357 matches
-
puțin Îmi pasă ce s-a ales de el astăzi; el Îl vreau pe ăla care, copil fiind, se războia surd cu mine pe terenul școlii vechi. În fund de tot, spate În spate, se aflau magazia de cărbuni și haznalele turcești. Aflasem noi, copiii, că nea Mitu Păcătosul, Îngrijitorul școlii, Închiria cu ora cheile de la magazie ălora de aveau de făcut oareșce treburi rușinoase. Mai ales sâmbăta și duminica, atunci când În Căminul cultural băncile lungi de lemn ale cinematografului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă o temeinică educație sexuală În cadrul școlii, Începând cu clasa a cincea; baza unei opere literare reușite era exploatarea la sânge și dincolo de limite a sinonimiei și a pleonasmului; o babă, vecina lui, stătuse o jumătate de zi scufundată În hazna, căci podeaua putrezită a umblătorii se făcuse țăndări și pe babă n-o auzise nimeni, ore Întregi, strigând după ajutor; un vechi prieten al lui, profesorul Dordonea, dăduse statul În judecată la Curtea internațională pentru anii de pușcărie făcuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se va mai ridica În veci din muntele de scârnă și va rămâne acolo, acoperit de disprețul omenirii, În singurul loc de pe planetă care se potrivește firii sale. Însă nedreptățile săvârșite de cel ce-și va Încheia existența În adânca hazna a disprețului nu s-au oprit la samavolnicele lovituri de pedeapsă. Din cele relatate atât de jucătorii noștri, cât și de membrii micii, dar inimoasei galerii ce i-a Însoțit În acea cumplită deplasare, reiese cu certitudine că, aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe casă porumbei cu firimituri de pâine Înfipte În cârlige de pescuit, voia să opereze pisica pe burtă ca să vadă ce are Înăuntru, se punea ore Întregi la pândă Împreună cu Ectoraș În spatele vreunei haznale turcești, ca să le vadă femeilor ceea ce nu se cădea văzut, pleca la cules cireșe amare de lângă Eleșteu ori făcea rost de țigări de la tată-său și le Împărțea cu mai nevolnicul său prieten. Le fumau pe ascuns, prin vie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima: odată cu zvâcnetul avântării În urmărirea hoțului, banii din buzunarul de la spate alunecaseră și căzuseră chiar În adâncurile haznalei. „Să-ți spun cinstit, dragă mămițică”, se apropie Hristu de sfârșit cu povestea lui, „noaptea trecută am dormit În școală pentru că n-am vrut să te supăr. Dar până la urmă trebuia să afli adevărul, nu?” În săptămâna care urmă, Hristu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O să spun ceva de nimic: Mâncarea e gata Vremea e frumoasă Se colorează, Fiecare timpan îmbătrânește Acum producem din nou lac de unghii cu nasturi COMPOZITORUL (se lipește resemnat de ea): Să se fixeze toate pionezele acum inundăm din nou haznaua pâinea zilnică mirosul muncii făcut pe drept pe lângă noi nu se mai strecoară zilnica lume a zilei și ca locuri istorice există saci de dormit. PIANISTA: Și eu pot să-mi prefac vocea, pentru că trebuie s-o prefac, în ideea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Mai bine toate vasele coroanelor mortuare într-un craniu ca UNUL și singurul mușchi de închidere. Așa ajunge piața în sunet, știi, tu singur și ultim prieten, pentru că piața știe, că sunetul la final va împinge din nou noaptea în hazna... firește trăgând cu urechea după desfășurarea sunetului, care tot timpul sună, dar în principal huruie. Am fost marea prietenă a unui mare prieten, dar prietenia în sine are dureri de spate, fiecare posibilitate a unei prietenii împutrezește șira spinării. COMPOZITORUL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Imaginați-vă aceste pivnițe care nu vă pot da nici o idee din câte v-am spus; imaginați-vă spațiile pe care ei le numesc treceri, strâmte printre colibe înalte, întunecate, umede, glaciale, mefitice, pline de mirosuri grele, năpădite de gunoaie, haznale lângă fântâni! Ei, Doamne! Nu este momentul să căutăm cuvinte delicate. Imaginați-vă acele case, acele colibe locuite de sus până jos, până sub pământ, ape clocite infiltrate printre dale în acele viziuni în care sunt creaturi umane. Uneori chiar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sub semnul patologicului, căci victimele trebuiau să blasfemieze (masochist, autoflagelator și cu o voluptate disperată) valori tabu (precum familia sau Dumnezeu); cea de-a treia etapă desăvârșește decăderea umană, fiind o groapă comună În care trebuia aruncat și renegat trecutul, „haznaua libidourilor refulate”, cum o numește Marcel Petrișor 12. Delirul lua proporții uriașe, având ca scop final desacralizarea și vulgarizarea oricărei valori morale, umane, religioase etc.; erau preferate spovedaniile perverse, cei mai chinuiți fiind studenții teologi și fiii de preoți (exista
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sub directa supraveghere a autorului lor, conducte mult mai rezistente, pe o lungime totală de 4.686 stânjeni (aproximativ 10,5 km)40, pentru un număr de 16 cișmele publice și 21 private, din care lungimea conductei de aducțiune, între haznaua de la Ciric și Golia, măsura 1.537 stânjeni (aproximativ 3,5 km). Potrivit planului întocmit și urmat de executant, locurile celor 16 cișmele publice, cu indicarea lungimii (în stânjeni a) tronsoanelor ce acopereau distanța de la centrul de distribuție până la fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
amâna pentru primăvară, însă unele estimări în privința consumurilor materiale specifice, a plasamentelor acelor mazlâcuri, a necesarului de havuzuri și de brațe de muncă, le avansa, cu obișnuitul său profesionalism. Recomanda, între altele, ca, pentru lucrările de construcții și reparații ale haznalelor, să fie utilizată "piatra aleasă de la Păun", din preajma Iașilor, iar pentru "înfrumusețarea orașului și pentru înlesnirea publicului", urmărind astfel să armonizeze utilul cu frumosul, preconiza reamplasarea câtorva havuzuri mai vechi (ca, de pildă, cel de la Adamachi, de pe "ulița Aghenției", sau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
afirmate de întemeietor. Continua apoi cu un reper vital pentru existența și evoluția urbei ieșene și anume modernizarea sistemului de alimentare cu apă a capitalei, prin înlocuirea vechilor conducte (din olane) cu altele de metal, concomitent cu sporirea numerică a haznalelor sau havuzurilor existente cu încă zece, asigurând astfel nu doar trăinicia instalației, ci și suplimentarea debitului de apă potabilă pentru locuitorii orașului. Nu uita să adauge acestui reper propria-i osteneală în negocierea și achiziționarea materialelor de la fabrica de fier
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în când carne de cal. Oasele cailor se aruncau în wc-ul ăla mare, mulți cădeau în el, că era o scândură pentru piciorul stâng și una pentru dreptul, și-și pierdeau echilibrul și cădeau, iar aici era un fel de hazna din care se scoteau fecalele. Și se aruncau oasele de cal acolo. Ce credeți!? Se duceau, scoteau oasele, le băteau să se curețe de fecale și le lingeau. Dar erau nebuni, nu mai erau oameni sănătoși la cap. Fie din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Complementară acestei stări, viața orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri macerate în propria sudoare, învelite în haine tot mai imunde, dormind în paturi îmbibate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
catharsis inedit, prin scârbă? Cel de-al treilea registru evident este acela scatologic, tehnica fecalizării fiind destul de folosită. Nu doar indivizii sunt văzuți ca fiind făpturi excremențiale, ci se vorbește chiar de o stare generală de ordură. Imaginea României ca hazna ori latrină extinsă, deși nu este numită ca atare, este sugerată, de pildă, prin intermediul acuzei de corupție generalizată. Individul este văzut ca o dejecție (obiect neglijabil și neglijat de autorități), într-o țară aproape dejecție, abjecția lingvistică fiind considerată, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
erau duși după pronunțarea sentinței la închisoarea în care trebuiau să-și execute pedeapsa, de obicei Aiud sau Gherla. Cei care trebuiau să piară erau duși pentru necesități organice la un closet interior, unde, pășind pe o trapă, cădeau în hazna și mureau acolo. Cât am locuit în colonie, aripa respectivă devenise insălubră din cauza igrasiei și a zidurilor măcinate; primăria a obținut dreptul să demoleze iar cărămida să fie întrebuințată la o lucrare comunală. Am lucrat bună parte din timp la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
împănați cap-picioare, ca sardelele în cutie. Cel de la capătul priciului avea un bocanc în mână, când oboseau în poziția în care dormeau, se bătea în prici și lumea se întorcea pe cealaltă parte. Aerul era vâscos și puturos, ca de hazna desfundată. Devenise psihoză pentru cei ce treceau prin Jilava obiceiul să-și încrusteze numele pe ușă - unde aproape nu mai era loc - cu un cui sau un vârf de placheu. Faptul avea două explicații: era un fel de mesaj pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o lucrasem în închisoare: Lângă mine s-ar putea să ai de suferit. Crucea vieții va trebui să o purtăm împreună. Să nu te lași amăgită că acum sunt profesor, fiindcă mâine s-ar putea să fiu trimis să scot haznale. Chiar dacă va trebui să ajung la vaci, voi fi împreună cu tine și nu te voi părăsi! Ne-om împăca, așa cum te împaci cu sufletul tău. La un an și jumătate după căsătorie am fost destituit. Soția m-a urmat în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Barbu pentru îndrăzneala de a-i fi caricaturizat în opera sa, au lansat ideea unui plagiat. Autorul acestei acuzații? Nimeni altul decât tânărul și talentatul Fănuș Neagu, căruia, în Principele, Eugen Barbu îi rezervase un sfârșit tragicomic în murdăria unei haznale. Recunoscându-se în persoana lui Neftiotache Buhuș, Fănuș Neagu a lansat, într-un post-scriptum al rubricii sale de sport din România literară, acuzații piezișe de plagiat cu privire la recentul roman al lui Eugen Barbu. În replică, acesta din urmă a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
că orice „ceva“ are un preț, iar dăruitorul, de fapt doritorul, se grăbește să achite prețul... Și nu Întâmplător am amintit două turcisme, căci cine putea avea astfel de termeni decât un popor hoinar, apoi dedulcit la a-și umple haznaua - alt turcism -, nu al nostru, bogat prin hărnicie și statornicie? Evoluția ad-hoc merge mai departe. Darul cu scop conștientizat de dăruitor, peșcheșul conștientizat și de primitor, devine haraci - tot turcism -, nu doar conștientizat de primitor, dar cerut insistent, mereu În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vor lua măsurile de preîntâmpinare): - efectuarea de săpături, excavații (șanțuri, puțuri, fundații, drumuri sau alei) care distrug continuitatea de acoperire a orizonturilor acvifere captate pentru cură balneară sau favorizează stagnarea unor surse poluante; - orice fel de deversări de ape uzate, haznale simple, acumulări de gunoi, fose septice etc; - traversarea zonei de către sisteme de conducte de țiței sau produse petroliere; - orice fel de explozii sau alte lucrări care ar produce trepidații puternice în zona captării; - orice alte lucrări care ar produce zgomote
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
e vreme, pentru că are râie sub limbă, ne face creierul scrum și ne cretinizează urmașii! Puneți potera pe el, să-l caute în buzunare cine l-a botezat, să vedem din ce noroi de carne s-a născut și ce hazna are în loc de inimă. Și când mai aflați că iar se arată la televiziune, stingeți becul, vârâți-vă capul sub plapumă, faceți-vă că nu-l auziți, că nu-l știți! Ciuma, Holera, Lepra veneau și treceau, ăsta nu se mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poștei, colț cu străduța ce coboară repede spre gârlă; imensă clădire pe acea vreme, rămasă În picioare până azi, cu scările ei de lemn, largi cât puteau urca cinci oa meni cot la cot, și cu curticica interioară ca o hazna puturoasă, mirosind Încă de pe atunci a vechi, a rânced, a lături, a zoaie și pișat stătut. Cine dintre noi ar fi bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți și numărați la fiecare lună În mâna pro prietarului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]