scopuri. Deosebit de împovărătoare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cei ce au fost acolo, au făcut foarte mari pe la unii, pe la alții, ca să-și dreagă lucrul, să să întoarcă iar la scaunul său și nici într-un chip n-au putut până s-au făgăduit că va mai adaoge haraciul, care au și făcut, că l-au mai înmărit de cum au fost cu 240 de pungi și cu aceasta s-au împăcat și l-au primit de s-au împreunat." Se pune întrebarea firească dacă această politică mai slujea "folosului
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
identifice nomenclatura ceaușistă cu o curte turcească, peste care planează un conducător adulat fără nici o limită, "Suleiman Magnificul", "Genialul", "Infailibilul", "un sultan glorios, domnind, alături de sultana Validé, la înalta Poartă, stăpîn peste un harem de eunuci și primind salamaleik-urile și haraciul tuturor sclavilor din pașalîkurile supuse". Iar la scară locală este vizat Isarlîkul (supranumele Craiovei, imagine inversată a "albei cetăți" a lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final. Oltenia (Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
a fost apărată. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Prin buna administrare a avuțiilor țării, poporul a cunoscut un trai mai bun. Au progresat agricultura, meșteșugurile, mineritul și comerțul, iar povara birurilor era pusă mai mult pe cei bogați. Și turcii erau mulțumiți de haraciul plătit cu regularitate de domnitor, care își asigura liniștea domniei cu daruri generoase trimise chiar de Brâncoveanu marilor demnitari ai Înaltei Porți sau apropiaților sultanului. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Iubitor de frumos și deschis către valorile Renașterii, Brâncoveanu a încurajat artele, tiparirea
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
pălării de mai mult de un an, husarii vor lua trei bucăți de postav de la fabrica locală de profil, lucru confirmat chiar de administrație. Dar iată și o metodă de pedeapsă pentru țiganii care nu și-au plătit în 1729 haraciul (impozitul) către cel care arendase colectarea acestuia: bătaia, arestul și amenda. Câți timișoreni ar plânge astăzi ori ar sta în arest pentru neplata impozitului la Primărie? Cum perioadele de scutire de impozit expiră și ele, satelor de coloniști germani li
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
negustoria cu tutun erau bine cunoscute în Moldova; în anul 1694, Duca Vodă impunea „darea tutunăritului“, care consta dintr-o taxă de 4 lei pentru pogonul cultivat cu tutun. În aceeași perioadă, mănăstirea Cotroceni era scutită prin hrisov domnesc de „haraciul tutunăritului“. În veacul al XVIII-lea, societatea românească se înscrie pe făgașul unor mutații economice care se vor regăsi și în „modernizarea“ comportamentului de zi cu zi al oamenilor. În bună companie cu uzul cafelei, atât de îndrăgită de boieri
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
primăriei rasciene (româno-sârbă) asupra multor dezordini făcute de cetățenii din Palanca Mare și solicită măsuri pentru curmarea acestora. În 1729, pe 11 mai, administrația somează primăria rasciană să-i pedepsească pe țigani cu bătaie, arest și amendă, dacă nu plătesc haraciul (impozitul). În august 1729, este ucis un văcar din Variaș. Un an mai târziu, în octombrie, administrația austriacă este foarte nemulțumită de numărul vagabonzilor din oraș și-i cere primăriei rasciene ca alături de cea germană să contribuie financiar la clarificarea
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
accepții predominând, se pare, aceea de curier special rapid. Astfel, din ordinul Domnului Moldovei Ion Vodă cel Viteaz(15721574) "ștafetele străbătură drumurile Moldovei, tocmind oastea și dând semnalul pentru adunare", ca urmare a refuzului de a plăti, în anul 1574, haraciul sporit. În timp, procedeul folosit la transmiterea știrilor care reclamau urgență, a rămas cam același. Un curier special trebuie să fi fost și subofițerul de lăncieri, trimis din capitală, în mai 1848, la Fălticeni să înmâneze un plic ispravnicului căruia
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, având un număr mic de locuitori. cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale dajdie dârvar diligență diurnă dorobanț dragon dram dregător dril epistat francare găitan ghebă gheretă gleb grătar han haraci și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerilor. impozit. țigan folosit la tot felul de munci. trăsură mare acoperită, folosită pentru transportul în comun al persoanelor și al poștei. sumă plătită drept salariu, după zilele lucrate
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
cuceriți de Islam o făcuseră califului acum o mie de ani, făgăduială impusă și devenită lege: Când ați venit asupra noastră noi am cerut îndurare - aman - pentru noi și pentru neamurile noastre și pentru toți cei de credința noastră în schimbul haraciului și al umilinței noastre. De-acum înainte nu vom mai construi în orașele noastre nici mânăstiri, nici biserici, nici schituri. Nu vom mai repara lăcașurile credinței noastre și nici casele noastre din cartierele musulmane. Orice musulman va putea intra nestingherit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu trebuie să afle Ahmed aga baș-capegiul cui se vinde grâul. Și pe urmă, afacerile oprite o săptămână dau neliniște, și atunci or să se grăbească și graba lucrează pentru măria ta. Știi bine că vodă nu și a plătit haraciul de mai bine de un an. Brâncoveanu lăsă ca din greșeală punga să cadă jos. Asta nu era informație, era aur curat. Deci de asta a venit baș-capegiul. Să trăiești, măria ta, și Hamie ridică punga. — Nu dai drumul la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iași. Gravă și plină de importanță, a căutat cu toată tinerețea ei să-și impună prestanța rangului în fața orgolioaselor jupânese moldovence. Țara era încercată, jefuită de polonezi, cazaci și tătari, sărăcită de schimbările dese de domnie, de biruri și de haraciuri. Se cuvenea ca toată lumea să-i acorde respect, pentru că ea aducea garanția unei stabilități politice de care Moldova de mult nu mai avusese parte. Când respectul nu venea în mod firesc, atunci ea îl impunea cu încăpățânarea pe care i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mari boieri valahi. Chiar și marele spătar Mihai Cantacuzino, cel care întotdeauna știa totul, era surprins. Rami Efendi calculă că sosise momentul psihologic să spună ce avea de comunicat: — Dorința stăpânului nostru și a Înaltei Porți este de a mări haraciul vostru cu două sute patruzeci de pungi peste cele două sute optzeci care s-au dat până acum! Vodă cu greu își stăpâni respirația ca să nu pară sacadată. Ștefan, grăbit, se trase în spatele lui, pentru a-l sprijini dacă va fi nevoie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și a aruncat mărgăritare în hrana porcilor. Avea senzația că nu-și va putea rosti ideile pentru că simțea cum gândul o lua înaintea vorbei. Încercă să se controleze și, din această cauză, cuvintele ieșeau din gură cu pauze mari: — Schimbarea haraciului, înălțimea voastră, presupune întocmirea unei noi înțelegeri între țara noastră și Înalta Poartă otomană, înțelegere care să cuprindă și angariile, mâncăturile, huzmeturile și mucarerurile ce le datorăm, iar pentru aceasta va trebui să mă sfătuiesc cu divanul nostru ca apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu toată importanța funcției sale se văzu în situația de a traduce spusele voievodului, fiind singurul funcționar otoman de față care putea să o facă. Rami Efendi consideră scurta luare de cuvânt a beiului ca pe o acceptare a măririi haraciului - sau cel puțin așa dorea să o socotească, așa că audiența s-a încheiat cu ceremonialul îmbrăcării voievodului și a boierilor care-l însoțeau cu caftane elegante dintr-o țesătură foarte scumpă. Cu o voce gravă, Rami Pașa își exprimă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Negoescu și beizadea Ștefan. Repede au fost convocați și ceilalți trei, voievodul vrând să preîntâmpine orice situație neprevăzută. — Oare de ce suntem chemați? întrebă Brâncoveanu fără să spere că va primi un răspuns. — Pentru treburile Moldovei care nu și-a plătit haraciul de câțiva ani, veni răspunsul lui Mihai Cantacuzino. Voievodul cu greu își stăpâni tremurul bărbiei, nevrând să-și arate enervarea. Cum adică, unchiul știa, dar nu venea să-i raporteze din proprie inițiativă. Pană Negoescu și Toma Cantacuzino își arătară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]