172 matches
-
Cu aceasta încheiem incursiunea noastră în trecutul istoriografiei și cartografiei Dunării de Jos, urmând să ne aplecăm mai atent asupra originii și evoluției numelui său. *** Într-un capitol din "Istoria limbii romîne"51, în anul 1969, C. Poghirc constată că hidronimul "Dunăre" nu s-ar explica prin nici unul din numele sale antice și moderne și îl citează pe G. Ivănescu care, în lucrarea "Contributions onomastiques" (București, 1958), îl consideră ca preindoeuropean. Dilema filologică vine din faptul că nu s-a găsit
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Timiș și Mureș, cu numele de Drekon, Drencova de astăzi, din radicalul indoeuropean dher care înseamnă tulbure. În același raport (Excerpta de legationibus) apare și numele dat de către huni Begăi, și anume Tigas, destul de deformat și acesta - după A. Vraciu, hidronim traco-dacic. Și pentru a completa lista microhidronimiei traco-dacice a Banatului, să menționăm în această categorie, după A. Vraciu, Mehedia (Mehadia), apoi, după A. Vraciu și C. Poghirc, Bersobis (Bîrzava), cuprinsă în fragmentul de itinerar rămas din relatarea războaielor dacice ale
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe dreapta aceluiași râu - Motrul, în antichitate Amutrion sau Amutria (cu toponimul Ad Mutrium, în Tabula Peutingeriană, VII.4.1 și în geografia lui Ptolemeu, 3.8.4); cu care, atât A. Vraciu cât și C. Poghirc înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic, identificat în diferite surse - Latron; deși găsim în vocabularul latin Latro-Latronis, trecut în română aproape neschimbat și cu același sens - Lotru. Rădăcina indoeuropeană guel = a izvorî a fost identificată
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic, identificat în diferite surse - Latron; deși găsim în vocabularul latin Latro-Latronis, trecut în română aproape neschimbat și cu același sens - Lotru. Rădăcina indoeuropeană guel = a izvorî a fost identificată în hidronimul antic Gilpil pentru Gilort, precum și în numele Jaleșului, ambele pâraie afluenți ai Jiului. Jaleșul își are originea într-un puternic izvor vocluzian, de la Runcul Gorjului. Axă Hidrografică a Olteniei, Jiul apare în hidronimia acesteia ca un arbore cu rădăcini și ramuri
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de la Runcul Gorjului. Axă Hidrografică a Olteniei, Jiul apare în hidronimia acesteia ca un arbore cu rădăcini și ramuri bogate. În Muntenia, Arcudei din preajma Bucureștiului, C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacică, regăsind-o în toponimul dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna - anticul Ampelum, sub numerele CIL III
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Băile Geoagiu. Și în zona de nisipuri din sudul Olteniei se află o localitate Giormanu, cu izvoare calde, precum și Giorocu, cu foarte puternice izvoare care au servit alimentării cu apă a Craiovei. Cuvântul de origine indoeuropeană sru se regăsește în hidronimul antic Sargetia, dat Apei Grădiștei, care curge la picioarele înălțimii pe care se află cetatea Sarmisegetuzei dacice. Au scris despre Sargetia atât Criton, medicul personal al lui Traian, cât și istoricul Dio Cassius, în legătură cu tezaurul de aur și argint al
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lucrări hidrotehnice, edilitare și monumentale. Tot în Transilvania avem râul Strei, unde se poate regăsi același radical originar, ca și în Valea Strau sau în Stârminoșii Jiului, despre care am amintit mai înainte. C. Poghirc atribuie origine traco-dacică și Turdei, hidronim ce are aceeași rădăcină ca și un afluent al Tisei din nord-vestul țării, râul Tur. În fine, în Dobrogea avem binecunoscuta suită de traduceri a unui vechi hidronim autohton cu sensul de "Apă Neagră", pentru ceea ce numim astăzi Valea Carasu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
care am amintit mai înainte. C. Poghirc atribuie origine traco-dacică și Turdei, hidronim ce are aceeași rădăcină ca și un afluent al Tisei din nord-vestul țării, râul Tur. În fine, în Dobrogea avem binecunoscuta suită de traduceri a unui vechi hidronim autohton cu sensul de "Apă Neagră", pentru ceea ce numim astăzi Valea Carasu, cu un cuvânt moștenit de la turci, dar pornit de la traco-dacicul Axiupa, incluzând radicalul indoeuropean riksei = întunecat, negru, trecut și prin slavul Cernavodă. La gura de la Dunăre a acestei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lui Laberius Maximus, guvernator al Moesiei Inferioare, referitor la teritoriul rural al Histriei, ia ca repere și 5 pâraie dobrogene, dintre acestea numai unul pare a ține de substratul traco-dacic, celelalte având rezonanță latină, așa cum se va vedea mai departe. Hidronimul de substrat este Gabranus, din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de ape, sunt numeroase în limba
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Mori, cu așezarea omonimă. Și Odovajnița (Vodovajnița - traducerea slavă a Apei Mari) este o astfel de derivație spre Câmpul Mare al Ulpiei Traiane, pentru mori și irigații, funcționând din vremea lui Hadrian, conform unei inscripții găsite în zonă59. Sunt numeroase hidronimele de ape mici de origine latină, cu mare răspândire pe tot teritoriul spațiului carpato-dunăreano-pontic. Să cităm cîteva: Limpedea (lat. limpidus), Tulburea (lat. turbulus), Apa Neagră (lat. nigra), valea Albă, Alba (lat. album), Balta Verde (lat. viridis), Amaradia, Amara (lat. amarus
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
acesta din urmă a fost identificat de unii cercetători cu Casimcea, un pârâu destul de puternic și care - spre vărsare în Lacul Tașaul, are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte că al cincilea, Gabranus, a fost considerat ca un hidronim din substrat; s-a făcut și o legătură între acest hidronim și toponimul modern Garvăn. În nord-vestul Dobrogei, în apropierea vestigiilor cetății romane și apoi romano-bizantine Beroe, de pe limesul dunărean dintre Carsium (Hîrșova) și Troesmis (Turcoaia), vechiul curs al Dunării
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
un pârâu destul de puternic și care - spre vărsare în Lacul Tașaul, are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte că al cincilea, Gabranus, a fost considerat ca un hidronim din substrat; s-a făcut și o legătură între acest hidronim și toponimul modern Garvăn. În nord-vestul Dobrogei, în apropierea vestigiilor cetății romane și apoi romano-bizantine Beroe, de pe limesul dunărean dintre Carsium (Hîrșova) și Troesmis (Turcoaia), vechiul curs al Dunării se numește Băroi, preluat desigur din Beroe. În Dacia Romană s-
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și culturale au avut importanță și durată, deci și o puternică influență, ce se poate recunoaște și în împrumuturile făcute de limba noastră. Astfel, numai în hidronimia minoră din nordul Olteniei, R. Popescu 60 stabilește o listă destul de lungă de hidronime venite din slava veche Bistra, Bistrița, Cerna, Blahnița, Crasna, Dobra - Dobrița, Izvarna, Șușița, Tismana, Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lungă de hidronime venite din slava veche Bistra, Bistrița, Cerna, Blahnița, Crasna, Dobra - Dobrița, Izvarna, Șușița, Tismana, Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la Vădastra - în sudul Olteniei, pentru un mic afluent al Oltului, vine de la un cuvânt slav indicând "partea de sus", în română însemnînd "izvorul unei ape" sau "un loc de origine". Cercetările arheologice efectuate aci, datorate îndeosebi lui Corneliu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de vreme vântoasă; Tuzla, de la tuzlu = sărat, Tatlageac, de la tatli = dulce, datorită calității excelente a izvoarelor ce-l alimentează. Pentru Moldova, curs de apă dar și provincie istorică, s-a găsit o filiațiune slavă preluată prin goticul molda, analog cu hidronimul Molda din Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt o traducere a hidronimului principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt o traducere a hidronimului principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui cursului principal. Iar de-a lungul Frumoasei (lat. formosa) în coborârea sa către albia Mureșului, venind din muntele ce adăpostește
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui cursului principal. Iar de-a lungul Frumoasei (lat. formosa) în coborârea sa către albia Mureșului, venind din muntele ce adăpostește cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui este Frumoasa, minunata Frumoasă a lui Sadoveanu, care apoi trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav, și apoi la ungar, regăsind prin traducere același sens în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
colonizare din Transilvania, aceste influențe germane și ungurești sunt foarte slabe, dată fiind durata de mai puțin de un mileniu a conlocuirii, ca și în cazul turcilor, de altfel. VI Și... câteva concluzii Se observă că, în general, trecerea unui hidronim din limba noului conlocuitor s-a făcut conform sensului strict al unei traduceri (de exemplu Frumoasa - Dobra sau Repedea - Bistra - Sebeș). Se mai observă că aceste influențe și preluări, de o parte și de alta, țin de repartiția generală a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Academiei Române, București, 1969 (cap. Influența autohtonă, p. 313). Semnalând această dilemă în anul 1969, este evident că C. Poghirc nu acceptă soluția prezentată mai înainte de I. Conea (cap. Toponimie, din Monografia geografică a RPR, vol. I, 1960), după care rădăcina hidronimului Dunăre ar fi den = apă, datorată unor triburi caucaziene, preindoeuropene, ce ar fi sălășluit cândva pe malurile Dunării noastre. 52 Russu I. I., op. cit., 1945; Wald Lucia, Slușanschi D., op. cit., 1987. 53 Cf. Lahovari G. I., Tocilescu Gr., Brătianu C.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
vorbit, se află actualmente, ca și în străvechime, pe teritoriul comunei Umbrărești, apreciem că și locul în discuție trebuie situat prin partea de vest a pădurii numită de localnici Balș, unde este atestată existența pârâului sau gârlei cu numele Bârlovița, hidronim și toponim bine cunoscute de către locuitorii satului Salcia și ai Cătunașilor, dar necunoscute la ora actuală iveștenilor și vecinilor lor din Bucești și Liești. Țigăneii În ordine cronologică, este al doilea loc de pe actualul teritoriu al comunei noastre devenit stăpânire
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]