172 matches
-
Hidronimia este o ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul hidronimelor (denumirilor de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au fost fluviile și râurile mari. Treptat interesul cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
în vreo luptă, pămîntul să-i poarte numele. Și cînd s-a întîmplat nenorocirea că el a fost răpus de o mînă vrăjmașă, oamenii au numit pamîntul acela Rezina. Numele satului după părerea cercetătorului Anatol Eremia, a fost preluat de la hidronimul Rezina, adică de la numele râulețului Rezina, care pare să aibă la bază numele unei moșii, pe stăpânul căreia îl chema Răzanu și în apropierea acestei moșii sau chiar pe teritoriul ei curgea râulețul care a fost numit Rezina. Stema orașului
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
XVI), scrisă în latină „danubiană” "vulgata" cu un „alfabet dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară condusă de un domn pe nume Vlad care poartă războaie împotriva uzilor, cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu, Olbia, Ineu, Rarău, Nistru sau Tisa. Mai sunt amintite și contacte diplomatice între Vlad și Alexie Comnenul, Constantin Dukas sau Robert de Flandra. La câteva luni după editarea cărții (mai 2003), paleograful Dan Ungureanu publică un articol
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
de-a lungul timpului, orașul a purtat numele de ("Biełastok", pronunțat ), idiș: ביאַליסטאָק ("Bialistok", "Bjalistok"), , ("Balstogė") și . Lingvistul A. P. Nepokupnîi sugerează că numele provine din sudoviană. Denumirile cu sufixul -"stok" ca al doilea element al unui hidronim sunt localizate în bazinul Narewului superior. Descoperirile arheologice arată că primele așezări din regiunea actualului Białystok au apărut în Epoca Pietrei. Mormintele unor vechi locuitori ai zonei pot fi găsite în districtul Dojlidy. La începutul Epocii Fierului, o populație amestecată
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
originari din regiunea fluviului Volga). Astfel, documentele timpului semnalează existența în anul 1224 a "silvei Blacorum et Bissenorum" (pădurea blazilor și a pecenegilor) posibil între Munții Făgăraș și Valea Oltului, în "zona străbătută de numeroase ape, unde există toponime și hidronime de origine turcică". Pe teritoriul de azi al așezării făgărășene Viștea de jos a existat chiar o episcopie catolica a cumanilor. De altfel, zona etnografică a Viștei poartă denumirea de Valea Izinelor, numele "Izin" putând fi de proveniență turcică , dar
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
nu a produs nici o evidența arheologică de așezari Cumane Pecenegii din Arpaș au fost consemnați în documentele regale maghiare ca posesori de diplome la 1222 iar satul Beșimbac (rebotezat recent "Olteț") se traduce prin "pârâul pecenegilor" ("în germană" "Bissen-bach"). Un hidronim de origine pecenegă este lacul Pecineagu din sud-estul grupei Munților Făgăraș Pecenegii și cumanii constituiau așa-numite caste "pastoralo-militare" și există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Țării și secretar de stat, apoi ministru la București. Părți ale satului: Bortărie, Bulucu, Răzeșie, Sat, Vâlcova, Crihănița (cartier urban în vecinătatea municipiului Cahul) Zone din extravilan: Baltă, Baraghína, Dealurile de la Lutul Roș, Fântânéle, Grindul Lung, Pământul Popii, Petricéi, Răzeșie Hidronime: Bălacea (baltă), Barcul lui Ciochină (barc sau baltă, luncă băltoasă), Barcul lui Duia (barc), Barcul lui Topor (barc), Bribari (lac), Carasul (lac), Cardon (barc), Crihana (pârâu), Dracele (baltă), Floricica (pârâu, denumire alternativă pentru pârâul Crihana), Foltanele (lac în lunca Prutului
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Rublenita sau Liublenita sau chiar și Zioblenita, Rublenitul. Populația băștinașa a împrumutat de la slavi unele cuvinte,nume,printre acestea a fost și pronumele „Liuben”. De la acest prenume probabil a provenit denumirea pîrîului Liubenita, la obîrșia căruia se află moșia Liubenita . Hidronimul (denumirea pîrîului) și toponimul s-au format de la prenumele : Liuben + suf.- ita (dimunutiv)= Liubenita (Rublenita). La anumite etape ale istoriei satul se va numi oficial : Liubeniti(Rublenitei), Liubenita (Rublenita ), pînă cînd , pe la începutu sec. XX, va rămîne o singură denumire
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
adună izvoarele din regiuni despădurite (Runcu, Izvorul Arsului, Arșița, Ciotina etc. = pîraile zonelor despădurite). Multe din apele curgătoare poartă numele masivelor din care izvorăsc (Chicera, Muntelui, Măgura, Tomnaticul etc.) sau au semnificație zoo-geografică (Ursoaia, Lupului, Cioroiului. Cerbul etc.) Numeroase sînt hidronimele cu semnifucații în antroponimie (Bucur, Marta, Măria, Strugarului, Pîrîul lui Ioniță etc.) și mai puțin frecvente cele care reflectă litologia (Ilva, Glodului, Illvețul, Iliuța Calului, Colbul), cu precădere argiloasă. Caracterele fizice și chimice ale apelor sînt oglindite de numele a
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Băiuțu etc.) și hidronim (pîraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii a vârfurilor cu aceste nume, cît și prin înălțimea lor de aproape 1 900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,gîrbovită" a
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
această reședință se afla fie pe raza actualei localități Runcu, fie Brădiceni, fie Arcani. a fost dezmembrat după 1444, iar așezările sale au fost înglobate în teritoriile județelor de astăzi Gorj și Mehedinți. Și-a luat numele de la râul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică. Județul a avut o lungă perioadă de timp reședința la "Dăbăcești", iar mai târziu la Tismana, unde între anii 1454-1456 a fost reședința banilor olteni retrași aici din Banatul de Severin. Timp de câteva decenii localitatea
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
biserica-basilica." Timp de aproape un mileniu (sec. III-XIII), actualul spațiu românesc a fost străbătut de popoarele migratoare. Între 275-566, au venit popoarele germanice și hunii. Între secolele V-VII, slavii au năvălit în Moldova, Muntenia și Transilvania. Au impus toponime, hidronime și modificări fonetice și de vocabular. Nu au modificat însă caracterul fundamental al limbii române, fiind 60% latin și dominat de structura gramaticală latină. După anul 602, slavii au staționat la sud de Dunăre, în Imperiul Bizantin. Aceștia, și apoi
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
absolută a limbii latine în provincia Dacia. Latina era limba administrativă, vorbită și de armata și în comerț. Era limba comună, singurul mijloc de înțelegere pentru diferitele grupuri etnice din provincie și pentru comunicare cu exteriorul. Numeroase argumente: toponime și hidronime ce au rămas până astăzi (Donaris, Mariș, Alutus), mormintele cu inventar daco-român, cuptoarele de olărit, tezaurele monetare, obiectele paleocreștine sau studiul limbii române. Cercetările arheologice de la Țaga, Cluj, Cipău, Mureș și Moresul (Mureș), Brateiu, Sibiu au dovedit prezența autohtonilor stabiliți
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
stâng al râului Prut. Orașul se află așezat pe malul râului Prut, al doilea râu după mărime din Moldova. Debitul multianual al Prutului la Ungheni este de 83,2 m/sec . Prin oraș trec și două râulețe Delia și Băielești. Hidronimul Delia (numit în documente medievale "Deala", fiindcă-și începe cursul din șiragul de dealuri ale Basarabiei centrale) ar putea fi un nume de sorginte turanică. Râul Băilești trece prin sudul municipiului, vărsându-se în Prut. Numele său se explică prin
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
există practic nici un text în limba dacă a cărui autenticitate sau a cărui apartenență la această limbă să fie unanim certificată de specialiști. Există implicit ipoteze și speculații, uneori contradictorii. Izvoarele grecești și latine transmit o serie de toponime și hidronime, precum și nume personale. "Vezi și: Listă de denumiri geografice dacice" Remarcabilă este lista de plante dacice dată de Dioscoride Pedanios . Citând o lucrare a lui Androtion, Claudius Aelianus ("Felurite istorioare", VIII, 6) scrie că „se spune că dintre vechii traci
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
fost locuită înainte de cucerirea romană de populații neindoeuropene și indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
DGJPh, ediția 1897 (p. 601) au încercat să explice etimologic toponimul Urlați prin aceea denumirea "urlătoare" dată târgului, spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate. Urlați ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune etimologică maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare românească a termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până cel târziu în [[1645]] reședința unui
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații. Numele orașului provine de la numele râului Moscova, care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii. Sunt multe teorii despre apariția hidronimului «Москва». O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice. În rusește «ва» vine de la «вода», «река» sau «мокрый» (în traducere apă, râu sau ud), iar rădăcina «моск-» poate avea sensul de «тёлка» sau «корова» (vacă). Altă
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss denumire de origine cumană "deliorman", însemnând „pădure nebună” după râul Timiș, denumit Tibisis de către romani denumire compusă din "Tul" (etimologie necunoscută) + turk "cay"("râu, apă curgătoare") nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din "Vas" sau "Vasul" (etimologie necunoscută) + turk "uj" (râu, apă curgătoare) - direct din slavul "vâlk" (lup), - din românescul vâlcea (vale îngustă) - din slavul "vrana" (corb) - de la „frânc” - în româna veche „frânc” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia ar fi „francea
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
kalli akra" „Buna adăpostire” - romanii construiesc o cetate în anul 29 d.Hr. pe locul unei așezări tracice mai vechi ce și-a păstrat numele de Durostorum sau Dorostorum; în română se mai întâlnește sub numele "Dârstor" - de la răul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică - denumit după cetatea omonimă aflată în reședința județului - denumire românească: porțiune de teren de la poalele munților, acoperită cu pășuni, fânețe și livezi, care constituie zona de trecere dintre munți și dealuri - legenda povestește că numele orașului
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru”; Valea Grădiștii este un toponim geomorfologic care indică o așezare întemeiată pe o vale în apropierea cetății; Obislavul de la hidronimul ”Obislavul”- cuvânt de origine slavă. ( Eugen Petrescu, Vâlcea - Țara lupilor getici sau Ținutul Vâlcilor. Călător prin istoria milenară a plaiurilor vâlcene, vol I, II, Râmnicu - Vâlcea, Editura Conphys, 2007, pag. 403). Pentru Obislavul propun și următoarea formă: Obi + Slavu = slavii
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
și Banat. Harta este împărțită în grade de longitudine (în raport cu meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]