925 matches
-
a momentului. Prețul cerut pentru acest ajutor? O susținere a regimului imperial în operele semnate cu numele lor... Căzut în dizgrația lui Augustus după executarea cumnatului său, Mecena se retrage din afaceri și se mulțumește cu o existență de intelectual hedonist. Istoria îi atribuie inventarea piscinelor încălzite la Roma... -5- Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. Cum arată în detaliile ei această viață filosofică? Ce se poate spune despre fiecare oră petrecută în această mănăstire păgână - din care creștinii se inspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii austere a lui Epicur la râmătorul fără credință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu fie știrbite libertatea, autonomia, independența, ataraxia. Plăcerile mesei sau ale patului, estetice sau altele, cu condiția să nu fie necesare, pot fi satisfăcute în voie dacă nu provoacă vrea alienare ori vreo bulversare a sufletului și a trupului. Epicurismul hedonist roman nu contrazice versiunea ascetică greacă. Philodemos și ai săi nu acționează ca niște trădători, ca niște infideli față de învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea Magistrului, ci îi ajustează ici și colo spiritul și litera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cea a zeilor, iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. -9- Abilitarea esteticii. Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un anumit număr de chestiuni: astfel, Philodemos nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru vânzătorii de lumi nevăzute, fie ei păgâni, evrei sau creștini, dar și pentru toți cei care nu înaintează în lumina crudă a ateismului. -9- Să terminăm odată cu cerul. Să coboare din nou cerul pe pământ, iată obiectivul oricărui filosof hedonist. Și, pentru a reuși să-l atingă, religia e desemnată ca dușman prioritar. Sau, mai bine zis, religiile, toate. Pentru că Lucrețiu scrie contra păgânismului roman, evident, dar și contra formelor pe care le ia această nevoie în timpuri și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista. Nu vom mai fi decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie atunci măcar utilizat ca o mașină performantă pentru a fabrica fericire, bucurie... Critica uită deseori dimensiunea hedonistă a lui Lucrețiu. Epicurian, desigur, deci trebuie clasat printre filosofii plăcerii, atâta doar că exegeții se lasă greu: zadarnic am căuta analize ale voluptății epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar că exegeții se lasă greu: zadarnic am căuta analize ale voluptății epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu exaltă meritele unei societăți rafinate care, ciudat, apare simultan cu muzica... într-un registru pe care Rousseau, cel din Discurs asupra originii inegalității printre oameni, îl va calchia, Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o intersubiectivitate radioasă în relație directă cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții în anasamblul lor, scrie poetul îIV, 1446), pictura, sculptura, inteligența activată și perfecțiunea atinsă în progresul uman. Oare Rousseau scrie altceva atunci când schițează tabloul stării naturale înainte de a-și formula rechizitoriul împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
arheologice nu are valoare de certitudine a inexistenței unei teze. A te apleca asupra filosofiei antice înseamnă a munci ca un arheolog pe un șantier de săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă vreme. BIBLIOGRAFIE Salut ambianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la Editions universitaires de Fribourg - 1993 pentru primul volum și 1996 pentru cel de-al doilea. Voelke, Domanski și Hadot optează pentru filosofia ca farmacopee și practică a existenței. Chestiunile abordate în aceste două lucrări rămân de actualitate... O filosofie hedonistă? După cum e lesne de bănuit, filosofia și hedonismul nu fac casă bună în tradiția occidentală, în care acești doi termeni sunt considerați antinomici... Evident, cel puțin după știința mea, nu s-a scris niciodată, în nicio limbă, vreo istorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
e lesne de bănuit, filosofia și hedonismul nu fac casă bună în tradiția occidentală, în care acești doi termeni sunt considerați antinomici... Evident, cel puțin după știința mea, nu s-a scris niciodată, în nicio limbă, vreo istorie a filosofiei hedoniste! Pentru repere și câteva jaloane, a se citi textul lui A.-J. Festugière, „La doctrine du plaisir des premiers âges à Epicure”, pp. 81-116, reluat în Etudes de philosophie grecque, Vrin. 1971. Expozeul este succint, dar permite o utilă vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
propriu acestei colecții: Les Présocratiques, Gallimard, 1988. A se evita reeditarea în Folio, din care, față de ediția originală, lipsesc un mare număr de texte - printre care și cele relative la Antiphon, care ne interesează din perspectiva acestei istorii a filosofiei hedoniste... * * * Suferințele materialismului atomist. în ceea ce-l privește pe Leucip, lucrurile sunt clare: nu există nicio ediție în limba franceză care să propună fragmente și comentariile pe care acestea ar putea să le suscite... Fapt deosebit de grăitor despre modul platonician de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din Démocrite. Paginile consacrate eticii se mulțumesc să prezinte interpretările existente, fară ca Jean Salem să ne ofere propria lui interpretare. El semnalează, de exemplu, la pagina 333, că Döring, Ueberweg și C. Bailey îl clasează pe Democrit alături de filosofii hedoniști, fară a preciza care este opinia sa, fără a examina tezele și chiar fără a preciza în ce lucrări pot fi găsite... * * * Bieții sofiști! Multă vreme, ei au fost pur și simplu maltratați. Textele lor apar adesea în antologii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Cyniques grecs. Fragments et témoignages, Ed. de l’Université d’Ottawa, 1975. Un excelent studiu universitar, foarte dens, al Mariei-Odile Goulet Cazé, L'Ascèse cynique. Un commentaire de Diogène Laërce, VI, 70-71, Vrin, care propune versiunea sa a unui Diogene hedonist îp. 206). Aceleiași persoane și soțului ei, asistat de o întreagă echipă, le datorăm o foarte utilă ediție a lui Diogene Laerțiu, Vies et doctrines des philosophes illustres, „La Pochothèque”, Livre de Poche, 1999: aparatul critic este remarcabil, iar indexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acest text. Cei pe care sinteza nu i-ar mulțumi pot consulta cele două volume coordonate de Monique Dixaut, La Fêlure du plaisir. Etudes sur le Philèbe de Platon, Vrin, 1999. * ** Eudoxiu salvat de un adversar... Fără Aristotel, din filosoful hedonist Eudoxiu din Cnidos n-ar fi rămas nimic... Sunt cunoscute activitățile sale științifice, el însuși este prezentat ca precursor al lui Euclid, e integrat într-o istorie a ideilor științifice ale Antichității, desigur, însă rareori se apleacă cineva cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a consacrat o întreagă carte chestiunii plăcerii la Aristotel: Le Plaisir. Ethique à Nicomaque, VII 11-14, X 1-5, introducere, traducere și note, Vrin, 1946. Aici găsim totul: problemele epocii, contextul ideologic, dezbaterile din Academie, criticile unora și ale altora, tezele hedoniste ale lui Eudoxiu, cele antihedoniste ale lui Speusippos, poziția eudemonistă a lui Aristotel. * ** Filosoful în blănuri. Bibliografia sofiștilor este, evident, potrivită și pentru Prodicos din Keos. Vom găsi textele referitoare la el în volumul Les Présocratiques din colecția Pléiade. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
degrabă antreprenorilor nerezidenți în Vama Veche. - Strategiile sezoniere: presupun investiții relativ modeste, cu rolul de a testa piața pe timpul unui sezon. Sunt adoptate în egală măsură de rezidenți și de nerezidenți, cu o frecvență mai mare în Vama Veche. - Strategiile hedoniste: investitorii provin din rândul turiștilor și pornesc de la premisa de a îmbina utilul cu plăcutul, adică de „a petrece” și „a câștiga” în același timp. Sunt adoptate mai frecvent în Vama Veche (după Mihăilescu, 2005, pp. 84-86). Revenind asupra problemelor
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
vafe” (la cornet) cu „vanilie”, de fapt, un lapte acrit, cu clăbuci, și „Extra” - denumită prin antifrază, probabil -, învelită într-o hârtie albicioasă, meschină. Toate ambalajele românești pentru uz intern ofereau imaginea deprimantă a senilizării și subdezvoltării. Nimic atractiv, nimic „hedonist”, un fel de „moarte a pasiunii” generalizată, totul părea destinat extirpării oricărei senzații de plăcere, nu avea culoare, nici aromă, nici gust. Cozile la ziare erau și ele uriașe. Cele mai cerute nu erau Scânteia sau Informația Bucureștiului („numa’ propagandă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a fi în istorie și a căderii sale, e dublată de un orgoliu luciferic, damnat. Cât orgoliu, în fond, în asumarea căderii, anonimatului, absenței! Un orgoliu care nu poate elimina, însă, momentele de cruzime față de ceilalți și față de sine. Un hedonist pe dos, lui Cioran nu-i place decât „retragerea în umbră, cu orgoliul pe care-l implică” (II, 37). Așadar, Cioran e conștient de toate aceste contradicții, de toate aceste rupturi: „Cruzimea și mila, amândouă abstracte, cerebrale, sunt trăsăturile mele
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cea mai firească ar fi să spunem că e imposibil de ajuns la un asemenea scop. Mai mult decât atât, nu e obligatoriu ca oamenii să tindă către un bine suprem comun dacă ar fi să ne luăm după spusele hedoniștilor sau ale utilitariștilor. În principiu, trebuie să reținem în legătură cu argumentul lui Kant că acesta vorbește, până la urmă, despre faptul că omul ar trebui să trăiască așa ca și cum ar exista Dumnezeu. Kant nu susține că experiența morală cere ca omul să
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a precedat-o, dar și cu ceea ce o însoțește. Generația mea, de pildă, a repudiat multe valori ce păreau incontestabile părinților noștri. Ei se formaseră în spiritul fin de siècle de după 1900, un spirit pe de o parte individualist, estet, hedonist, critic, dar pe de altă parte tributar unor dogme pozitiviste și evoluționiste care le dădeau o suficiență plină de chietudine și confort intelectual. Așa-numita „generație tânără” a anilor 1930, față de care cei de vârsta mea eram mezini, repudia nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dimensiune a existenței, o atitudine în fața lumii și vieții. El nu a fost un gânditor sistematic și nici nu avea o concepție teoretică proprie. Era „filosof” în accepția secolului al XVIII-lea, care presupunea o gnoseologie sensualistă și o morală hedonistă. Ralea a făcut însă, mai mult decât o dată, remarca foarte fină că hedonismul e mai degrabă o predispoziție temperamentală, o chestiune de psihologie, decât una propriu-zis estetică. El considera în schimb morala epicuriană ca fiind întemeiată pe luciditate și experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
statice care sunt idoli și iluzii dinamice care sunt idealuri. Revenind la tipul său filosofic congenital care ținea de sensualismul secolului al XVIII-lea, trebuie spus că, dincolo de atitudinile lui etice deliberate, Mihai Ralea nu era mai puțin funciarmente un hedonist, un temperament voluptos. Morala plăcerii nu e fără virtuți și e mai generoasă prin împărtășire decât cea vertuistă, e tolerantă și e libertară mai mult decât libertină (deși, cum am încercat cândva a propune, și acest termen ar trebui reabilitat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
le aparțin, pe care nu doresc să le interiorizeze? Desigur, veți spune că dilema este fals pusă, că trebuie să-și cunoască istoria, mai ales că ei trăiesc Într-o țară În care istoria se poate repeta oricând, transformând inconștiența hedonistă de azi În tragedia cumplită de mâine. Perfect de acord. Numai că răspunsul e slab, nemulțumitor, previzibil. Iată motivul pentru care am așternut pe hârtie această provocare... Generația ’80 și revoluția Corin Braga: Textul lui Ștefan, „Generații fără memorie”, ridică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]