308 matches
-
arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce mai mult . Și zici că a funcționat? continuă Harry, examinând bulbul exploziv din vârf. — Da, a funcționat, i-a retezat tentaculul. — Am văzut calmarul fugind, spuse Harry. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înăuntru și-l Înțepi pe Harry. Dacă nu ar fi arătat atât de frumoasă, hotărârea ei plină de sânge rece i-ar fi provocat fiori. Trăsăturile ei aveau acum un aer rafinat. Cu fiecare clipă, părea că devine mai elegantă. — Harpoanele sunt În B? Întrebă Norman. — Desigur. Uită-te pe monitor. Beth apăsă pe o tastă. — La naiba! Harpoanele dispăruseră din Cilindrul B! — Cred că ticălosul și-a luat toate măsurile de precauție, spuse Norman. Dragul de el! Beth Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sânge rece i-ar fi provocat fiori. Trăsăturile ei aveau acum un aer rafinat. Cu fiecare clipă, părea că devine mai elegantă. — Harpoanele sunt În B? Întrebă Norman. — Desigur. Uită-te pe monitor. Beth apăsă pe o tastă. — La naiba! Harpoanele dispăruseră din Cilindrul B! — Cred că ticălosul și-a luat toate măsurile de precauție, spuse Norman. Dragul de el! Beth Îl privi Îngândurată: — Norman, tu te simți bine? Desigur, de ce? — În trusa de prim-ajutor este o oglindă. Mergi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe tine. — Nu. Eu rămân pe loc, Norman. — Beth, n-avem vreme pentru asta. — Rămân, Norman. Asta merit. O văzu, În sfârșit. Stătea ghemuită undeva În spate, prinsă Între țevi și plângând ca un copil. Ținea În mână unul din harpoanele cu cap exploziv. Îl privea cu ochii plini de lacrimi. — Ah, Norman, spuse ea. Erai gata să ne părăsești... — Iartă-mă. Am greșit. Începu să se apropie de ea, cu mâinile Întinse. Beth agită harponul. — Nu. Ai avut dreptate. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ținea În mână unul din harpoanele cu cap exploziv. Îl privea cu ochii plini de lacrimi. — Ah, Norman, spuse ea. Erai gata să ne părăsești... — Iartă-mă. Am greșit. Începu să se apropie de ea, cu mâinile Întinse. Beth agită harponul. — Nu. Ai avut dreptate. Ai avut dreptate. Acum vreau să pleci. Pe un monitor de deasupra capului ei, numerele clipeau inexorabil: 08:27... 08:26... Își zise În gând: „Pot schimba asta. Vreau ca numărătoarea să Înceteze.“ Dar numărătoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
igluul meu să fac o copcă în gheață și să trag afară o focă pentru copii și ai mei, acum, că vin sărbătorile. Am spart gheața, am băgat mâna până la umăr în apă, am descoperit foca, am apucat-o cu harponul și am tras din răsputeri s-o aduc la suprafață. Colecția Nouvelle Revue Française, anii ’37-’40: am devorat rubrica lui Jean Guérin - „evenimente”. Am mâncat cu poftă, pe alese, „evenimentele” din ’38. Bucate din urmă cu 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
i-a spus maică-sii că și-a rezervat bilete pentru Europa, pentru Paris mai precis. Maică-sa n-a spus nimic o vreme destul de Îndelungată. A privit-o nedumerită și iritată. Rămăsese În continuare cu bastonașul acela ca un harpon În mâna dreaptă ridicată În sus de parcă era bagheta supradimensionată a unui dirijor. Margaret s-a simțit foarte mândră. Făcuse exact ce ar fi făcut și maică-sa În locul ei. Ba Încă și mai și. — Când pleci? — Săptămâna viitoare, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mine În drum spre toaleta bărbaților și de-abia rezistă să-mi Întâlnească privirea. Momo vine la mine și mă pupă scurt și uscat pe obraz cam În același timp cu privirea lui Chris, care mi se Înfige ca un harpon Între umeri. În partea cealaltă a biroului, Îl văd pe Robin Cooper-Clark apropiindu-se cu un zâmbet amuzat, de parcă el ar fi episcopul, iar eu un tânăr și grozav ajutor de paroh. —Iar În a treia zi a Înviat, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele, l-a ascuțit pînă a reușit să se bărbierească bine cu tăișul lui și a Început să-și folosească din nou brațul amorțit de frig, străbătînd puntea cea lungă de la prova la pupa, azvîrlindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera să-i pîndească printre stînci pe rechinii prea Încrezători, ai căror dinți avea să-i folosească mai tîrziu ca lame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de alta.” Își repetă jurămîntul cîteva zile mai tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prima oară și scena se repetă, căci Oberlus Îl legă și Îi puse căluș la gură, preschimbîndu-l din nou Într-un balot pe care-l rostogoli spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din comun, pentru a transforma acea stîncă mare, pustie și găinățată de păsări Într-un refugiu inexpugnabil; un bastion cum fusese, la vremea ei, Insula Tortuga, care știuse să respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui Lassa, a lui Georges, a căpitanului Pertiñas și a Întregului echipaj de pe María Alejandra nu se răsfrîngea În conștiința lui Oberlus cu mai mare intensitate decît ar fi putut-o avea uciderea unei broaște-țestoase, prinderea unui rechin sau Înfigerea harponului Într-o balenă. Simțea mai multă afecțiune și respect pentru orice bătrîn mascul al uneia dintre focile care Îl Însoțeau pe culmea falezei abrupte decît pentru oricare om de pe lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cît se vedea, nici o altă posibilitate decît aceea de a se fi Îngropat În nisipul de pe plajă sau În zonele cultivate pe care le dezvoltaseră cu răbdare În micile văi de pe insulă. Cercetă prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se afla și un paznic, Înarmat cu un trabuc gros. Nu se grăbi, asigurîndu-se că toți dușmanii lui se aflau la vedere și că nimeni nu avea să-l surprindă pe neașteptate, și În cele din urmă, cu calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un sentiment tonic să știi că destinul tău și cel al omenirii poartă aceeași semnătură. Destinul intervine, de regulă, pe post de pilot automat. Până în clipa fatală, destinul se poartă cu noi ca pisica cu șoarecele. Zilnic simțim în noi harpoanele destinului. Destinul se străduiește să fie permanent cu ghiara pe noi. Când este un exemplar unic într-o cultură, laureatul Nobel are două șanse : să fie linșat, ori plimbat ca pe un fazan împăiat. Șansa este întâmplarea care așază valoarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spre mangrove. Broaștele își slăbiseră orăcăitul; „bombardierele“ șuierau mai tare decât oricând, iar mlaștina era la fel de liniștită, stând la pândă. — Să începem, își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi până găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind cu mâna deschisă suprafața apei. Strigătului lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
palmă, era un animal mare, o pradă în stare să ofere o piele de peste o sută de pesos. Dacă depășea treizeci de centimetri, animalul era imens și dacă ar încerca să-l rănească, ar fi sfârșit el însuși, însoțit de harpon și ambarcațiune, pe fundul lagunei. Lanterna licări de două ori și se stinse lin. Ar fi fost în zadar să încerce să o reaprindă; nu mai era nimic de făcut decât să aștepte, să se obișnuiască din nou cu întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pirania, atrași de sânge, i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]