620 matches
-
solemn șefului populațiilor care urmează a fi supuse: a le accepta înseamnă a accepta supunerea acestora, a le refuza înseamnă război. Această structură a relației comerciale se înscrie în mișcarea de restructurare generală, iar această dependență față de suveran este cadrul hegemonic în care sunt redefinite legăturile și ierarhiile fondate pe medierea ancestrală. Text apărut în L'Homme et la société, 109, 1993, sub titlul "Anthropologie et entreprise". 49 Autrement, nr. 100, 1988. 50 R. Sainsaulieu (ed.), L'Entreprise, une affaire de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
2001. Dar afirmă și că așa cum sugerează modelul liberal, și SUA asemenea Germaniei, Japoniei și Chinei, întâmpină dificultăți de adaptare la schimbările din sistemul internațional asociate cu sfârșitul Războiului Rece. Rămâne de văzut dacă incapacitatea de adaptare a unui stat hegemonic va duce la regresul sistemului internațional însuși. Richard LITTLE Cuvânt înainte Se afirmă deseori că, deși Stephen Walt a conceput teoria balanței amenințării ca o rafinare a teoriei balanței de putere formulată de Kenneth Waltz, de fapt teoria lui Walt
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fundamentale, pentru a îndeplini cerințele erei post-Război Rece. Această direcție de raționament dezvoltă argumentul propus de instituționaliști, potrivit căruia un "efect de bumerang" va încuraja SUA să revină la canalele multilaterale, din cauza riscului de supraextindere asociat cu urmărirea unei strategii hegemonice. Totuși, raționamentul localizează cauza supraextinderii la nivelul politicii interne și al opțiunilor de politică externă americane după 1989, și nu o identifică în termenii unei logici funcționale privitoare la costurile administrării sistemului pentru hegemon. Prin urmare, în ceea ce privește dilemele cu care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
după sfârșitul Războiului Rece. Acest consens l-a făcut pe William Wohlforth să încerce să salveze cadrul realist structural rafinând afirmațiile lui Waltz despre unipolaritate (Wohlforth, 1999). Wohlforth a elaborat modelul realist structural într-un mod compatibil cu teoria stabilității hegemonice. A afirmat că unipolaritatea este compatibilă cu o structură stabilă a relațiilor marilor puteri, dată fiind concentrarea foarte mare a capacităților SUA în interiorul sistemului internațional. Argumentul lui Wohlforth privind stabilitatea unipolarității avea două componente centrale. Mai întâi, el afirma că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Războiului Rece. Autorii sunt puternic influențați de realismul clasic, abordând puterea din perspectiva percepției, și nu bazându-se pe logica structurală. Principalul lor argument este că, prin implicare și garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât anticipează teoria instituționalistă. De asemenea, atât neorealismul, cât și instituționalismul întâmpină anomalii în termenii tiparului ajustărilor de politică externă identificat în Unipolar Politics. Pe lângă enunțurile generale, studiul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prevăd că reacțiile principalelor puteri față de colapsul sovietic vor încorpora variațiile interne. S-a observat faptul că aceste tendințe prezintă anomalii empirice reale pentru modelul neorealist și cel instituționalist. În cele din urmă, discuția mai rafinată, privind distincția dintre alinierea hegemonică și socializarea liberală a produs criterii clare pentru măsurarea predicțiilor liberale. Utilizarea acestor criterii ar trebui să permită evaluarea predicțiilor liberale privind comportamentul principalelor state în perioada post-Război Rece în raport cu predicțiile neorealiste și cele instituționaliste. În tabelul 1.1 sunt
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
include posibilitatea stabilității marilor puteri la nivel global (Wohlforth, 1999). Potrivit acestui argument, concentrarea capacităților americane în sistemul internațional este atât de mare încât blochează încercările sistematice de contra-balansare ale statelor de rangul doi. Totuși, această variantă a teoriei stabilității hegemonice se confruntă cu diferite probleme. Mai întâi, asemenea neorealismului ortodox și instituționalismului, ea nu poate să aducă o explicație endogenă pentru colapsul Uniunii Sovietice, în termeni compatibili cu modelul neorealist ortodox. Wohlforth a elaborat o explicație realistă clasică sofisticată a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internațional. Ambele tendințe prezic apariția unei structuri pașnice a relațiilor dintre marile puteri la scară globală. Alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi deosebite prin examinarea tipului sau calității relațiilor instituționalizate ce apar între state importante. Spre deosebire de un sistem hegemonic, un sistem internațional liberal se va caracteriza printr-o structură mai echitabilă a drepturilor și responsabilităților marilor puteri. Cu toate acestea, efectul general al unei structuri globale pașnice a relațiilor dintre marile puteri este comun ambelor tendințe. Al doilea punct
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în sistemul internațional după 1999. Dacă alinierea la hegemon se dovedește a nu fi durabilă, teoria instituționalistă ar putea oferi un scenariu alternativ și mai optimist pentru viitor. Logica argumentelor instituționaliste tinde să indice că riscul de declin și supraextindere hegemonică intrinsec statutului unipolar al SUA le vor încuraja, cel puțin pe termen lung, să depindă în mare măsură de multilateralism. Această perspectivă teoretică se bazează pe metodologia alegerii raționale și pe logica funcțională a cooperării. În chestiunea terorismului internațional, potrivit
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a teoriei instituționaliste. În lucrarea lui celebră, Myths of Empire, Jack Snyder încearcă să integreze nivelul intern și cel sistemic al analizei pentru a explica de ce, din punct de vedere istoric, supra-extinderea se întâlnește mult mai des în cazul puterilor hegemonice decât sub-extinderea și conciliatorismul (Snyder, 1991). Ideile lui pot fi sugestive în examinarea implicațiilor fundamentale ale evenimentelor de la 11 septembrie 2001 și a urmărilor lor pentru politica externă americană. Potrivit lui Snyder, nu există un motiv aprioric pentru a presupune că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
menține hegemonia globală, dinamica fundamentală progresivă poate începe să funcționeze din nou cu întreaga sa forță, și poate chiar să se accelereze. Bineînțeles că se poate și ca SUA să nu sufere un recul grav din cauza urmăririi marii lor strategii hegemonice după Războiul Rece. Dacă dependența de implicarea diplomatică benignă dispare, atunci SUA ar putea pur și simplu să se folosească de dominația lor militară și materială în sistemul internațional pentru a-și menține preponderența. Într-adevăr, evenimentele ulterioare atacurilor de la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întrebării tocmai a strategiei Americii de a-și menține statutul de "Numărul 1": [...] dar ce-ar fi dacă o nouă generație de americani ... susține răspândirea puterii și a responsabilității și a sarcinilor, precum și modificarea voluntară a rolului Americii, de la supraveghetorul hegemonic la partenerul cel mai influent, într-o lume de state democratice care rezolvă problemele globale cu ajutorul structurilor și politicilor internaționale comune? Acest lucru sună fantezist în vremurile noastre, de teroare și război ... [dar] s-ar putea ca până și acei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabil că SUA dețin resursele pentru a administra eficient sistemul internațional folosindu-și dominația, iar astfel aceste teme încă nu se află în centrul dezbaterii actuale. Totuși, pare să fie semnificativ că un susținător atât de fervent al teoriei stabilității hegemonice este pregătit să recunoască posibilitatea pe termen lung și chiar inevitabilitatea unor variante alternative pentru viitor. Dacă evenimentele de la 11 septembrie 2001 evidențiază o trăsătură caracteristică a sistemului internațional după Războiul Rece, atunci aceasta este incertitudinea cronică omniprezentă când vrem
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
173-193. Hyde-Price, A. (2001) Germany and European Order: Enlarging NATO and the EU, Manchester University Press, Manchester. Ienaga, S. (1993) "The Glorification of War in Japanese Education", International Security, pp. 18, 113-133. Ikenberry, J. și C. Kupchan (1990) "Socialization and Hegemonic Power", International Organisation, pp. 44, 283-315. Inada, J. (1989) "Japan's Aid Diplomacy: Economic, Political or Strategic?", Millennium, pp. 18, 399-414. Inoguchi, T. (1991) "Japan and Europe: Wary Partners", European Affairs, pp. 20, 54-58. Inoguchi, T. (1992) "Japan's Role
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
104-105, 107 Grupul celor Șapte (G7) / 86, 107 Grupul de Lucru de la Manila / 101 H Hall, I. P. / 61, 105 Harding, H. / 132, 139 Harnisch, S. / 94 Harris, S. / 127, 130, 137 Hasenclever, A. / 62-63 hegemonie / 45, 84, 104 teoria stabilității hegemonice / 32 SUA / 32, 34-35, 42, 44-45, 47, 51, 153, 158, 173-175, 177-179 Heginbotham, E. / 109-111, 113, 160 Heilbrun, J. / 80, 83 Hellmann, G. / 80, 87, 93, 96 Hong Kong / 124, 128, 134, 139-140 Huntley, W. L. / 36, 38, 41, 64-66, 72-74
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
adică a Luminilor, așa cum o teoretizează Habermas, 1962), sau de un raport de cerere și ofertă, raționalizând producția și utilizând tehnici de extindere a pieții? Universitarii Este important să relativizăm reprezentarea pe care am putea-o avea în ceea ce privește o poziție hegemonică a universitarilor în această problemă: universitatea nu este nici prima, nici singura instituție care se interesează de publicul de cultură și de practicile lui. Ea nu este singura care produce cunoștințe despre el, și nici cea mai interesată în materie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
una singură, cultura dominantă, iar legitimitatea elitistă este contestată. Inovatorii aparțin vastei "constelații centrale" (Mendras, 1988). Această perspectivă se înscrie în linia lui Tocqueville, care insista pe nivelarea culturală asociată cu dezvoltarea democrației; sau a lui Simmel, care anticipa rolul hegemonic al unei largi "clase mijlocii", criticând astfel schemele bipolare ale lui Marx și Engels. Nu suntem departe nici de teoriile americane din anii 1960, care vorbesc de o "cultură de masă" și de indivizi atomizați. Fiecare încearcă să-și fabrice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
externă americană. În Partea I, capitolele 5 și 6 leagă realismul de originile războiului rece și de criza rachetelor din Cuba. În Partea a II-a, teoriile realiste din economia politică internațională sînt puse în legătură cu preocupările Statelor Unite referitoare la declinul hegemonic și la funcționarea economiei politice globale. Structura de bază a cărții derivă din concentrarea asupra realismului ca fiind deopotrivă o comunitate academică și o practică. De aceea, istoria internă a evoluției gîndirii realiste, expusă în prima și a doua parte
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
toate ideologiile internaționaliste sînt simple raționalizări operate de puterile dominante, cu scopul de a-și proteja poziția lor privilegiată. Dar, așa cum vom vedea imediat, această teză este contradictorie: chiar dacă acceptăm că toate ideile provin din interese particulare, nu toate interesele hegemonice sînt automat însoțite de o ideologie internaționalistă bazată pe o armonie a intereselor. În concepția lui Carr, guvernul nazist german ar trebui înțeles doar ca un alt tip de forță revizionistă, ale cărei pretenții de schimbare a ordinii internaționale sînt
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din aceea a interdependenței complexe, logica comportamentului statului depinde de circumstanțele cazului particular aflat în atenție. Din păcate, acestea nu sînt întotdeauna cunoscute dinainte. Cînd Robert Keohane (1980) a aplicat această perspectivă dublă la ceea ce s-a numit teoria stabilității hegemonice (vezi capitolul 10), el a ajuns la concluzia că în unele arii de probleme prevalează explicațiile realiste, iar în altele cele ale interdependenței complexe. Astfel, Keohane poate dovedi valoarea analitică a modelului organizațional internațional doar ex post facto, prin analiză
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ducîndu-ne înapoi la perioada dinaintea lui Kissinger. El propune, de asemenea, o arie restrînsă pentru explicațiile din disciplina relațiilor internaționale, așa încît teoria realistă nu mai are nevoie să pretindă că poate prevedea consecințele particulare ale distribuției puterii. Teoria stabilității hegemonice (capitolul 10) a găsit soluția în preocupările politice mai generale în legătură cu ordinea internațională de la sfîrșitul secolului al XX-lea. Politica internațională se caracterizează prin diferențiere funcțională, mai ales în ce privește economia sa politică. Mai vizibilă în versiunea sa referitoare la regimuri
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a găsit soluția în preocupările politice mai generale în legătură cu ordinea internațională de la sfîrșitul secolului al XX-lea. Politica internațională se caracterizează prin diferențiere funcțională, mai ales în ce privește economia sa politică. Mai vizibilă în versiunea sa referitoare la regimuri, teoria stabilității hegemonice conferă o mai mare importanță cauzală distribuției puterii, dar numai în cadrul unor arii de probleme bine definite. În fine, teoriile realiste care se apropie de economia politică structuralistă (capitolul 11) au mers și mai departe cu redefinirea politicii și a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
anarhic. Dar această obiecție se bazează pe supoziția implicită că relațiile internaționale se referă în principal la securitate (militară). În alte privințe, diferențierea rolurilor este un lucru comun în sistemul internațional actual. Într-adevăr, o întreagă dezbatere asupra teoriei stabilității hegemonice, provenind din școala realistă, și-a îndreptat atenția asupra necesității unei hegemonii, care să ofere anumite avantaje publice în cadrul unor arii delimitate (capitolul 10). Dacă admitem o definiție necir-culară a politicii, care să se refere la altceva decît la pace
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unele ar putea contesta faptul că teoria regimurilor este parte a economiei politice internaționale) se ocupă de diferențierea funcțională care există (sau trebuie să existe) într-o ordine economică internațională liberală care funcționează. Acest lucru este susținut de teoria stabilității hegemonice. Aceasta și alte abordări similare iau foarte în serios analogia internă subînțeleasă, din cadrul analogiei cu piața pe care o propune Waltz: într-o lume anarhică, fără reguli, nu poate exista o instituție atît de complexă cum este piața. Waltz însuși
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]