363 matches
-
vieții și a lumii". Chiar și din această consubstanțialitate se poate vedea că discontinuitatea nu afectează și conceptul, forma filozofiei ca Weltanschauung; ea exprimă și conservă identitatea filozofiei în genere. Prin urmare, când ne-am referit la o filozofie a hiatusului repetabil, nu am vizat în nici un caz acest concept generic, ci numai ilustrarea lui prin diverse Weltanschauungen. Căci nu "esența" filozofiei" e supusă schimbărilor, ci doar ceea ce ne propune fiecare sistem filozofic în parte. Sub aspectul formei, lucrurile stau deci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în esență, tot romantică), atribuită filozofiei ca viziune despre lume. Totodată, apreciem că ideea istoristă despre pluralitatea filozofiei și, implicit, despre discontinuitățile ce apar în sânul acesteia poate fi interpretată drept consecința directă a reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic ("unitatea filozofiei") și în același timp
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
știe, ci doar să se deosebească de ceea ce recunoaște ca fiind celălalt"54. Trebuie să concedem însă că dincolo de corelațiile menite să reunifice planul existenței cu cel al gândirii la nivelul a ceea ce Dilthey numește "conexiunea vieții" rămâne totuși un hiatus. Această sincopă este sugerată chiar de autor în Einleitung... sub forma unei distincții între "știința metafizică" (metaphysische Wissenschaft) și "conștiința metafizică" (meta-physisches Bewußtsein): prima este considerată "un fenomen limitat din punct de vedere istoric" (prin urmare, relativ și sortit eșecului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
oarecare, imposibil de conceptualizat, reprezintă oricum ceva care rămâne de descoperit. De aceea, filozofia o ia mereu de la capăt, perfecționându-și formele prin noi și noi conținuturi. Și tot de aceea, filozofia ca Weltanschauung ne apare ca o filozofie a hiatusului repetabil. Pentru Dilthey, ca și pentru Blaga, "insondabilul" în sine devine o motivație a creației filozofice, un imbold spre cunoaștere. El întreține năzuința spre adevăr, chiar dacă orice încercare de "revelare" lui este "cenzurată" fie de istoricitatea noastră, fie de un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelegem prin unitate ipotetică, socotim că acum este momentul să o caracterizăm și prin raportarea ei la celelalte forme de unitate, așa cum apar acestea atât în tradiția cartesian-kantiană, cât și în cea hegeliană, adică în ceea ce noi am numit filozofia hiatusului (aparent) definitiv și, respectiv, filozofia continuității. Reamintim că acestor două perspective filozofice li se opune filozofia înțeleasă ca Weltanschauung, pe care am denumit-o filozofia hiatusului repetabil (vezi II, 2). Redefinind din această perspectivă unitatea ipotetică, încercăm firește să precizăm
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tradiția cartesian-kantiană, cât și în cea hegeliană, adică în ceea ce noi am numit filozofia hiatusului (aparent) definitiv și, respectiv, filozofia continuității. Reamintim că acestor două perspective filozofice li se opune filozofia înțeleasă ca Weltanschauung, pe care am denumit-o filozofia hiatusului repetabil (vezi II, 2). Redefinind din această perspectivă unitatea ipotetică, încercăm firește să precizăm nu numai care este natura filozofiei în viziunea lui Dilthey, ci și locul unei Weltanschauungsphilosophie între celelalte modele filozofice existente. În funcție de aceste modele vom vorbi atât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care singur și le alege, fiindcă se bucură de o totală "libertate axiomatică"84). Acest model deschis, contradictoriu în raport cu pretențiile absolutiste ale celorlalte două modele, dar necontradictoriu în sine însuși, este modelul pluralității (Vielheit). El se află la originea filozofiei hiatusului repetabil, altfel spus la originea unei Weltanschauungsphilosophie. Acestei ipotetice unități i se opune o unitate prestabilită. Ea are la bază un model dogmatic, presupus ca fiind universal valabil, admis o dată pentru totdeauna și aprioric închis în sine. Acest model al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
model al unicei și (aparent) definitivei întemeieri e modelul unității (Einheit) și funcționează în cazul unor revoluții filozofice precum cea cartesiană sau kantiană. Un astfel de model ce se consideră capabil să se legimiteze numai prin el însuși generează filozofia hiatusului (aparent) definitiv. În fine, ultima formă a unității este cea pe care am întîlnit-o la Hegel, unde avem de-a face cu o unitate dedusă în virtutea unei rațiuni transcendente (vezi II, 2Ba). Modelul unității deduse este tot unul deschis (ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aspectul perenității modelului de Weltanschauungsphilosophie. Am sugerat de altfel viabilitatea acestui model relativist și atunci când pornind de la concepția diltheyeană despre reîntemeierea perpetuă a filozofiei, am numit această filozofie ce-și dă permanent conținuturi noi, o filozofie a discontinuității și a hiatusului repetabil. Ca teorie a sistemelor elaborată din perspectiva "criticii rațiunii istorice", metafilozofia lui Dilthey avansează un model de filozofie peren, în cadrul unui pluralism filozofic conștient asumat. NOTE ȘI COMENTARII 1 Apud V. Drăghici, Prefață la W. Dilthey, Construcția..., p. 6
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a fi un legământ al "prieteniei cu natura" (T. Vianu), sugerează cum în mijlocul mult invocatei naturi omul cunoaște o imensă singurătate, întrucât nu își regăsește propriul mod de ființare ca energie conștientă. Între evenimentele naturii și cele sufletești există un hiatus copleșitor; simultaneitatea lor este pur hazard. Originală ni se pare corecția adusă confuziei bine întreținute conform căreia discursul revoluționarului din "Împărat și Proletar" ar fi chiar vocea, convingerea etică a poetului. Neliberal prin înrâurirea "Upanișadelor" și a eticii kantiene, ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
considerat clasic al statului unitar de tip european. Astfel, unele dintre aceste state au dimensiuni relativ mari pentru acest tip de structură (Algeria, Arabia Saudită, Libia), distribuție inegală a rețelei de comunicații pe teritoriul național, spațiu insuficient de dens populat cu hiatusuri de populare a teritoriului; de asemenea, nu în toate statele din această categorie există o arienucleu bine conturată și nu peste tot poziționată în centrul țării, după schema modelului locului central. Statele unitare arabofone (19 state) dispun însă de alte
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
cuprinse între 0,1-0,2 se caracterizează printr-o dezvoltare mai echilibrată a capitalei în cadrul teritoriului statal, deși în unele situații acest fapt este doar aparent, fiind eclipsat de slaba reprezentare a centrelor urbane de rang mediu, ceea ce determină un hiatus între nivelul capitalei și cel al orașelor de pe palierele inferioare ale rețelei urbane. Din această categorie fac parte Egipt, Tunisia, Somalia, Arabia Saudită, Iordania, Algeria, Siria, Comore, Eritrea. Valorile indicelui Ig sub 0,1 caracterizează state fie cu o dezvoltare echilibrată
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
lor. Cum să ne măsurăm puterile cu niste fantasme, se întreabă Cioran? Pentru că în asta se transformă când, pierzându-și iluziile, nu le mai putem înaltă la rangul de esențe. "Cunoașterea, trezia mai curând, suscita între ele și noi un hiatus care, din nefericire, nu este conflict; dacă ar fi, totul ar fi cum nu se poate mai bine; dar el este suprimarea tuturor conflictelor, abolirea funesta a tragicului."5 Seneca scrie că nu există animal mai morocănos decât omul. Seneca-fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
șase săptămâni. Cuplul s-a mutat la Luvru pe data de 1 decembrie, după care regele a plecat să vâneze la Crône, iar pe 5 decembrie se afla la pavilionul sau de vânătoare de la Versailles. Prin urmare, deși există un hiatus pentru data de 5 decembrie - noaptea oficială a concepției Delfinului, după calculele medicilor - în cele șase săptămâni ar fi fost timp suficient pentru cuplul regal să petreacă timpul împreună. Desigur literatura memorialistică apocrifă sugerează un miracol mai degrabă uman, decât
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
mi-croeconomic (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat sub forma unei universalizări a particularului venind să se substituie unei particularizări a universalului. După el, trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste); teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi o dată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat, sub forma unei universalizări a particularului venind să se substituie unei particularizări a universalului. După el, trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
umbla pe stradă, din neliniște nedefinită, a intrat într-un sanatoriu din Viena."11 Tot aici, eroina își va găsi un vremelnic refugiu după moartea neașteptată a lui Fred Vasilescu. Într-o însemnare din Note zilnice, autorul recunoaște, după un hiatus de memorie, că personajele feminine par a se înrudi, iar explicația nu o găsește decât în latențele inconștientului: "E un fel de cronică asemenea cu aceea din Mioara, în care ... și aici nu-mi amintesc numele personajului, dar după puțină
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
galeria de personaje "convocate")353. Toposul uzitat pentru a face referire la doamna T. este acela al "nișei", semn interpretativ al singularității și funcției speciale căreia îi este menită. Aidoma altor topoi "ușa", "fereastra", "arcada" "nișa" se manifestă ca un hiatus într-un plan, într-o suprafață; depinde de viziune și de proiectul intenționat. Concordant abordării noastre, aceasta are rolul unui "tablou interior", cu rol caracteriologic și metaforic de desemnare a "căutării" iubirii și ființei apte de a conferi consistență, frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
penel se țese motivul incomunicabilității în diferite ipostaze ce țin de sfera absenței sau prezenței sunetelor: muțenia mesagerilor divini, drumul vocii / al cuvântului spre tăcere. Pentru că forma predilecta prin care eul poetic comunica și se comunică este însăși poezia, aceste hiatusuri, tăceri, imobilizări afectează chiar procesul creator, pe care Quasimodo, asemenea poeților din generația să, îl asociază cu viața însăși. Între laboratorul de creație din interior, ce eliberează cuvântul poetic de îndată ce acesta a fost suficient șlefuit și spațiul exterior ca sursă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îndepărtarea de realitatea prezentului și deplasările spre trecut. Mișcările intelectului în direcția aprofundării unei experiențe cognitive, ce implică depășirea granițelor perceptibilului, stau sub semnul liniștii și tăcerii, absențe ce deschid dimensiuni exterioare realulului, spații sustrase trecerii timpului. Liniștea pare un hiatus în succesiunea cinematografică a lumii înconjurătoare și face posibilă evadarea printr-o breșă neașteptată în curgerea clipelor ce întemnițează ființă. Pentru Quasimodo intervalul dintre spargerea fremătătoare a valurilor de țărm oferă prilejul pătrunderii într-o altă dimensiune a imaginației: Ție
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poate furniza un plus de lumină pentru diferența transformatoare/-țională a hipotextului, care pune în mișcare dialectica repetării intertextuale. a) reînnoirea se face periodic, în virtutea unor necesități resimțite istoric (vezi supra); b) cercetătoarea intertextului nervalian din paginile eminesciene insistă asupra hiatusului dintre hipertext și hipotext (dacă vom particulariza medierea literară pentru mecanismul intertextual), în timp ce noi am încercat să reducem această distanță, considerată mai ales sub aspect temporal, de fapt, să o anulăm, în virtutea principiilor de funționare ale MER. Diferența din medierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rescrierii și regândirii canonului modernității românești, Ion Bogdan Lefter formulează o provocatoare teză polemică privind arta deceniilor de după proletcultism, dominată de neomodernism. După el, evoluția regresivă de tip neos-ar fi datorat unui metabolism cultural deviat și dorinței de a compensa hiatus-ul cultural al anilor '50". Vezi Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii" culturale, Pitești, Editura Paralela 45, 2000, p. 100-101. (Note) 21Cornel Ungureanu, Geografia literară, p. 57. 22 Iulian Boldea, Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, "Limba Română", nr. 7
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat sub forma unei universalizări a particularului venind să se substituie unei particularizări a universalului. După el, trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
mă mir atunci dacă mă văd subscriind la orice, asumîndu-mi propriile afirmații, raliindu-mă la rătăcirile, ba chiar și la convingerile mele? (Demiurgul cel rău) În felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale în limbă și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. E un no man's land în care ființa se simte totodată prizonieră a unei absențe singura ce l-a bîntuit veșnic, cea divină și absentă din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nașterii mele, totul mi se părea nou și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. Psihiatrii numesc asta sentiment de înstrăinare. (...) Prostrat, nedumerit, scîrbit în fața revelației de a fi sine însuși. (pp.16,51) Eul devine toposul negativității universale și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. Acest Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește în vecinătatea incofortabilă a neantului, această non-esență care îl împiedică și să se posede în propria sa plenitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]