240 matches
-
fie că au fost datorate unor principii eronate, unei mentalități fixate, unei încrederi în sine nejustificabile au fost comise de singura superputere a lumii și, ca urmare, scot la iveală neajunsul fatal al ordinii mondiale bazate pe hegemonia americană luminată. Hegemonul nu trebuie să fie doar bine intenționat, ci și prudent și inteligent în exercitarea puterii 114. În februarie 2007, în cadrul Conferinței de securitate de la Munchen, președintele rus, Vladimir Putin, a adoptat o poziție critică la adresa SUA, acuzând Washingtonul că utilizează
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
tutunul era interzis în multe zone ale Eurasiei. Probabil că Nicolae Mavrocordat și-a scris textul în acest spirit pe la începutul secolului al XVIII-lea, dar după 1709 (așa cum o indică pagina de titlu), în perioada în care a fost „hegemon”, deci aproximativ între anii 1709 și 1715, când a fost domnitor al Moldovei (cu o întrerupere de 8 luni, 1710-1711, când pe tron s-a aflat Dimitrie Cantemir). Surprinzător este faptul că Mavrocordat Vodă descrie prepa- rarea și utilizarea tutunului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
animat de visul nașterii unei noi seminții robotice înzestrate cu rațiune. Fiecare dintre actele de piraterie comise de acoliții săi este o ofrandă pe altarul acestui proiect luciferic, ce evocă scenografia expresionistă a lui Fritz Lang din Metropolis. Profesorul este hegemonul ce stăpânește, grație tehnicii, acest întins domeniu subacvatic. Împotriva lui se ridică nu doar curajul și inteligența lui Jo și Zette, dar și energia încărcată de gaguri a cimpanzeului Jocko. Ceea ce pare de necrezut se întâmplă : ca în atâtea alte
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
colapsul 105. Bineînțeles, partea cea mai importantă, atât ca suprafață, cât și ca valoare economică și strategică, a fostului Imperiu Otoman, ce ar fi rezultat în urmă împărțirii sale, trebuia să fi revenit Rusiei, pentru a-i asigura calitatea de hegemon al sistemului politic continental 106. Totuși, Paul I nu a pus în practică proiectul lui Rostopcin, probabil și datorită faptului că, în urma înfrângerii administrată de francezi, la 3 decembrie 1800, la Hohenlinden, Austria a încetat de a mai fi unul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sistem, relațiile internaționale ? Unipolaritatea a devenit o temă la modă de la sfârșitul Războiului Rece. Logica structurală (Layne 1993; Mastanduno 1997) sugerează că unipolaritatea este instabilă. Tendința de echilibrare va facilita ridicarea unor noi mari puteri, la fel cum ascensiunea unui hegemon (ex: Franța sub Napoleon) duce la constituirea unei mari coaliții care unește celelalte mari puteri. (Wohlforth 1999 respinge, totuși, această argumentație. În mod mai general, vezi Kapstein și Mastanduno 1999.) Dar oricât de puțin durabilă ar fi unipolaritatea, atât timp cât hegemonia
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
altceva în fapt, multe alte lucruri. Prima preocupare a statelor este ... să își mențină pozițiile în sistem" (Waltz 1979:126). Menținerea unei poziții relative nu înseamnă totuși nici supraviețuire, nici dominație. Ea este în mod evident incoerentă în raport cu dominația (cu excepția hegemonilor) și poate implica riscarea supraviețuirii. Iar riscul la adresa supraviețuirii poate fi și mai mare dacă, așa cum susține Mearsheimer, statele "urmăresc să își maximizeze pozițiile de putere relativă față de alte state" (Mearsheimer 1994/5:11). Dar Waltz nu se oprește aici
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Instituționaliștii liberali admit că înțelegerea dintre state este fragilă, în mod special acolo unde procedurile de constrângere sunt slabe. Totuși, într-un mediu de creștere a integrării regionale și globale, statele pot deseori să descopere cu sau fără susținerea unui hegemon o coincidență a intereselor strategice și economice, care poate fi transformată într-un acord care să stabilească reguli de comportament. În domenii ca degradarea mediului și amenințarea terorismului, argumentul pentru formalizarea cooperării dintre state este foarte convingător. Conform lui Rosecrance
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
-l accepte ca făcând parte din ordinea firească a lucrurilor, perpetuând în același timp hegemonia celor doi mari actori asupra restului lumii. Pe de altă parte, liberalismul, cu permanentul său apel la comerțul liber, nu face decât să proclame interesele hegemonilor (mai întâi Marea Britanie, apoi Statele Unite) și să le propună întregii lumi ca fiind interesele tuturor, cu toate că, în cazul statelor mai puțin dezvoltate, acest schimb economic neîngrădit e mult mai puțin profitabil, dacă nu e chiar împotriva intereselor lor. Ambele teorii
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
de rezolvare a problemelor, afirmă Cox, și nu fac decât să legitimeze dominația celor puternici, celorlalți nerămânându-le altceva de făcut decât să încerce să se descurce cât pot de bine în condițiile hotărâte de marii jucători. Cox recunoaște rolul hegemonilor de a menține stabilitatea internațională, însă afirmă în același timp și posibilitatea schimbării. Respingerea dominației celor puternici se poate face printr un efort al celor aflați la periferia sistemului mondial. O coaliție a Lumii a Treia ar putea duce la
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
Este greu de argumentat că în timpul Războiului Rece statele comuniste și-ar fi coordonat acțiunile internaționale pe baza solidarității muncitorilor ajunși la putere în aceste țări. O analiză a relațiilor de putere în termeni clasici este mult mai potrivită: un hegemon (URSS) ce-și administrează sfera de influență (în particular, estul Europei, dar și alte state din lagărul socialist), care are un competitor cu aceeași sursă de legitimitate (China comunistă) și care evoluează într-un sistem global în care există și
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
în particular, estul Europei, dar și alte state din lagărul socialist), care are un competitor cu aceeași sursă de legitimitate (China comunistă) și care evoluează într-un sistem global în care există și alte mari puteri (mai ales Statele Unite). Intervenția hegemonului în sfera sa de influență este justificată de celebra doctrină Brejnev, a suveranității limitate, formulată în 1968. Aceasta prevede dreptul țărilor comuniste (de fapt, al Uniunii Sovietice) de a interveni prin orice mijloace, inclusiv militare, în momentul în care în
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
o continență a Naturii, Economia fiind un alt fel de știință, care se ocupă de universul Naturii Umane. Cea de a doua mare dilemă a Economiei nu are izbăvire cu această viziune. Piața în sistemele top-down, adică de ierarhie, este hegemonul absolut. Piața se extinde înghițind delimitările sistemului, sistemul ca atare fiind forțat să devină o societate de piață. Globalizarea însă este concordantă cu alt sistem, cu textură radical diferită. Dependența devine orizontală, în spațiul acțional astfel creat, piața transformându-se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
punctul de vedere al intențiilor pe care le urmăresc în căutarea unor anumite poziții de putere în sistemul internațional. În 1939, Hitler a conceput o politică a relațiilor externe care să-i justifice scopul de a transforma Germania într-un hegemon continental. Acest lucru se explică foarte ușor prin intermediul naturii umane a conducătorului însuși, care resimte acel animus dominandi cu atât mai mult cu cât i se arată perspectiva unei puteri mai mari. În acest caz, nu numai că ia decizii
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau pe hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari la a primi propaganda reformată ce folosea în interesul său "diabolica" invenție a tiparniței pentru a-și împrăștia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
supraextindere asociat cu urmărirea unei strategii hegemonice. Totuși, raționamentul localizează cauza supraextinderii la nivelul politicii interne și al opțiunilor de politică externă americane după 1989, și nu o identifică în termenii unei logici funcționale privitoare la costurile administrării sistemului pentru hegemon. Prin urmare, în ceea ce privește dilemele cu care se confruntă politica externă americană în prezent, argumentul prezintă o explicație mai voluntaristă decât cel asociat cu teoria instituționalistă. Lucrarea de față se inspiră în mare măsură din teoria constructivistă pentru a elabora un
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este determinantul structural al comportamentului internațional, care constrânge comportamentul tuturor actorilor, indiferent de preferințele sau atributele lor interne. Această structură materială este oferită de bipolaritatea sistemului, care reflectă numărul de mari puteri. Sistemele internaționale pot fi unipolare (cu un singur hegemon), bipolare (cu două superputeri) sau multipolare (cu trei sau mai multe mari puteri). Probabil că sistemele bipolare sunt cel mai puțin înclinate către conflicte între mari puteri. În unipolaritate, natura anti-hegemonică a sistemului internațional va încuraja alte state importante să
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
materialistă și structuralistă a acestuia. Totuși, nu vom evalua formularea neorealismului, modificată de Wohlforth, din două motive apropiate. Mai întâi, argumentul său se opune logicii fundamentale a teoriei lui Waltz. Wohlforth pretinde că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului poate exclude posibilitatea de balansare a marilor puteri într-un sistem internațional unipolar. Prin contrast, neorealismul waltzian convențional indică faptul că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului va intensifica stimulentele structurale existente pentru statele de rangul doi de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Waltz. Wohlforth pretinde că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului poate exclude posibilitatea de balansare a marilor puteri într-un sistem internațional unipolar. Prin contrast, neorealismul waltzian convențional indică faptul că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului va intensifica stimulentele structurale existente pentru statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor mai puternic. Într-adevăr, astfel se explică de ce a existat un consens atât de puternic încă de la început între reprezentanții neorealismului în perioada post-Razboi
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
menține chiar și după ce condițiile structurale se modifică. Astfel, inerția instituțională poate duce la schimbarea "dependentă de cale", în care cooperarea stabilită într-o etapă de început afectează comportamentul din etape ulterioare. În mod tipic, instituțiile apar sub auspiciile unui hegemon. Alternativ, ele reflectă inițial angajamente de alianță într-o anumită distribuție de putere. În general, totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Nye, în lucrarea sa de referință Bound to Lead (Nye, 1990). Nye afirma că exista o probabilitate redusă pentru materializarea conflictului structural emergent prezis de realiști. În schimb, avea să apară un sistem de tip "tort etajat", cu SUA ca hegemon în sfera militară, iar statele de rangul doi specializându-se în sprijinirea unor sisteme de guvernanță pentru administrarea interdependenței economice și ecologice. Argumentul lui Nye a alimentat în mare măsură afirmația înrudită a lui Hans Maull, potrivit căreia Germania și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de securitate americane în regiune după Războiul Rece. Aceasta a rămas fundamentul politicii SUA în anii 1990. Potrivit acestei politici, America trebuia să-și mențină avanposturile defensive din Asia de Est. Deși aceasta nu va înlocui interdependența bine dezvoltată, un hegemon blând ar putea oferi unele dintre precondițiile necesare dezvoltării multilateralismului după Războiul Rece (Nye, 1995; Office for International Security Affairs, 1995). Modelul liberal se concentrează asupra interacțiunii dintre sistemele politice interne și sistemul internațional. Totuși, liberalismul este cel mai puțin
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
variabilelor interne asupra marilor strategii ale principalelor puteri. Totuși, date fiind posibilele puncte comune dintre aliniere și dinamica socializării, Unipolar Politics ar putea oferi și intuiții utile în tendințele comportamentale asociate cu teoria liberală sistemică. Puncte asemănătoare între alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi identificate în raport atât cu tiparul general al activității instituționalizate între principalele puteri, cât și cu ajustările de politică externă ale statelor individuale. În termenii tiparelor generale ale activității instituționalizate, atât modelul realist clasic, cât
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ar fi o condiție necesară pentru socializarea la normele liberale. În schimb, principalele puteri ar avea un statut egal în cadrul sistemului și și-ar împărți drepturile și responsabilitățile pe criterii simetrice. Din această perspectivă, o distincție critică între alinierea la hegemon și socializarea liberală se referă la gradul de simetrie al relațiilor instituționalizate dintre principalele state. Această afirmație urmează o direcție de cercetare deschisă de Buzan (1993). Potrivit lui Buzan, conceptele de sistem internațional și societate internațională sunt simbiotice, și nu opuse
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
efectiv eliminat. În schimb, mai potrivit este termenul de "uniune pașnică", menținând sensul referitor la pacea democratică, ce înlocuiește balanța de putere ca echilibru dominant în sistem, după apariția unei mase critice kantiene. Această abordare a distincției dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală poate fi operaționalizată empiric prin examinarea ajustărilor din cadrul aranjamentelor de împărțire a responsabilităților din regimuri multilaterale importante. În acest sens, esențiale sunt angajamentele de alianță ale Americii din Europa și Asia de Est, și statutul statelor de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituțională a sistemului internațional. În al doilea rând, negocierile privind distribuția costurilor și beneficiilor în instituțiile multilaterale au loc într-un cadru în care percepțiile asupra legitimității sunt importante. De exemplu, Kapstein și Mastanduno sugerează că perceperea Americii ca un hegemon blând îi ușurează susținerea tiparelor cooperării din sistemul internațional. În modelul liberal, se poate aprecia că respectul față de egalitatea reciprocă de statutut are un efect funcțional similar. Mai mult, este posibil ca logica comportamentală motivată de costuri să consolideze un
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]