264 matches
-
germane au fost trimise în Indiile de Est, până la ocupația germană din iunie 1940 a Olandei. Până la începerea războiului, hidoavionul a zburat sub tricolorul desenat sub formă de cercuri concentrice. Mai târziu, pentru evitarea confuziei cu avioanele franceze și britanice, hidroavionul a zburat sub insigna triunghiulară de culoare portocalie și cu margine neagră. După invazia japoneză, șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până atunci, au fost transferate la Forța Aeriană Regală Australiană în februarie 1942. Au servit Forța Regală de-a lungul
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
începerea războiului, hidoavionul a zburat sub tricolorul desenat sub formă de cercuri concentrice. Mai târziu, pentru evitarea confuziei cu avioanele franceze și britanice, hidroavionul a zburat sub insigna triunghiulară de culoare portocalie și cu margine neagră. După invazia japoneză, șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până atunci, au fost transferate la Forța Aeriană Regală Australiană în februarie 1942. Au servit Forța Regală de-a lungul anului 1944 ca aeronavă de transport în Noua Guinee. Astfel Do 24 devine una din aeronavele care
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
plătit și l-a folosit până în 1952. În 1944, 12 aparate "Dornier Do 24" construite de către olandezi au fost livrate Spaniei, cu înțelegerea de a fi folosite pentru recuperarea echipajelor de avioane căzute, indiferent de alianța din care făceau parte. Hidroavioanele Do 24 nu au fost scose din uz mai devreme de anul 1967, probabil au fost folosite și ulterior acestui an. În 1971, unul dintre ultimele hidroavioane capabile de zbor a fost returnat muzeului Dornier din apropierea lacului Constanța, Germania, pentru
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
pentru recuperarea echipajelor de avioane căzute, indiferent de alianța din care făceau parte. Hidroavioanele Do 24 nu au fost scose din uz mai devreme de anul 1967, probabil au fost folosite și ulterior acestui an. În 1971, unul dintre ultimele hidroavioane capabile de zbor a fost returnat muzeului Dornier din apropierea lacului Constanța, Germania, pentru expunere permanentă. Patru hidoavioane de acest tip au supraviețuit: Caracteristici generale Performanțe Armament
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
acesta din urmă fiind egal cu cel de suprafață plus greutatea apei care umple tancurile de balast. Unele submarine în afara armelor principale ca torpile, mine și rachete sunt dotate cu mitraliere, piese ușoare de artilerie sau chiar cu un mic hidroavion. La suprafață submarinele clasice navigă cu motoarele Diesel, iar în imersiune cu motoare electrice alimentate de la acumulatori. Încărcarea acumulatorilor se face de la generatoare de curent continuu în imersiune, antrenate de motoarele Diesel în timpul navigației la suprafață sau la cota periscopică
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
ochi buni de multe state din Afica, datorită aprobării acesteia de Africa de Sud, Rodezia de Sud și Portugalia. Marea Britanie a intensificat sprijinul diplomatic și a oferit o asistență militară limitată guvernului federal din Nigeria. Uniunea Sovietică a furnizat echipament militar Nigeriei. Hidroavioane moderne, de producție sovietică, pilotate de egipteni și britanici, au interzis aprovizionarea pe calea aerului și au produs multe victime prin raidurile asupra centrelor urbane. În prezent, o organizație care se intitulează Biafra Actualization Forum (BAF) luptă, prin mijloace pașnice
Biafra () [Corola-website/Science/306138_a_307467]
-
sprijine pentru recucerirea tronului. Chiar mai înainte însă de iulie, aveau însă loc în teren activități comune etiopiene-britanice. Pe 13 iunie, doar la trei zile după ce Mussolini a declarat război Regatului Unit și Franței, din Anglia decola la bordul unui hidroavion un oarecare „Mr. Strong”. Împăratul Selassie, alias Mr. Strong, s-a îndreptat spre Africa. Pe 25 iunie, Mr. Strong a ajuns în Alexandria, Egipt. Șapte zile mai târziu, împăratul a zburat spre Khartoum, Sudan, de această dată sub numele „Mr.
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
număr de 5, unul plasat în turnul-blindat pupă și câte unul montat pe fiecare turela principala. Ele aveau o precizie mai slabă decât a directorului principal, eroarea de detecție fiind de pește 0.5% x distanță. Alte echipamente: Avioane: 4 hidroavioane Arado 196, plasate în hangare de la centrul navei. Echiparea lui Bismarck s-a încheiat la 24 August 1940. Din septembrie, au început testele și instruirea echipajului. Comandantul navei a fost numit Ernst Lindemann. Într-un test executat în octombrie 1940
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
a pierdut contactul radar definitiv. "Prinz Eugen" s-a separat de Bismarck în seara zilei de 24 mai, urmând o altă ruta către portul francez Brest. Crucișătorul avea să ajungă fără incidente în port, în 28 mai. Câteva zeci de hidroavioane ale pazei de coastă britanice au început o căutare frenetica a navei germane. Abia pe 26 mai acesta a fost descoperit, în sud-estul insulelor britanice. Portavionul "Victorious" a lansat 12 avioane lans-torpila, care au reușit 1 sau 2 lovituri asupra
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
mai târziu cu ajutorul bombardamentelor de artilerie să alunge ocupanții germani de pe alte două aeroporturi - resturile trupelor aeropurtate au fost nevoite să se refugieze în satele sau fermele din apropiere. Atacul asupra orașului Rotterdam a avut un succes mai mare. Douăsprezece hidroavioane Heinkel He 59 au aterizat în mijlocul orașului. Trupele de asalt debarcate au cucerit podul Willemsbrug de peste Nieuwe Maas . În același timp, aeroportul militar Waalhaven de pe insula IJsselmonde a fost atacat de trupele aeropurtate. Aeroportul era apărat de un batalion de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
turistice se pot menționa. Floră și fauna din Sitka, precum și din împrejurimile municipalității sunt foarte cunoscute printre iubitorii naturii. Călătoriile, croazierele și ascensiunile zilnice cu ghizi locali sunt printre cele mai solicitate activități turistice ale locului. Excursiile zilnice efectuate cu hidroavioane sunt foarte solicitate datorită frumuseților copleșitoare ale naturii care se relevă prin zborul la joasă altitudine. Sitka hâș the following sister city:
Sitka, Alaska () [Corola-website/Science/314295_a_315624]
-
Societatea de transport Constanța, , a fost prima întreprindere românească de profil aeronautic care a construit hidroavioane. Activitatea ei s-a desfășurat la Constanța începând din anul 1924 când a fost aprobată funcționarea ei. "S.T.C." a fost înființată din inițiativa unor ingineri și tehnicieni constănțeni. Aceștia au susținut ideea că atâta timp cât România deține o fâșie importantă de
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
deține o fâșie importantă de litoral este necesar să aibă și o hidroaviație proprie, care să supravegheze apele teritoriale din aer. În anul 1924 "S.T.C." a primit aprobarea de funcționare de la Ministerul Aerului și Marinei precum și o comandă de patru hidroavioane. Hidroavionul prototip pentru această comandă a fost proiectat și construit la "S.T.C." și s-a numit Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane au format prima escadrilă de hidroavioane a României. În anul 1926, căpitanul Romeo Popescu a efectuat un raid cu decolarea
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
o fâșie importantă de litoral este necesar să aibă și o hidroaviație proprie, care să supravegheze apele teritoriale din aer. În anul 1924 "S.T.C." a primit aprobarea de funcționare de la Ministerul Aerului și Marinei precum și o comandă de patru hidroavioane. Hidroavionul prototip pentru această comandă a fost proiectat și construit la "S.T.C." și s-a numit Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane au format prima escadrilă de hidroavioane a României. În anul 1926, căpitanul Romeo Popescu a efectuat un raid cu decolarea din
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
aer. În anul 1924 "S.T.C." a primit aprobarea de funcționare de la Ministerul Aerului și Marinei precum și o comandă de patru hidroavioane. Hidroavionul prototip pentru această comandă a fost proiectat și construit la "S.T.C." și s-a numit Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane au format prima escadrilă de hidroavioane a României. În anul 1926, căpitanul Romeo Popescu a efectuat un raid cu decolarea din portul Constanța și amerizarea pe lacul Snagov de lângă București. Tot în același an, unul din hidroavioanele produse la "S.T.C.
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
primit aprobarea de funcționare de la Ministerul Aerului și Marinei precum și o comandă de patru hidroavioane. Hidroavionul prototip pentru această comandă a fost proiectat și construit la "S.T.C." și s-a numit Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane au format prima escadrilă de hidroavioane a României. În anul 1926, căpitanul Romeo Popescu a efectuat un raid cu decolarea din portul Constanța și amerizarea pe lacul Snagov de lângă București. Tot în același an, unul din hidroavioanele produse la "S.T.C." a participat la o expoziție aviatică
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane au format prima escadrilă de hidroavioane a României. În anul 1926, căpitanul Romeo Popescu a efectuat un raid cu decolarea din portul Constanța și amerizarea pe lacul Snagov de lângă București. Tot în același an, unul din hidroavioanele produse la "S.T.C." a participat la o expoziție aviatică la Praga. În anul 1927 "S.T.C." nu a primit comanda unui alt lot de hidroavioane. Statul a preferat modelul "Savoia-Marchetti-S-59 bis" pentru o comandă de 12 bucăți. Această comandă a stat
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
din portul Constanța și amerizarea pe lacul Snagov de lângă București. Tot în același an, unul din hidroavioanele produse la "S.T.C." a participat la o expoziție aviatică la Praga. În anul 1927 "S.T.C." nu a primit comanda unui alt lot de hidroavioane. Statul a preferat modelul "Savoia-Marchetti-S-59 bis" pentru o comandă de 12 bucăți. Această comandă a stat la baza formării primei hidroscale din România, pe lacul Siutghiol. Getta-RAS-1 a fost modelul de hidroavion proiectat, construit și testat de către"Societatea de transport
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
nu a primit comanda unui alt lot de hidroavioane. Statul a preferat modelul "Savoia-Marchetti-S-59 bis" pentru o comandă de 12 bucăți. Această comandă a stat la baza formării primei hidroscale din România, pe lacul Siutghiol. Getta-RAS-1 a fost modelul de hidroavion proiectat, construit și testat de către"Societatea de transport Constanța". A fost comandat în număr de patru bucăți de către Ministerul Aerului și Marinei. Getta-RAS-1 a fost un hidroavion echipat cu motoare Austro-Deimler de 220 C.P. (trei din cele patru hidroavioane) și
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
formării primei hidroscale din România, pe lacul Siutghiol. Getta-RAS-1 a fost modelul de hidroavion proiectat, construit și testat de către"Societatea de transport Constanța". A fost comandat în număr de patru bucăți de către Ministerul Aerului și Marinei. Getta-RAS-1 a fost un hidroavion echipat cu motoare Austro-Deimler de 220 C.P. (trei din cele patru hidroavioane) și Hiero de 200 C.P. (prototipul). Proiectul hidroavionului a fost întocmit de inginer Radu Stoika, iar zborurile de încercare au fost efectuate de aviator Romeo Popescu.
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
de hidroavion proiectat, construit și testat de către"Societatea de transport Constanța". A fost comandat în număr de patru bucăți de către Ministerul Aerului și Marinei. Getta-RAS-1 a fost un hidroavion echipat cu motoare Austro-Deimler de 220 C.P. (trei din cele patru hidroavioane) și Hiero de 200 C.P. (prototipul). Proiectul hidroavionului a fost întocmit de inginer Radu Stoika, iar zborurile de încercare au fost efectuate de aviator Romeo Popescu.
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
de transport Constanța". A fost comandat în număr de patru bucăți de către Ministerul Aerului și Marinei. Getta-RAS-1 a fost un hidroavion echipat cu motoare Austro-Deimler de 220 C.P. (trei din cele patru hidroavioane) și Hiero de 200 C.P. (prototipul). Proiectul hidroavionului a fost întocmit de inginer Radu Stoika, iar zborurile de încercare au fost efectuate de aviator Romeo Popescu.
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
Blohm & Voss BV 238, a fost un hidroavion care a zburat pentru prima dată în 1944 fiind cea mai grea aeronavă din lume până la acea dată. Totodată a fost una dintre cele mai mari aeronave construită de către țările Axei. Primul zbor al prototipului BV 238 V1 având codurile
Blohm amp; Voss BV 238 () [Corola-website/Science/314788_a_316117]
-
demonstrație aeriană, pe care a văzut-o în anul 1913. Fiind interesat de aviație, a făcut un studiu independent asupra teoriei zborului. De asemenea, era membru activ la un club local de planoare. Tot în acea perioadă o escadrila de hidroavioane era staționată în Odesa și tânărul Koroliov era interesat de activitatea ei. În anul 1923 a devenit membru al Societății de Aviație și Navigație Aeriană din Ucraina și Crimeea - OAVUC. Cum toți din acest mic grup erau membri de partid
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
al Societății de Aviație și Navigație Aeriană din Ucraina și Crimeea - OAVUC. Cum toți din acest mic grup erau membri de partid, Koroliov a avut posibilitatea să cunoască doctrina comunistă. A reușit să devină membru al personalului de pe lângă escadrila de hidroavioane, având astfel prima experiență de zbor, fiind pasager în mai multe rânduri. În 1924 a realizat un proiect personal de planor, pe care l-a numit K-5, acceptat de OAVUC în vederea construirii. În 1924 s-a înscris la Institutul Politehnic
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]