872 matches
-
strada cu lumină tăcută și îți povesteam în șoaptă despre eul meu din timpuri interbelice ba chiar imperiale tu priveai cu teamă jur împrejur și se auzeau doar pașii bubuind asurzitor în urma noastră și teama era acolo cu noi - animal hidos - ne dădea târcoale mereu ne însoțea în bezna urâtă În dreapta se căsca o clădire monstruoasă unde gemeau oameni dispăruți care-și rugau moartea să vină și să-i ducă în ascunzișurile ei milostive Și noi treceam pe partea cealaltă treceam
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
războiul (mai ales în primul roman), dragostea, alcoolul, comunitatea socială mai mică (pensiunea) sau mai mare (întreaga lume). Moartea pândește de peste tot. Sinuciderea e o formă de speranță, pentru a încheia mai rapid conturile existenței. Portretele au aproape întotdeauna diformități hidoase, ca ale unor ființe de coșmar. Fabricantul de coșciuge Zaharia ,are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
a lui Stalin. Receptarea emoțională a personajului istoric diferă nu doar de la o călătorie la alta, ci chiar în cursul aceleiași întrevederi. Iată un exemplu de privire retrospectivă, consemnata în decursul penultimei întrevederi (ianuarie 1948): "Era ceva deopotrivă tragic și hidos în senilitatea lui. Tragicul era invizibil - erau frânturi de gand că declinul este inevitabil, chiar și în cazul unei personalități atât de mari. Urâțenia continuă să se adune tot timpul. Deși îi plăcuse mereu să mănânce bine, Stalin dădea acum
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
placă romanul lui Sorokin. Nici nu cred că, atunci când l-a scris, a urmărit asta. Mie îmi place, da, și, deși poate părea paradoxal, îmi place tocmai pentru că ne dezvăluie, cu cruzime, desigur, și nouă, nu doar rușilor, ce lume hidoasă colcăie paralel cu lumea pe care o recunoaștem oficial, o lume violentă, autodistructivă și atât de urâtă! Și, tot paradoxal, măcar că am trecut de vârsta întâia, a doua, ba chiar și de a treia - dar câte vârste există? - nu apoteoza
"Fiecare traducere e o provocare" by Denisa Fejes () [Corola-journal/Journalistic/10709_a_12034]
-
gândit la pierderea propriei biografii de către omul modern. A fost, în ce mă privește, principala idee. În opinia mea, filmul a ieșit excesiv de dur, și asta din cauza ultimei lui părți, în care este prezentată viața sălbatică și, în multe privințe, hidoasă a unui sat rusesc muribund. Mi-e mai aproape prima parte a filmului, cea ,urbană". DJ: Cum scrieți și ce altceva credeți că ați putea face cu același succes? VS: De regulă, încep să scriu de cu zori, chiar înaintea
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
cinci. același lucru este scris în manualele de istorie. dar caracterul penal internațional al faptei, ca și aspectul ei profund imoral, nu sînt reclamate de nimeni"), spre a se deschide într-o viziune care se împlîntă precum un stilet în hidosul real: ,schiță de tîrfă ideologică în țara uterelor gonflabile. sclavele. abia acum/ văd. casele se scufundă sub noroaie. grădinile se lăbărțează pe coapsele/ altădată oacheșe. mușchii mimicii se subțiază. femeile se despart de trecutul/ lor în danele porturilor vechi. din
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
După ce îi acuză pe colegii lui de UAP, Viorel Mărgineanu, Ion Irimescu și Horia Flămîndu, că-i cenzurau exponatele la diverse saloane, declară că Bucureștiul actual este "creația lui Ceaușescu" pe care n-ar trebui să-l "vorbim de rău". Hidoasele cartiere ale Capitalei sînt, ce e drept, opera primului arhitect al României comuniste. Dar chiar să vedem în Ceaușescu un nou cioban Bucur, fondator al orașului de pe Dîmbovița, este o exagerare de artist pe care îl cam lasă ținerea de
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10773_a_12098]
-
primul poem al cărții, cel ce a fost hărăzit să povestească, să comunice, pentru memoria colectivă, jertfa la care a fost martor; în revoluția română din decembrie ^89 poetul găsește și valoarea în idealitate - aceea de simbol -, dar și chipul hidos al celor care au condus mielul-copil spre altarul jertfei sale: tinerii din Piața Universității, adică: "îmi amintesc în douăzeci și unu decembrie/ lumina era stranie, de început de lume,/ cînd cuvîntul este chiar ceea ce este./ Cînd cuvîntul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvîntul
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
e să discuți cu cărțile pe masă. Dar noi facem politica struțului pe această temă, ne pretindem mari moraliști, când realitatea e foarte urâtă. Prostituția e cât se poate de prezentă pe străzi, iar forma în care se prezintă e hidoasă. Aceste femei sunt sclavele proxeneților și nu beneficiază de control medical. Ce înseamnă, de fapt, legalizarea prostituției? În viziunea mea, este vorba despre o abordare realistă pentru a limita niște rele foarte mari: tirania proxeneților și pericolele medicale", a declarat
Paleologu și-ar asuma o inițiativă pentru legalizarea prostituției () [Corola-journal/Journalistic/41259_a_42584]
-
a adăugat: „Îmi face plăcere să mă aflu aici.” Nu mai e vorba de o extravaganța precum aceea de a fi făcut pipi în intervalul dintre scaune într-un avion de linie. E vorba de girarea unuia din cei mai hidoși dictatori de pe planetă.
Depardieu și dictatorul () [Corola-journal/Journalistic/4156_a_5481]
-
adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare întrebându-se ce este vântul și-unde văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pofticioase pare o fațadă a lumii. Un ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi venim tot mai rar din istorie din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte răsucite-n auz și susurate prelung... Caii de azi poartă în coame izbânda viscolul iernii sau puhoiul căldurii limba cenușii pare o poftă
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
de undeva, din tavan, niște apa picura fix în capul nașului și al soacrei mici. Mi-am dorit o rochie de mireasă vaporoasă, galben deschis, o pălărie mare de pai și un buchet din flori de câmp. Am purtat o hidoasă rochie cu poale umflate, din dantelă, cu corsaj de satin alb și mâneci bufante. Și voal scurt, de coană Mița, prins în creștet cu un pieptăn decorat cu trandafiri. Și asta pentru că mătușă mea, venită de peste mări și țări, a
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
prea întins și aparent lipsit de substanță ori de legătură naturală cu ideatica volumului, până și autoarea acestuia, doamna Olguța LUNCAȘU TRIFAN, în cuvântul domniei sale, remarcă și mărturisește că se autoexilează în lumea poeziei ”atunci când cotidianul” își arată ”fața-i hidoasă”. La prima vedere, cuvântul pare dur, dar, de fapt, exprimă o realitate ce trebuie privită în față, ce trebuie acceptată ca atare, chiar dacă nu ne place. Cotidianul ”hidos” ne face, asemenea autoarei, să ne repliem spre interiorul ființei noastre, într-
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
un buncăr, cine ar fi știut că nu e? Nu avea ferestre, așa că nu vedea cerul decât la sfârșitul programului. Prin lumina artificială scursă din plafon, turnurile clădite din hârtiile pe care urma să le lege, arătau ca niște machete hidoase ale unui oraș în miniatură. Respira un aer încărcat cu particule de praf, cu un gust stătut și uscat. Deasupra lui, clădirea trăia, pulsa în zbârnâitul imprimantelor, în țăcănitul tastelor lovite cu furie și în pocnetul ușilor trântite în grabă
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
și ne face cu ochiul: adică nu-i chiar așa, boieri dumneavoastră. Nu l-am văzut, în schimb, nici o dată pe fostul ștab al județului, azi interminabilă vlădică republicană, să ne facă cu ochiul în timp ce-și joacă, în hidoase sedii și în somptuoase saloane, rolul de fante de Ferentari picat temporar în provincia Chiriței. Zîmbetul Divertis și mersul de cadînă costumată continuă să ne fascineze și azi, în noile condiții, nu-i așa, socio-economice. Inubliabilul Vasiliu, de la Naționalul ieșean
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de drag, pierise fără de urmă, căci la ce bun
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ROMÂNIA ȘI... Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1291 din 14 iulie 2014 Toate Articolele Autorului ...aceasta nu este țara ta priviți e jefuită hienele în grup rânjesc la fiecare pas respir prin măști hidoase pe sub burți ascund și picătura ne distrusă frânturi în noapte mizerii curg bezmetici și avari se adun se cred furtuni ei sunt inimi de piatră un troc istoric ne botezat ne cununat în întuneric proiectat un suflu metafizic o mântuire
ROMÂNIA ŞI... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349248_a_350577]
-
Voi găsi o fată tânără pe care în următorii optzeci de ani s-o pregătesc și să-i predau ștafeta! - pițigăie Buha disperată de încolțirea dracilor. - Ne-am săturat ca în întunecatul iad să avem numai sfrijite, scofâlcite, urâte și hidoase ca tine! Ne plac fetele frumoase! - rosti spre amuzamentul celorlalți cel care părea șeful lor. Buha realiză că nu-i de joacă cu voia drăcească, iar prin vorbă bună nu-i putea îndupleca. Așadar încercă din răsputeri să-i intimideze
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
aici, orice soi de dictatură statală, cum ar fi, bunăoară, cea din Cuba sau cea din Coreea de Nord, ar fi putut să își desfășoare în voie, ani la rând, ghemul propriilor orori caracteristice, desenând nonșalant în praful gros al istoriei dâra hidoasă a chipului ei satanic, fără ca istoria însăși, dimpreună cu „mistificatorii” ei de serviciu trecători, să se sinchisească vreodată în acest sens. Singurul lucru pe care îl cunosc, dacă e să mă refer la întrebarea care mi s-a adresat, mai
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
cu o lume a nevolniciei și speranței fără sfârșit. I s-a alăturat și acel „Politikon”, un altfel de „cavaler al tristei figuri”, cu zaua de sârmă zdrențuită, mai degrabă o cocotă care se vrea frumoasă, dar ne întoarce fața hidoasă, ca de altfel politica în ansamblul ei. De aceea, artistul ne-o prezintă ca pe eterna cocotă „Politică”... sau scara cu mesajul ei metaforic de trimiteri polimorfe cu urcușuri și coborâșuri, oprindu-se în final la copaia care este sălașul
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
mlaștini cu turbe mișcătoare, sub care se ascundeau porțile iadului gata să înghită pe orice călător singuratic ce s-ar fi aventurat să le străbată dincolo de malurile înguste ale râului. Se zvonea că pădurile din mlaștini își aveau sălașul creaturi hidoase cu ochii de foc pe care era mai bine să nu le întâlnească nici un muritor de rând, căci o privire a lor l-ar fi transformat în stană de piatră. Mlaștinile respirau vapori înecăcioși cu un miros greu de pucioasă
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
când cel mai mic foșnet din curtea interioară împrumută ritmul întunericului, acea prezență pare să se întrupeze din orice: din zbaterea unei frunze în curentul de aer ori dintr-o umbră ce cade strâmb pe perete, proiectând o formă inofensiv hidoasă. Fantezia mea face din nimic, ceva suspect, și aceasta îmi multiplică spaimele. Pas cu pas, mă apropii de capătul coridorului. Am ajuns lângă ușă. Disting voci șoptite, de aceea, rămân nemișcată, așteptând finalul discuției. Este madame Mia cea care vorbește
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
știu, să crezi că-not? Și când o să-ți plec din viață Și din sufletu-ți când plec Am să-ți las fără de mine Chipu-mi împietrit și sec. Și-am să-l las și fără nume Doar un chip hidos de lut Stors de lacrimi și durere Într-un geamăt sec și mut. Și-o să car trist după mine Al meu suflet gol, dar plin, Cu-ale mele mări de lacrimi Să-mi înec al vieți-mi chin. Mă voi
PLEC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382547_a_383876]
-
și lac de transpirație. - Să-i spui părintelui Popa Ștefan să-ți citească din cartea sfântă. - Sau la vrăjitoare să-mi descânte! - surâse soțul. - Te rog, nu face astfel de glume! Mă trec fiorii când îmi amintesc de chipul său hidos. - Am un plan! Într-o zi mă voi aventura pe drumul din vis. - Să nu te rătăcești pe acele coclauri și până seara să te întorci acasă. Nu vreau ca noaptea să-mi dănțuiască împielițații pe la fereastră și de spaimă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
certitudine și se transformă în realitate crudă atunci când două gorile cu tatuaje pe brațe și lanțuri la gât, groase cât să legi porcul în pripon, se apropie rânjind și prin gesturi neechivoce încearcă să le capteze atenția. Este un tablou hidos,suprarealist, cu doi grobienice inspiră teamă și degajă doar animalitate primitivă și dorințe carnale instinctuale și ele două...imaginea candorii, a frumuseții, a stilului și a culturii. Ștefan sare ca ars din locul său, își face loc cu coatele și
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]