168 matches
-
companiile austriece s-a ridicat la 500 milioane euro, valoare estimată și pentru 2010. În anul 2013, principalii investitori elvețieni în România erau: Holcim - cel mai mare investitor (ciment), Swisspor, Sika (materiale construcții), ABB (energie), Ameropa, Greenfiber (petrochimie), Novartis-Sandoz, Roche, Helvetica Profarm (farmaceutică), Nestlé, Läderach, Pacovis, Karpaten Meat (industria alimentară), Philipp Morris (tutun), Rieker (încălțăminte), Seco, Sefar (industria textilă), Ringier, Edipresse (presă) etc. Schimburile comerciale dintre România și Cehia s-au intensificat începând cu anul 2000, mai ales din perspectiva dezvoltării
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
interne, pe parcursul a 16-lea, si, ca urmare dietă federală sau Tagsatzung a fost de multe ori paralizată de ostilitățile celor două facțiuni. Confederația elvețiană a căzut la invazia armatei franceze în 1798, după care a fost transformată în Republică Helvetica. Nucleul Vechii Confederații a fost o alianță între comunitățile din văile din Alpii Centrali pentru a facilita gestionarea intereselor comune cum ar fi comerțul liber și asigurarea păcii de-a lungul rutelor comerciale importante prin munți. Din 1889, Carta Federală
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională. Denumirea în limba română provine din cea latinească, de "Helvetia", asociat termenului neolatin de "Confederatio Helvetica". Termenul folosit în limbile locale provine de la termenul alemanic "Schwiizer", utilizat pentru a-i denumi pe locuitorii din "Schwyz" și din teritoriul asociat, unul dintre cantoanele din Waldstätten, care a format nucleul Vechii Confederații Elvețiene. Numele a apărut ca exonim
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
să fie utilizată pentru a denumi întreaga confederație. Numele țării în germana elvețiană, "Schwiiz", este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
pe helvetii. În anul 15 î.e.n., Tiberius, care urma să devină al doilea împărat al Romei și fratele său, Drusus, au cucerit Alpii, integrându-i în Imperiul Roman. Zona ocupată de helvetii—care aveau să dea numele ulterior de "Confoederatio Helvetica"—a devenit pentru prima oară parte a provinciei romane Gallia Belgica și apoi a provinciei Germania Superior, în vreme ce porțiunea estică a Elveției moderne a fost integrată în provincia romană Raetia. La începutul Evului Mediu, din secolul al IV-lea, partea
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția și a impus o nouă constituție de stat unitar. Prin aceasta, guvernarea țării s-a centralizat, abolind efectiv cantoanele, iar Mülhausen și valea Valtellina s-au separat de Elveția. Noul regim, denumit Republica Helvetică, a fost deosebit de nepopular. El fusese impus de o armată străină invadatoare și a distrus secole de tradiție, transformând Elveția într-un stat-marionetă al Franței. Suprimarea de către francezi a revoltei din Nidwalden în septembrie 1798 a fost un exemplu de
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
de prezență oprimatoare a armatei franceze și de rezistență a populației localnice împotriva ocupației. Când a izbucnit războiul între Franța și rivalii săi, forțele rusești și austriece au invadat Elveția. Elvețienii au refuzat să lupte de partea francezilor în numele Republicii Helvetice. În 1803, Napoleon a organizat la Paris o întâlnire a politicienilor elvețieni de ambele părți. Rezultatul a fost Actul de Mediere, care a restaurat în mare parte autonomia Elveției, introducând o confederație de 19 cantoane. Din acel moment, mare parte
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, "de facto" capitala Elveției. Orașul a întreținut întotdeauna relații de bună vecinătate cu Zürich, iar în anul 1353 s-a unit cu Confederația Helvetică. Totodată, Berna a fost influențată de mișcarea Reformei și a adoptat protestantismul. După ce a devenit parte a Elveției, cuceririle teritoriale ale Bernei și-au câștigat suveranitatea, dar orașul a continuat să joace un rol important. Berna a manifestat întotdeauna o
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
vișeuană", Vișeu de Sus (1996-1998). Redactor-șef al cotidianului „Opinia" — subredacția Vișeu (1996-1998). Colaborator la revistele „Echinox" (1974-1978), „Viața studențească", „Amfiteatru", „Dialog", „Astra", „Tribuna", „Orizont", „Cronica", „Urzica" și almanahul „Urzica", „Luceafărul", „Steaua", „Perpetuum comic", „Familia", „Târgoviștea", „Ziua literară", „Curierul ucrainean", „Helvetica", „Archeus", „Poesis", „Nord literar", „Poezia", „Mișcarea literară", „Oglinda literară", ,Plumb", ,Ramuri", ,Citadela", ,Nord literar", ,Bucovina literară", cotidianul „Graiul Maramureșului" și ,Informația zilei de Maramureș" la hebdomadarele băimărene „Jurnalul de vineri", „Nord magazin", „Hora locală" și ,eMaramureș". Rubrică de parodie în
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
REDEMTORI SANCTIFICATORI SACRUM JOSEPHO.II. AUGUSTO PRINCIPE ANNUENTE COETUS FIDELIUM HELVETICAE CONFESSIONIS POSUIT. MDCCLXXXVI."", în traducere aproximativă ar fi ""Lui Dumnezeu creatorul, mântuitorul și sanctificatorul, augustul principe Iosif al II-lea a înălțat (această biserică) pentru adunarea credincioșilor de confesiune helvetică. 1786."". Clădirea bisericii apare pentru prima dată pe o hartă a orașului Sibiu din 1829. În secolul al XIX-lea, biserica era înconjurată pe latura de vest de un gard din lemn, care a fost înlăturat când s-a lărgit
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
Turda din 1568, care a proclamat libertatea conștiinței și toleranța religioasă, cu patru confesiuni recepte, spre deosebire de hotărârile Dietei de la Pojon din 1608 și 1647 (valabile în Ungaria), unde erau recunoscute doar trei confesiuni recepte (confesiunea romană, cea augustană, respectiv cea helvetică). În Transilvania exista a patra confesiune receptă, anume cea a Bisericii Unitariene din Transilvania. Practicarea religiei grecești, a zwinglianismului, anabaptismului și a religiei mozaice era tolerată deopotrivă în Ungaria și în Transilvania. Cultul antitrinitarian, recept în Transilvania, avea în Ungaria
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
Țării Cantoanelor, fiind, probabil, cea mai decorativă dintre cele cele patru rase de câini alpini dezvoltate aici. Originea acestei rase este plasată în încrucișările timpurii care au avut loc între rasele de câini de talie mare native în aria Alpilor Helvetici, folosiți cu precădere de către crescătorii de animale și masivii câini de tip Mastiff care însoțeau legiunile romane ca și câini de pază ori câini de luptă. Elveția 58-70 cm 30-55 kg 8-10 ani Working Denumirea rasei vine de la cantonul Berna
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
fiecărui caracter în parte, indiferent de celelalte atribute (dimensiune, grosime, etc.) reprezintă o "familie de fonturi". O familie de fonturi este o colecție completă de fonturi având același stil al corpului de litera, si concepute pentru a lucra împreună. Astfel, „Helvetica” este o familie de fonturi, „Helvetica Bold Român 10 puncte” este un font, iar „Helvetica Bold Român 12 puncte” este un alt font. Caractere normale (sau standard) sunt de obicei numite "român", atât pentru a le distinge de "aldin" sau
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
celelalte atribute (dimensiune, grosime, etc.) reprezintă o "familie de fonturi". O familie de fonturi este o colecție completă de fonturi având același stil al corpului de litera, si concepute pentru a lucra împreună. Astfel, „Helvetica” este o familie de fonturi, „Helvetica Bold Român 10 puncte” este un font, iar „Helvetica Bold Român 12 puncte” este un alt font. Caractere normale (sau standard) sunt de obicei numite "român", atât pentru a le distinge de "aldin" sau "bold", "îngroșat", cât și de "italic
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
fonturi". O familie de fonturi este o colecție completă de fonturi având același stil al corpului de litera, si concepute pentru a lucra împreună. Astfel, „Helvetica” este o familie de fonturi, „Helvetica Bold Român 10 puncte” este un font, iar „Helvetica Bold Român 12 puncte” este un alt font. Caractere normale (sau standard) sunt de obicei numite "român", atât pentru a le distinge de "aldin" sau "bold", "îngroșat", cât și de "italic" sau"oblic". Cuvântul cheie pentru cazul implicit este adesea
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
pentru corpul de text, deoarece sunt ușor de citit. Cand sunt folosite caractere cu dimensiuni mai mari, tipurile de caractere cu serife devin mai decorative. „Sans șerif” înseamnă în limba franceză „fără serife”. Exemple de fonturi fără serife sunt: Arial, Helvetica, Avânt Garde, Futură. În mod tradițional, tipurile de caractere fără serife sunt utilizate pentu titluri și subtitluri. De asemenea, unele dintre acestea pot fi folosite pentru corpui de text care și au un aspect modern. Au aspectul scrisului de mână
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
de cel francez, Lucien Quélet în opera sa "Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" ca "Calathinus porrigens" (1886). Numele actual (2016) este "Pleurocybella porrigens", hotărât de micologul german Rolf Singer în descrierea lui din jurnalul "Mycologia Helvetica" din 1947. Cuticula este netedă, câteodată și ușor pâslită, negelatinoasă, albă ca zăpada sau fildeș, la bătrânețe deseori albicios-gălbuie. Până nu demult "Pleurocybella porrigens" a fost considerată ciupercă comestibilă. Anul 2004 însă i-a schimbat acest statut: 59 de persoane
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
acord, Islanda și Norvegia. Această adeziune a fost efectivă îndată după ce toate țările membre au ratificat acordul încheiat cu Elveția, în februarie 2008. Apoi procedura de evaluare a reușit în noiembrie 2008. La 12 decembrie 2008, la miezul nopții, Confederația Helvetică s-a integrat Spațiul Schengen. Totuși, mărfurile continuă să fie controlate întrucât Elveția nu a încheiat acord de Uniune Vamală cu Uniunea Europeană. Adeziunea Elveției privește și Principatul Liechtenstein întrucât Elveția se ocupă, din 1924, de controlul de la frontiera dintre Liechtenstein
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]