355 matches
-
și bărbatul este heterogamentic - XY), gena recesivă a hemofiliei se exprimă fenotipic chiar și într-un singur exemplar, adică în condiție hemizigtă, la bărbat (XhY) și numai când este în dublu exemplar, adică în condiție homozigotă (XhXh), la femeie. Femeile heterozigote (Xh+Xh) sunt purtătoare ale genei hemofiliei, dar aceasta nu se poate exprima fenotipic, deoarece se află în prezența alelei sale dominante, localizată în cromozomul X omolog. Asemenea femei transmit probabilistic această genă a hemofiliei la 50% dintre băieții pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
nașterea unei fetițe afectată de hemofilie care, atunci când, la rândul ei, atinge vârsta reproducerii și naște copii, moment în care are loc ruperea cordonului ombilical, ceea ce ar duce la hemoragie puternică care tot ar pune în pericol viața acesteia. Femeile heterozigote (Xh+Xh) sunt purtătoare ale genei hemofiliei, dar ele sunt aparent sănătoase deoarece alela mutantă recesivă h aflată într-unul dintre cei doi cromozomi X nu se poate exprima în prezența genei normale, dominante h+, aflată în cromozomul omolog. Dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se vede în acest tabel, există șase genotipuri distincte și doar patru fenotipuri (grupe sangvine) diferite, deoarece în cazul grupelor sangvine A și B pot rezulta câte două structuri genetice distincte, una homozigot dominantă (I AIA, respectiv IBIB ) și alta heterozigotă (IAi, respectiv IBi), pe când celelalte grupe sangvine au o singură structură ereditară determinatoare, una homozigot recesivă ( i/i), pentru grupa sangvină O și una codominantă (IA/IB) pentru grupa sangvină AB. Aceasta înseamnă că alelele IA și IB sunt dominante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Le codificată de o genă nealelă cu genele sistemului sangvin ABO numită gena Lewis. Enzima Le adaugă o fucoză la galacto-glucozamină și astfel rezultă substanța Lewis. O altă genă nealelă desemnată gena H codifică, în condiție homozigot dominantă (HH) sau heterozigotă(Hh), enzima H care asigură cataliza adăugării la substanța Lewis a unui nou rest fucoză,rezultând polizaharidul numit substanța H. Această substanță H reprezintă precursorul imediat al antigenelor de suprafață eritrocitară din sistemul ABO. Astfel, alela IA codifică pentru o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
redată de obicei cu simbolul Rh-, linia orizontală semnificând probabilitatea egală pentru prezența alelei dominante sau a alelei recesive de a intra în structura genetică. Cu alte cuvinte, persoanele cu Rh pozitiv au structura genetică homozigotă RhRh, respectiv DD sau heterozigotă Rhrh, respectiv Dd. Persoanele cu Rh- negativ au structura genetică homozigotă recesivă rhrh, respectiv dd. Incompatibilitatea apare în cazul transfuziilor între persoane cu Rh-pozitiv și persoane cu Rh- negativ, dar mecanismul imun, operațional în acest caz, este diferit de cel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
homozigoți pentru o genă care a condiționat inhibiția producerii substanței H. Gena a fost simbolizată cu h; aceasta este o genă recesivă care nu este o alelă a locusului ABO. Majoritatea oamenilor sunt homozigoți dominanți HH și foarte rar apar heterozigoți (Hh), deoarece aceasta alelă h are o extrem de redusă frecvență în populația umană generală. La indivizii HH și Hh se produce, în mod normal, substanța H, prin activitatea alelei dominante H. Pornind de la substanța H, enzimele determinate de alelele locusului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
et al., 1993; Spielman și Ewans, 1996) - reprezintă cea mai frecvent folosită metodă de studiu pe familii. Constă în urmărirea eventualei transmisii preferențiale a alelelor unui anumit locus de la părinți la copiii afectați comparativ cu cei neafectați. În cazul părinților heterozigoți pentru un anumit locus, șansa de a transmite copiilor una dintre alele este egală cu 50% dacă nu există o asociere între una din alele și boala respectivă. Devierea de la procentul de 50% așteptat (transmitere crescută a uneia dintre alele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
autocrini și paracrini responsabili de supraviețuirea și proliferarea celulelor T (Greenwald et al., 2001). Șoarecii knock-out (KO) pentru gena CTLA-4 - CTLA-4(-/-) - prezintă boli limfoproliferative și autoimune letale datorită stimulării necontrolate a receptorilor CD80/CD86 (Tivol et al., 1995), în timp ce șoarecii heterozigoți CTLA4(-/+) prezintă un fenotip hiperproliferativ al limfocitelor T citotoxice (Doyle et al., 2001). În plus, blocarea in-vivo a moleculelor CTLA-4 cu ajutorul unor anticorpi monoclonali poate duce la creșterea imunității anti-tumorale și la exacerbarea răspunsurilor autoimune (Sharpe et al., 2002). Toate
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
puțin la subiecții de sex masculin), contribuția alelelor HLA DR3 și DR4 la predispoziția genetică pentru DZ tip 1 ar fi mai redusă. Concordant cu creșterea ponderii haplotipului DRX/DRX la diabetici, în populația românească apare o scădere a frecvenței heterozigoților DR3/DR4. Astfel, frecvența celui mai diabetogen genotip la diabeticii din lotul studiat a fost de 20,75%. Spre comparație, frecvența acestui haplotip este în general de peste 30% în țările cu incidență mare a DZ tip 1 [de exemplu ~ 35
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
că, după această vârstă, ar putea opera mai puternic alte gene de susceptibilitate și, posibil, alte mecanisme patogenice. Ipoteza este compatibilă cu existența formei de diabet LADA (Latent Autoimmune Diabetes in Adults). Interesant este de remarcat frecvența foarte mică a heterozigoților DR3/DR4 la grupul cu debut al DZ înainte de vârsta de 5 ani (17,4%), mai ales dacă o comparăm cu cea înregistrată în țările cu incidență mare a DZ, unde aproximativ 50% dintre acești copii prezintă genotipul DR3/DR4
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
DQB1*0303 (antigen DQ9). O altă particularitate ar fi procentul crescut (10%) de subiecți diabetici care nu prezintă nici una din alelele HLA DR de mare risc (DR3 și DR4). De asemenea, surprinde procentul mai mic de diabetici purtători ai genotipurilor heterozigote cele mai diabetogene HLA DR3/DR4, respectiv DQ2/DQ8, în special la grupele cu debut al DZ la vârsta de 0-4 ani și > 20 ani. În sfârșit, folosind metoda AFBAC, am estimat că frecvența în populația generală din România a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
alelei 469 E la frații nediabetici ai probanzilor a fost apropiată de procentul așteptat de 50% (transmitere 52,71%, p=0,3) (fig. 10.12). Am efectuat, de asemenea, analiza transmiterii haplotipurilor ICAM-1 241G/R - 469 E/K de la părinții heterozigoți la copiii diabetici și respectiv frații lor neafectați. Astfel, am identificat un haplotip protector 241G - 469K (transmitere la probanzii diabetici 32,39%, p = 2,75x10-5) și un haplotip diabetogen 241G - 469E (transmitere la probanzii diabetici 63,57%, p = 0,0013
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
DR3/DRX și DR3/4 transmiterea alelei 469 E a fost crescută dar nesemnificativ după corecția valorii PTDT conform metodei Bonferroni. Astfel, transmiterea a fost 60,97% (p* > 1) pentru subiecții DR3/DRX și 54,05% (p* > 1) pentru subiecții heterozigoți DR3/DR4. Datele de mai sus arată că, pentru populația românească, alela diabetogenă ICAM-1 469E este transmisă preferențial la probanzii diabetici purtători ai HLA DR4, sugerând existența unei posibile interacțiuni între cei doi loci: IDDM1 și ICAM-1. Am efectuat, de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
lotul de 204 familii DZ tip 1 din România, rezultatele fiind publicate anterior (Guja et al., 2000b; Guja et al., 2002a). Analiza TDT a transmiterii alelelor CTLA4 -49 A/G a indicat o transmitere crescută a alelei -49G de la părinții heterozigoți la probanzii diabetici. Transmiterea a fost de 54,84% (pTDT = 0,11), similară cu cea raportată pentru alte populații caucaziene (Nistico et al., 1996). Totuși, cu o valoare PTDT de 0,11, această observație nu a fost statistic semnificativă pe
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
a fost „rezervată” pentru o regiune de pe cromozomul 3q21-q25 care a prezentat unele dovezi de linkage pentru markerul D3S1303 în GWS efectuate pe familii din UK (Davies et al., 1994; Mein et al., 1998), asocierea fiind mai puternică în cazul heterozigoților DR3/DR4 (Mein et al., 1998). Interesant de remarcat că regiunea 3q21-q25 a fost asociată și cu poliartrita reumatoidă (Cornelis et al., 1998). Dintre genele candidate din această regiune ar fi de menționat CD80 și CD86 (Redondo și Eisenbarth, 2002
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
1998). IDDM17 este cuprins în intervalul de 8 cM cuprins între D10S1750 și D10S1773 și este asociat cu alela de 151 bp a markerului D10S554 (Redondo și Eisenbarth, 2002). Toți pacienții acestei familii erau purtători ai alelei de risc DR3, heterozigoții DR3/DR4 plus IDDM17 având un risc de apariție a DZ tip 1 de 40% (Verge et al., 1998). Rezultatele au fost apoi reconfirmate și pe familii din SUA (Bao et al., 2001). Regiunea IDDM17 nu a fost confirmată și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
alelice). Spre exemplu, putem considera o genă, notată cu A. Prin mutații succesive, pentru respectiva genă, au apărut alelele a1,a2,a3...an. Un anumit individ se poate găsi doar în trei ipostaze, și anume: homozigot dominant, homozigot recesiv sau heterozigot. În cadrul unei populații, însă și cu atât mai mult în cadrul unei specii, situația este mult mai complexă, doar tipul de homozigot dominant fiind unic, homozigoții recesivi și heterozigoții putând fi de mai multe tipuri. În cazul de față va fi
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
găsi doar în trei ipostaze, și anume: homozigot dominant, homozigot recesiv sau heterozigot. În cadrul unei populații, însă și cu atât mai mult în cadrul unei specii, situația este mult mai complexă, doar tipul de homozigot dominant fiind unic, homozigoții recesivi și heterozigoții putând fi de mai multe tipuri. În cazul de față va fi homozigot dominant AA, vor fi mai multe tipuri de homozigoți recesivi (aa,a1a1,a2a2...anan) și, de asemenea, mai multe tipuri de heterozigoți (Aa,Aa1, Aa2...Aan,a1a2
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
poziția nucleotidică 609 (NQO1 609 C>Ț), determinând sustituția prolinei cu serina în poziția 187 a secvenței aminoacidice (P187S rs 1800566). Față de tipul sălbatic homozigot CC, activitatea enzimatica a varianței homozigote TȚ păstrează numai 2-4% din această activitate, iar varianta heterozigota CT are o scădere de trei ori a activității enzimatice [18]. NQO1 este implicată în stabilizarea genei supresoare p53, pe care o protejează de degradarea proteozomală. Rezultatele privind modulare riscului de CHC în funcție de polimorfismul genetic al NQO1 sunt contradictorii. Unele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
ȘI ALDEHIDDEHIDROGENEZA (ALDH) Alcoolul este oxidat la acetaldehida sub acțiunea ADH și aceasta în acetat, reacție catalizata de ALDH, rolul carcinogen al acetaldehidei fiind crescut [33]. Subiecții homozigoți pentru alela ALDH2*2 sunt lipsiți de activitatea enzimatica a aldehiddehidrogenazei iar heterozigoții pentru alela normală și varianta (ALDH2*1/2) au numai 1/16 din activitatea enzimatica a homozigoților ALDH2*1 [34]. Asocierea consumului de alcool cu riscul de CHC este cunoscută și subiecții mari băutori au un risc crescut de CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
un numar de aproximativ 30 SNP. Niciunul dintre aceste polimorfisme nu se asociază cu riscul de CHC, dar varianta alelică Ț în locusul rs 3025035 se asociază cu recurenta după transplant, fiind un veritabil biomarker genetic pentru predicția recurentei. Genotipul heterozigot CT rs 3025035 al VEGF reprezintă un factor asociat independent cu un interval liber de supraviețuire mai scurt până la recurenta [98]. Factorul epidermal de creștere (EGF) EGF și receptorul sau (EGFR) reprezintă mediatori importanți ai capacității de proliferare hepatocelulară și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
SNP s-au construit haplotipuri și diplotipuri care au susceptibilitate diferită față de CHC [122]. Polimorfismele MMP2 C-1306T și MMP9 C-1562T au fost investigate nu numai în relație cu riscul de CHC, dar și de recurenta după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T s-a evidențiat o reducere a riscului de recurenta cu 58% și un timp liber până la recurenta mai lung față de homozigoții CC, în timp ce polimorfismul MMP-9 nu are valoare predictiva [123]. POLIMORFISMUL CICLOOXIGENAZEI 2 (COX-2) Ciclooxigenazele au
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
cancer de 38% [66]. O serie de studii au arătat o asociere a acestui sindrom cu apariția cancerului pancreatic, existând o creștere a frecvenței acestui cancer la pacienții cu AT, dar și la rudele apropiate ale acestora [67,68]. Persoanele heterozigote pentru mutații ale genei ATM au un risc crescut de a dezvolta diverse cancere, inclusiv de sân și pancreas (probabil datorită mecanismului „double-hit” a lui Knudson [69]. Legătura acestui sindrom cu cancerul pancreatic poate fi explicată prin evidențierea într-un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
descoperită la 4,6% din pacienți dacă aceștia aveau mai mult de 3 rude cu cancer pancreatic [70]. Anemia Fanconi. Genele care aparțin grupului „Fanconi anemia” sunt implicate în recombinarea omoloagă ADN; mutațiile homozigote ale acestora produc anemia Fanconi. Mutațiile heterozigote ale genei BRCA2, care aparține acestui grup de gene, predispun la cancer de sân, ovarian și pancreatic [71]. Mutațiile homozigote ale genelor care aparțin grupului „Fanconi anemia” produc fenotipul clasic, complex al anemiei Fanconi. În plus, mutațiile heterozigote ale genei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
Fanconi. Mutațiile heterozigote ale genei BRCA2, care aparține acestui grup de gene, predispun la cancer de sân, ovarian și pancreatic [71]. Mutațiile homozigote ale genelor care aparțin grupului „Fanconi anemia” produc fenotipul clasic, complex al anemiei Fanconi. În plus, mutațiile heterozigote ale genei BRCA2/FANCD 1, care de asemenea aparțin grupului genelor anemiei Fanconi, predispun la diverse cancere, inclusiv cel pancreatic. Recent, au fost identificate mutații la nivelul genelor FANCC și FANCG în tumori pancreatice rezecate. Criteriul de selecție pentru tumorile
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]