177 matches
-
loc descoperiri suplimentare care au explicat caracteristicile neobișnuite ale lui , nemaifiind privit ca un obiect anormal. Pe 6 noiembrie 1991, Scotti a descoperit un mic obiect puțin strălucitor, care a fost denumit 1991 VG la scurt timp după descoperire. Orbita heliocentrică a obiectului este foarte asemănătoare cu orbita Pământului și la doar o lună după descoperirea sa s-a constatat că acesta trece prin apropierea Pământului. Având în vedere această asemănare cu orbita Pământului, durata dinamică de viață a unui astfel
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
90 și de la 100 la 900. De asemenea Arhimede a descoperit și a demonstrat legea exponențială, formula 4, necesară manipulării puterilor în baza 10. Pentru a estima limita superioară a firelor de nisip necesare umplerii întregului univers, Arhimede a folosit modelul heliocentric al lui Aristarh din Samos (lucrarea lui Aristarh s-a pierdut, iar lucrarea lui Arhimede este una din puținele lucrări care au supraviețuit și care face referință la această teorie.) Motivul pentru care era folosit acest model de mari dimensiuni
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
era folosit acest model de mari dimensiuni este acela că, grecii nu erau capabili să măsoare paralaxa stelară cu tehnica disponibilă acelor vremuri, paralaxele fiind extrem de mici, iar corpurile trebuiau amplasate la distanțe mari de Pământ pentru a presupune teoria heliocentrică adevărată. Conform cu cele spuse de Arhimede, Aristarh nu a spus cât de departe sunt stelele față de Pământ. Atunci Arhimede a presupus că universul este sferic, iar raportul dintre diametrul universului și cel al orbitei Pământului în jurul Soarelui este egal cu
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
scris un tratat, "Perspectiva communis", foarte popular în acea epocă, devenind un manual de bază pentru predarea opticii în școli. Apariția și dezvoltarea diverselor instrumente optice (luneta, telescopul, microscopul) conduce la o adevărată revoluție științifică. Ne referim aici la teoria heliocentrică, confirmată de observațiile lui Galilei, sau la descoperirea microorganismelor grație observațiilor lui Leeuwenhoek. Leonardo da Vinci (1452 - 1519) este unul dintre primii savanți care au afirmat că lumina ar putea fi un fenomen ondulatoriu, comparând răsfrângerea luminii cu ecourile, adică
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
un preot și savant astronom iezuit, trăitor în nordul Italiei. Scrierea sa "Almagestum Novum" a fost publicată în 1651 ca apărare a vederilor catolice din timpul Contrareformei. Riccioli argumenta îndeosebi contra ideilor lui Galileo, Kepler și Copernic în favoarea unui model heliocentric al Universului, cu orbite planetare eliptice. "Almagestum Novum" conține date de referință asupra cunoștințelor științifice ale epocii, și a fost după publicarea sa folosită pe larg de către profesorii iezuiți. Sistemul nomenclaturii lunare datorat lui Riccioli este folosit și astăzi. Ilustrațiile
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
și concepție astronomică al multor civilizații antice, cum sunt grecii, evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii, această uranografie predominând ca explicație general acceptată până în secolul al XVI-lea, când a fost lent și gradual înlocuită cu diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent. Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent. Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este exemplul cel mai cunoscut. O posibilă explicație a faptului ca modelul geocentric a fost adesea și primul propus și în același timp a rămas preponderent milenii, e că pentru toți observatorii Soarele și planetele păreau a se roti
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
impresie că de fapt trenul de pe linia alăturată a început să se miște. Singura excepție de la regula primordialității clare a unui sistem geocentric este cel al civilizației grecești, unde ideile geocentrice (Pitagora, Platon, Aristotel) au apărut relativ simultan cu cele heliocentrice (Filolaus, Icetas, Aristarh). Modelul geocentric a fost uneori asociat cu teoria Pământului plat, însă grecii au abandonat devreme această idee, de prin secolul VI î.e.n., grație lui Pitagora Alții, precum evreii de exemplu, au păstrat această asociere între geocentrism și
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
Cosmologia greacă geocentrică este cea mai importantă din mai multe motive; în primul rând ea a influențat cultura europeană pentru mai bine de 2 milenii, până când în sec. al XVI-lea în Occident au fost propuse cu succes noi modele heliocentrice. În al doilea rând, ea e importantă pentru că a reușit să influențeze chiar și cosmologia biblică creștină, a Noului Testament, care părăsește opinia veterotestamentară a cosmosului format din 3 entități, pentru a împrumuta complicata structură cerească tipică gândirii grecești. În
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
cosmosului format din 3 entități, pentru a împrumuta complicata structură cerească tipică gândirii grecești. În al treilea rând, în ciuda falsității ei, această cosmologie geocentrică se perfecționa continuu și dădea cont de cea mai mare parte a observațiilor empirice, în contrast cu versiunile heliocentrice, care erau respinse din pricina incapacității lor de a explica lipsa fenomenului de paralaxă. Primii filozofi greci precum Thales, Anaximandru și Anaximene (“cei 3 cosmologi”, cum sunt ei cunoscuți - Mircea Florian, 1922). Considerau Pământul a fi plat și fix, restul corpurilor
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
și fix, restul corpurilor cerești cunoscute rotindu-se în jurul lui. Pitagora și (cei mai mulți dintre) discipolii săi imaginează o cosmologie originală, în care Pământul este deja rotund, nu se află în punctul central de rotație al planetelor (nu e un model heliocentric), în acest punct special aflându-se imaginarul și invizibilul “foc central” (Mircea Florian, "Îndrumar de Filosofie", 1922, reeditat Humanitas 1992), în jurul acestuia rotindu-se planetele și Pământul, plus “sfera stelelor fixe”, plus o altă planetă imaginară, Antipământul. Platon are o
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
astrelor va fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul însuși pentru fizică migrând înspre metafizică Modelul geocentric va rămâne în grația autorităților și a publicului larg până când Nicolaus Copernic va propune în secolul al XVI-lea alternativa heliocentrică. Azi geocentrismul a încetat să mai fie o teorie științifică, însă e departe de a fi dispărut: în SUA și în alte țări există diverse mișcări care, în general din motivații religioase, mai susțin încă veracitatea teoriei geocentriste. Unul din
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
XVI-lea - un record nedepășit până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Perioada Renașterii poloneze susținea preocupările intelectuale, generând artiști și oameni de știință deosebiți. Printre aceștia se află Nicolaus Copernic, care în lucrarea sa, "De revolutionibus orbium coelestium", prezintă teoria heliocentrică; Maciej Miechowita, autor al "Tractatus de duabus Sarmatis..." - cea mai precisă informare geografică și etnografică a Europei de Est; Bernard Wapowski, cartograf ale cărui hărți asupra regiunii apar în Geografia lui Ptolemeu; Marcin Kromer descrie atât geografia cât și istoria
Renașterea în Polonia () [Corola-website/Science/329191_a_330520]
-
ea a fost nemulțumită de promovarea albumului. Sia și-a concediat managerul, a plecat de la Sony Music și a semnat un contract cu Go! Beat Records, o filială cu Universal Music Group. Albumul a fost înregistrat în anul 2003 la Heliocentric Studios în Rye cu producerea lui Jimmy Hogarth. Sia acreditează cea mai mare influență asupra noul ei album că turneul cu Zero 7. Toate piesele sunt compuse de Sia, cinci din cele unsprezece piese originale sunt compuse cu chitaristul baș
Colour the Small One () [Corola-website/Science/335210_a_336539]
-
regizat de Alejandro Amenábar. În rolurile principale joacă actorii Rachel Weisz și Max Minghella. Weisz interpretează rolul Hypatiei, o matematiciană, filozoafă și astronomă greacă ce a trăit în Egiptul roman, la Alexandria. Ea investighează defectele sistemului geocentric ptolemeic și modelul heliocentric care îl contestă. Înconjurată de o criză majoră religioasă și de tulburări sociale, Hypatia se luptă pentru a salva cunoștințele antichității clasice de la distrugere. Max Minghella joacă rolul lui Davus, sclavul tatălui Hypatiei, iar Oscar Isaac ca elev al Hypatiei
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
că Pământul este o sferă, argumentând că oamenii din partea de sus ar cădea de pe Pământ. Atunci când îl întreabă pe Davus care este opinia sa, el evită conflictul prin a spune că numai Dumnezeu cunoaște aceste lucruri. Hypatia investighează și modelul heliocentric al sistemului solar propus de Aristarh din Samos; cu un obiect aruncat de pe catargul unei nave aflate în mișcare ea îi demonstrează lui Oreste că o posibilă mișcare a Pământului nu ar afecta mișcarea, față de Pământ, a unui obiect care
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
notabile, nu au recunoscut existența sistemului solar. Se credea că Pământul era staționar în centrul universului și categoric diferit de obiectele divine sau eterice care se „mișcau” pe cer. În timp ce filozoful grec Aristarh din Samos a speculat asupra unei reordonări heliocentrice a cosmosului, Nicolaus Copernicus a fost primul care a dezvoltat un sistem heliocentric predictiv. Succesorii săi din secolul al XVII-lea: Galileo Galilei, Johannes Kepler și Isaac Newton, au dezvoltat o înțelegere a fizicii care a dus la acceptarea treptată
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
în centrul universului și categoric diferit de obiectele divine sau eterice care se „mișcau” pe cer. În timp ce filozoful grec Aristarh din Samos a speculat asupra unei reordonări heliocentrice a cosmosului, Nicolaus Copernicus a fost primul care a dezvoltat un sistem heliocentric predictiv. Succesorii săi din secolul al XVII-lea: Galileo Galilei, Johannes Kepler și Isaac Newton, au dezvoltat o înțelegere a fizicii care a dus la acceptarea treptată a ideii că Pământul se mișcă în jurul Soarelui și că planetele sunt guvernate
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
exprimă în "kms" ("kilometru la cub pe secundă la pătrat.") În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare pactică a diferitelor formule legate de gravitație. Dacă formula 5 desemnează masa Pământului sau a Soarelui, formula 6 se numește constanta gravitațională "geocentrică" sau, respectiv, "heliocentrică". Pentru "Pământ" și "Soare", acest produs formula 7 este cunoscut cu o mai mare precizie decât cea asociată fiecăruia din acești doi factori formula 8 și formula 5. Este astfel posibil să se utilizeze valoarea produsului cunoscută direct cu o mai mare precizie
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
pe ipotenuză: Aristarh din Samos (310 î.Hr. - 230 î.Hr.) astronom grec, a observat primul că Pământul și celelalte cinci planete cunoscute atunci, înconjoară Soarele. De aceea el este cu mult timp înaintea lui Copernic cel ce a pus bazele sistemului heliocentric. A fost și primul astronom care în anul 265 î.Hr. a estimat (destul de imprecis) dimensiunile Soarelui și Lunii, ca și distanța de la acestea până la Pământ. Eratostene din Cyrene (circa 276 î.Hr. - circa 195 î.Hr.) a fost un matematician, poet, atlet
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
al Academiei din Alexandria și este considerat fondatorul geografiei matematice. A fost cel care a introdus noțiunea de oblicitate a axei de rotație a Pământului. El a subscris la ideea unui Pământ cu precesiune dar nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică a lui Heraclides. Eratostene a determinat pentru prima oară, în anul 240 î.Hr., dimensiunea razei Pământului (considerat ca sferă) folosindu-se de măsurarea unui arc de meridian, de poziția Soarelui pe cer la un moment dat și de mărimea umbrei
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
de ani a lui Eratostene. Cosmologia sa geocentrică a fost utilizată până în secolul al XVII-lea. Pământul era centrul universului, în jurul căruia se roteau Luna, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn și Soarele. Ptolemeu nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică în care credeau mai mulți astronomi de dinaintea sa. Totuși, fără ajutorul binoclului, el a reușit să catalogheze mai multe stele. A realizat de asemenea un fel de anuar al astrologiei, denumit "„Syntaxis”", care a circulat mai apoi în lumea arabă
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
care le-a desenat. Totuși, schițele întocmite privind amenajarea sistemelor fluviale au și astăzi valoare practică. De asemenea, Leonardo da Vinci a înțeles efectul Lunii asupra mareelor și poate fi considerat unul dintre precursorii hidrodinamicii și aerodinamicii. Prin elaborarea teoriei heliocentrice, Nicolaus Copernic a susținut că Pământul se rotește în jurul axei sale și orbitează în jurul Soarelui, teorie ce va fi acceptată pe deplin în toate cercurile științifice. Bazat pe sistemul heliocentric și pe observațiile lui Tycho Brahe, Johannes Kepler a stabilit
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
considerat unul dintre precursorii hidrodinamicii și aerodinamicii. Prin elaborarea teoriei heliocentrice, Nicolaus Copernic a susținut că Pământul se rotește în jurul axei sale și orbitează în jurul Soarelui, teorie ce va fi acceptată pe deplin în toate cercurile științifice. Bazat pe sistemul heliocentric și pe observațiile lui Tycho Brahe, Johannes Kepler a stabilit că planetele au ca traiectorie elipse nu cercuri, deplasarea lor în jurul Soarelui efectuând-se după trei legi, numite ulterior legile lui Kepler și pe care le-a publicat în 1609
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
Aș-Șīrăzī (1236-1311), Sadr Al-Buḫari (c. 1347), Ibn Aș-Șățir (1304-1375). Aceștia au reușit să reformeze vechiul sistem și au propus noi modele planetare opuse celui ptolemeic. Mișcarea de rotație a pământului în jurul axei este dovedită, iar în cele din urmă teoria heliocentrică este luată în considerare. Tradiția astronomică andaluză, printre ai cărei exponenți se numără Ibn Băğğah (1095-1138), Ibn Țufayl (m.1185) și Ibn Rușd (1126-1198), se remarcă prin abordările sale filosofice, mai degrabă decât matematice. Povestea alegorică "Ḥayy bin Yaqḍăn" ilustrează
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]