207 matches
-
hai să vorbim înăuntru, dar ea ezită, mă tem că nu mă vor mai lăsa să ies, iar adevărul este că și mie îmi plăcea mai mult să stau aici la umbră pe trotuar, departe de ochii inchizitori ai lui Hava, ea se așază lângă mine, sunt deja în luna a șaptea, izbucnește ea în lacrimi, nici nu îmi vine să cred că mi se întâmplă tocmai mie, toată viața mea se va duce de râpă. Știi cine este tatăl, întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frumos aici, trei etaje elegante și spațioase, ce mult mi-ar fi plăcut să am și eu o asemenea casă, spun ele, chiar și eu spun uneori, dar astăzi nu îmi pierd vremea cu asta, intru direct în biroul lui Hava, o găsesc tolănită în scaunul ei comod, un scaun special, pentru că are dureri de spate și nu poate sta așezată, ochelarii de citit îi măresc ochii, dar îi scoate imediat după ce intru și își pune hârtiile pe genunchi. O dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acum, să stau toată ziua închisă în casă împreună cu el, cum adică să am grijă de el până se mai întremează, nici măcar nu am idee ce anume să îi fac, și când anume se va întrema, apoi îi spun, mulțumesc, Hava, dar prefer să merg așa în continuare, ea se joacă cu ochelarii, mă privește cu ochii holbați, ca printr-o oglindă amplificatoare, știu că tu mă consideri prea dură, spune ea încet, și poate că ai dreptate, dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unui pașaport sau de schimbare a numelui, le pun în dosar, iau din dulap cadoul împachetat care conține un săpun și o cremă de corp, iar în momentul în care o întâlnesc pe Anat pe coridor, zic, spune-i lui Hava că am plecat la maternitate, iar ea întreabă surprinsă, deja? Dar tocmai ai ajuns. Vreau să termin cu asta, spun eu, fii cu ochii pe Ilana, este într-o stare în care ar putea ucide pe cineva, iar Anat zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spun eu, fii cu ochii pe Ilana, este într-o stare în care ar putea ucide pe cineva, iar Anat zâmbește, nu doar ea, dar abia la poartă îmi amintesc, oare la cine s-o fi referit, la mine, la Hava, la ea însăși, ce importanță mai are, important acum este doar faptul că Yael a dispărut de aici, și-a adunat temerile și a șters-o pe tocurile ei înalte, nelăsând nici o urmă pe baza căreia să o găsesc, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lor. Cum a fost ieri cu Eti, mă întrebă ea, privirea ei albastră, curată flutură pe fața mea, iar eu spun, foarte simplu, fără nici un fel de problemă, și scot din geantă formularele semnate. Mergi și dă-i-le lui Hava, mă grăbește ea, s-a enervat pentru că nu te-ai întors imediat după aceea ieri, iar eu alerg spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
simplu, fără nici un fel de problemă, și scot din geantă formularele semnate. Mergi și dă-i-le lui Hava, mă grăbește ea, s-a enervat pentru că nu te-ai întors imediat după aceea ieri, iar eu alerg spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei zeițe înfometate, sacrificiul unui nefericit, al unui copil micuț. Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei privesc totul ca pe o situație-limită, fără speranță, ca și cum ai avea de ales între o boală incurabilă și un accident rutier. Degetul meu alunecând pe masă, se întoarce la mine curat, nu îl murdărește nici măcar un firicel de praf, Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc să vorbesc pe un ton reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc să vorbesc pe un ton reținut, în ciuda faptului că am deodată senzația că am înnebunit sau că înainte fusesem nebună, iar acum sunt sănătoasă, dar privirile lui Hava nu mă slăbesc, vede totul, te simți bine, mă întreabă ea pierzându-și răbdarea, după care adaugă imediat, te aștept în biroul meu după ședință. Cu buzele încordate, pășesc în urma ei, numai de nu aș izbucni în lacrimi, să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în centrul atenției, ani de zile nu ai făcut decât să gravitezi în jurul lui, ai făcut totul gândindu-te la el, ai luat asupra ta problemele lui, a sosit vremea ca toate acestea să se termine. Dar ce sunt eu, Hava, tremură vocea mea înăuntrul zidurilor, cum să îmi fie bine cu mine însămi, dacă până și el s-a îndepărtat, cum voi putea să mă plasez în centrul atenției, când mă simt respinsă, umilită, patetică? Ea mă oprește printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bubuind în piept, îi privesc fața care deja nu mai este tânără și care niciodată nu a fost frumoasă, cât îmi este de dragă dintr-odată, poate că are dreptate, ce bine ar fi să aibă dreptate, în general are, Hava cea înțeleaptă, cea imprevizibilă, credeam că voi ieși din biroul ei umilită, dar iată-mă ieșind aproape mândră, mă îndrept cu pași ușori spre biroul meu, poate că, dacă voi crede în cele spuse de ea măcar un minut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în biroul ei și se distrează de una singură, iar eu trebuie să îi corectez greșeala, dar îmi devine repede clar că o greșeală mult mai complexă se strecurase între noi, pentru că el mă privește stânjenit și spune, tu ești Hava, iată că zâmbetul meu se transformă aproape într-un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privește stânjenit și spune, tu ești Hava, iată că zâmbetul meu se transformă aproape într-un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să fiu ca Hava, iar el spune cu o tandrețe surprinzătoare, sunt sigur că Hava își dorește să fie ca tine. Cum adică, protestez eu încântată, după ce o vei vedea, vei înțelege cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zâmbetul meu se transformă aproape într-un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să fiu ca Hava, iar el spune cu o tandrețe surprinzătoare, sunt sigur că Hava își dorește să fie ca tine. Cum adică, protestez eu încântată, după ce o vei vedea, vei înțelege cât de mult greșești, este destul de mulțumită de ea însăși, nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să fiu ca Hava, iar el spune cu o tandrețe surprinzătoare, sunt sigur că Hava își dorește să fie ca tine. Cum adică, protestez eu încântată, după ce o vei vedea, vei înțelege cât de mult greșești, este destul de mulțumită de ea însăși, nu își dorește să fie ca nimeni altcineva, iar el spune, dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca laptele, iar părul pe care îl spălasem de dimineață strălucește ca o grămăjoară de fire de aur. Poate că Hava are dreptate, poate că într-adevăr va fi mai bine pentru mine, deja arăt mult mai bine decât în urmă cu o săptămână, apoi îmi amintesc, acum ea stă în fața lui, oare ce anume vrea de la el, ce vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întoarce fața frumoasă spre clădirea noastră, iar pe ea este întipărită o frică fără margini, ca și când întreaga clădire, cu toate încăperile sale, ar sta să se prăbușească deasupra capului său. Nu mă mai pot abține, dau buzna în biroul lui Hava fără să bat la ușă, închid ușa în urma mea și mă sprijin de ea, trag aer în piept, ea își scoate cu gesturi leneșe ochelarii de citit, Naama, spune ea apăsat, ce s-a mai întâmplat, pari foarte agitată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mod clar, nu își părăsise soția, nu își va părăsi soția, un singur bărbat își părăsise cu ușurință soția pentru alta, iar acesta era tocmai soțul meu și nimic nu va putea cosmetiza acest lucru, nici măcar toate teoriile lui Hava. Poate o voi trimite să îi spună și acestui bărbat că trebuie să îi facă și el soției sale același bine, pentru că acesta este lucrul cu adevărat special pe care îl poate face pentru ea, dar, chiar și dacă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și în clipa în care îmi întorc privirea, ea stă acolo, burta aproape că îi acoperă fața, umflăturile care vesteau apropierea nașterii începuseră deja să o urâțească, șoptește, a fost aici, nu-i așa? Da, spun eu, a fost la Hava, știi că pentru a da copilul spre adopție este nevoie și de acceptul său, ea se scufundă în scaunul din fața mea cu un oftat, îmbujorată din pricina insultei, atunci de ce nu a venit să mă vadă? Doar știe foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
al meu, cât de fericită este soția lui cea enervantă, al cărei soț nu este pregătit să o părăsească, acum sunt de partea ei, nu a tinerei amante, așa că îi spun sec, nu am voie să îți spun așa ceva, dacă Hava aude, voi fi imediat concediată, Yael, dar în urmă cu numai o săptămână soțul meu m-a părăsit. Ea își acoperă gura cu mâna și mă privește surprinsă, complexitatea lucrurilor se încinge deodată înăuntrul ei, plină de sarcasm și bâzâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mikha Bergman, și el spune aproape mândru, eu sunt, vocea lui este interesantă și puternică. Sunt Naama, ne-am întâlnit de dimineață la cămin, spun eu, aud ușurată cum vocea lui se deschide spre mine, aha, râde el, nu ești Hava, iar eu încuviințez printr-un zâmbet, așa este, nu sunt Hava, și el spune, cu ce te pot ajuta? Eu expir neliniștită în receptor, sunt atât de descoperită în fața lui, deși eu ar trebui să îl pot ajuta pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este interesantă și puternică. Sunt Naama, ne-am întâlnit de dimineață la cămin, spun eu, aud ușurată cum vocea lui se deschide spre mine, aha, râde el, nu ești Hava, iar eu încuviințez printr-un zâmbet, așa este, nu sunt Hava, și el spune, cu ce te pot ajuta? Eu expir neliniștită în receptor, sunt atât de descoperită în fața lui, deși eu ar trebui să îl pot ajuta pe el, mă grăbesc să schimb tonul cu unul mult mai oficial, doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă grăbesc să schimb tonul cu unul mult mai oficial, doream să discutăm despre această situație, eu sunt aceea care o are în grijă pe Yael, el suspină mut, ce se va întâmpla dacă refuză, dar apoi spune, OK, fără Hava, vin bucuros să discutăm despre această situație. Când anume, întreb eu timid, iar el răspunde, ești liberă în după-amiaza aceasta, și eu confirm imediat, da, doar asta era tot ceea ce îmi doream, să îmi găsesc ceva de făcut după-amiază, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asemenea unor pui speriați de melc, îi găsisem în cele din urmă un defect. Iau nervoasă o țigară din pachetul lui, ce se întâmplă cu mine, nu reușesc să spun absolut nimic, iar el zâmbește, ce ai pățit, Naama, lui Hava nu i s-ar fi întâmplat așa ceva niciodată, sunt sigur că Hava știe întotdeauna ce anume să spună, eu râd stânjenită, din nou familiaritatea aceasta instalată între noi, dar mai este un lucru care ne leagă, cel din pricina căruia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un defect. Iau nervoasă o țigară din pachetul lui, ce se întâmplă cu mine, nu reușesc să spun absolut nimic, iar el zâmbește, ce ai pățit, Naama, lui Hava nu i s-ar fi întâmplat așa ceva niciodată, sunt sigur că Hava știe întotdeauna ce anume să spună, eu râd stânjenită, din nou familiaritatea aceasta instalată între noi, dar mai este un lucru care ne leagă, cel din pricina căruia mă aflu aici, cea pe care o reprezint eu acum. Ce să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]