264 matches
-
foc s-o fript slănină ș-o vinit o vulpe. Ș-o tât fugit acolo pântre ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-o puște. S-o dus vulpea” (Urmeniș - Maramureș). Planul expresiei accentuează valoarea de hierofanie a apariției animale, imposibil de distrus cu mijloace umane, și cu atât mai flagrantă apare ratarea recunoașterii. Valorizarea acestor trăsături amintește de funcția socială a inițierii, pentru că în urma reiterării scenariului mitic, flăcăul trebuie să devină un bun membru al comunității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n ziua maica ce-a fapt,/ Ca steaua din cer,/ Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Lacul este dominat de spirite negative, canalul de comunicare între lumi fiind aici larg deschis. Funcția de cortină pentru începutul timpului sacru și revenirea în profan este vizibilă într-un basm din Chirculești, Vâlcea, unde pădurea atemporală constituie decorul pentru hierofaniile inițiatice: „...o pădure mare cu copaci grooși-groși!...de nu era în puterea omului să-i fi cuprins în brațe, și înalți de nu le puteai vedea vârfurile să fi avut cinci perechi de ochi”. Fiorul mistic trezit de pădurea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-mi fugea/ Și tare țipa”, „Iel c-auzâtî/ Munte ocolit,/ Șarpencolăcitî,/ De-o hală de șarpe,/ Scoate cap la țară/ De-ș ia o văcșoară,/ Iar o vacă grasă/ Și-o fată frumoasă”. Monstrul („hală”) creează un fior intens, caracteristic unei „hierofanii a sacrului natural, material”, care nu poate apărea decât în așa- numitele haunted places, peșteri, izvoare, sau cum vom vedea în baladă mai departe, pietre ciudate care, potrivit lui Wunenburger, dau naștere sentimentului sacrului. Personaj specific genezei, șarpele lui Iovan este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
actul devine o provocare a umanului și un test dacă oamenii se mai ridică la nivelul înaintașilor. Inițierea are aici cote extreme din punct de vedere tensional. Soarta întregii lumi depinde de vitejia lui Iorgovan, singurul care poate afla terifianta hierofanie „de la brâul pământului”. În Mistriceanul I(7), blândul șarpe al casei capătă factură cosmică: „Pui de șearpe sugă-mite,/ De sub talpa casei noastre!/ Șearpele, dacauzea,/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean că creștea./ Săvai Mistricean de doi ani,/ Și Șearpele tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Samodiva apare în colinde și ca ipostază a vidrei - paznic al apelor mitice și își păstrează aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îi asigură reușita. Confruntarea cu răul vine la încheierea acestui spațiu temporal pregătitor, „când fu soarele-n deseară”, deci în preziua odihnei Cosmocratorului. Fiind un moment de tranziție, înserarea simbolică devine atât un interludiu al vulnerabilității, cât și unul al hierofaniilor, când stihiile prind formă și pot fi învinse. Bourul reprezintă o primă întrupare zoomorfă a stihiilor telurice, iar urmărirea acestuia amintește de funcția întemeietoare a zimbrului din legenda Moldovei, fapt ce-l îndeamnă pe Mircea Eliade să considere tema vânătorii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apa vie: „La râu, la pârâu,/ De-unde-i apa lină,/ Pietrele răsună”. Muzica lumii provocată de curgerea hidrică o echivalează pe cea a sferelor din înalt, prin armonia proprie principiului creator, pe cale să fie revigorată. Trecerea pe la apa dintre lumi provoacă hierofania zoomorfă și abia acum flăcăul primește șansa de a actualiza gestul arhetipal al săgetării din genunchi. Cerbul, asemeni leului, este găsit dormind, fapt ce se datorează latenței somnolente specifice spațiului neordonat, precosmic. În mod din nou asemănător colindelor în care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii mitice a fiecăruia. Cerbul este pândit, ucis cu arme și întemeiază o lume după „scenariul ideal” al sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare. În cadrul stihiilor telurice, ciutele au un regim special, sesizat de toate comentariile asupra colindelor de tip III, 65, Ciuta proroacă, sau III, 66, Ciuta și puiul rău
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și „devin atât de familiari încât mănâncă laptele din blid cu copiii casei”. Capacitatea de a înțelege limba animalelor sau de a te metamorfoza poate fi obținută tot de la aceste ființe benefice. Pe scena textelor rituale de iarnă șarpele reprezintă „hierofania invizibilului stihial în vizibilul primordial” și încă o încercare pentru flăcăul care îi este destinat prin „blestem” de mamă: „Să-ți mănânce șerpii carnea/ Cum mi-ai mâncat tu viața;/ Să-ți sugă șerpii sângele,/ Cum îmi strici tu zilele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de lună”. Atributul selenar al bourului se conjugă cu puterea lui acvatică: „Luna comandă asupra apelor și ploilor și distribuie fecunditatea universală; coarnele taurului au fost asimilate de timpuriu cu crescentul lunar”. Înotul bourului negru se conturează astfel ca o hierofanie, prezentul verbelor predicative indicând fără ezitare un timp sacru revărsat. Statutul divin al anima¬lului condus de fecioară are implicații marine într-o colindă în care i se cere bourului să asigure condițiile atmosferice pentru navigarea unui vas de tonaj
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uranian este urmat de cel mineral și abia apoi de perechea așteptată. Astral, teluric, uman, cele trei niveluri ale percepției ontologice au fost regenerate magic. Un alt animal puternic legat de principiul acvatic devine „masa mare” a nunții ce repetă hierofania cer - pământ: „Bourel, din carnea ta/ Mari boeri c-or ospăta;/ Bourel, din coarnele tale/ Face-aș mândre păhărele,/ Ș-aș bea la masă cu ele!” (Tudora - Suvorov). Transformate din suport al leagănului fetei în recipiente comensuale, coarnele implică „un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
supradeterminat în inconștientul colectiv de tehnica «circulară» sau ritmică a producerii sale. Țesătura e ceea ce se opune discon¬tinuității, sfâșierii ca și rupturii”, adică acțiunii periodice a haosului vecin. Imaginea fetei purtată între coarnele unui bou sur are intensitatea unei hierofanii: „Jaim, mic, mare-a venit,/ Ler Doamne/ Și de mare margini n-are/ Și de-adânc, mi-e potrivit./ ’Noată-și, noată bour negru,/ Bour negru, coarne-și poartă./ Dar în coarne el ce poartă?/ Leagăn verde de mătase./ Dar în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
munți” (Gropeni - Brăila). Planul uranian este accesibil fecioarei numai după dobândirea statutului superior și, de aceea, orice metamorfoză în pasăre conține date despre natura sacră feminină, fie că este vorba despre inițiere, fie că o ființă divină a ales o hierofanie avimorfă. În basme, abilitatea de a se preface în pasăre este posterioară mutilării inițiatice prin orbire, ceea ce provoacă închiderea privirii în interiorul depozitar al adevărurilor esențiale. Ruga către instanța supremă catalizează metamorfoza și aici, semn că fata are un canal de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
începe printr-o deschidere a timpului sacru care se revarsă asemenea fluviului prin valoarea durativă a imperfectului. Repetiția de cinci ori a verbului a veni, din care de patru ori la imperfect, dilată momentul mitic printr-o percepție hiperbolică a hierofaniei avimorfe și construiește, prin emfază, proporții sacre. Considerată o „vie epifanie a luminii”, lebăda adusă în spațiul social se comportă asemenea fetei-floare și ia formă umană doar noaptea, pentru a se hrăni: „...s-a dat de trei ori peste cap
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o atracție ca de vrajă: „La un moment dat, o păsărică foarte frumoasă - nu văzusă-n viața lui așa ceva, frumoasă de pasăre - el cu mâna s-o prindă, ea zbura. după ea, a-nceput să-l tragă în capcană” (Chilii - Olt). Hierofania induce ieșirea din spațiul mundan și deschide procesul inițiatic sub semnul feminității sacre, ce participă la actul regenerator la nivel mistic. Zâna mireasă ia o formă uraniană, spre deosebire de natura htoniană a ciutei în care se ascunde viitoarea soție. Cele două
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele două zeități se întrupează în apropierea momentului nașterii și botează pruncul. Natura specială a zămislirii lui și nașterea în spațiul inițiatic dau un statut superior copilului, ce-l face demn de nași uranieni. Revelația inițiatică se constituie tocmai din hierofania divi¬nității supreme, venită să înzestreze inițiatul nu numai în planul cunoașterii, ci și în plan material, adeseori, cu simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu el șî l-a dus peste nouă mări, peste nouă țări, peste nouă ape curgătoare. Șî l-a lăsat în niște răspîntii” (VoiaDâmbovița). Răscrucea reprezintă punctul nodal la nivel ontologic, aici se pun în balanță abilitățile eroice, provocate de hierofanii. Revenirea din sacru provoacă o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în lumea de dincolo, izvorul tuturor lucrurilor din astă lume”. Credința universală, ce dă calului aura moștenirii paterne, este evidentă într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, în care veghea mezinului la mormântul tatălui împărat constituie contextul a trei hierofanii cabaline. Calul de aramă, de argint și cel de aur îi dau feciorului fire de păr din coadă și se pun astfel la dispoziția lui. Venit de dincolo de mormânt, calul cumulează forțe htoniene și psihopompe, dar transmite și experiența acumulată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lupu a pierit șî el s-a pomenit într-un castel cu totu’ șî cu totu dă aur” (Voia - Dâmbovița)201. Implicarea lui inițiatică are în basm pretextul raptului, menit doar să atragă atenția asupra întrupării fiarei. La nivelul enunțului, hierofania are o rapiditate acută, construită prin propoziții scurte, percutante, de un dinamism accentuat de verbele predicative ce surprind exclusiv acțiuni momentane. Momentul urmării redă la nivel auditiv tropotul în doi timpi, prin repetiția du-te și mână, iar ruptura survenită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
S-o dus vulpea”. Acțiunile apar cu o durată fulgurantă și trecerea lor instantanee nu poate afecta în nici un fel timpul sacru. Orice efort al acestor personaje este zadarnic, pentru că gesturile nu depășesc limita temporalității umane definite de perfectul compus. Hierofaniile se mișcă într-un timp etern, a cărui desfășurare este paralelă existenței umane ce nu poate intra în relație cu mitul decât prin mijlocire rituală. Atunci când apare și în acțiunile neofiților, perfectul compus creează reprezentarea cinematografică a pregătirilor rituale, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numa’ timp, odat-ontinerit cu douzăci di ai”. Comparația apropie „lumea desfășurării evenimentelor, mai ales din perspectiva spațiului și/sau a timpului”, atunci când naratorul simte că dimensiunea ficțională forțează prea mult capacitatea imaginativă. Sentimentul firescului nu părăsește niciodată narațiunea, indiferent de hierofaniile și minunile la care devenim martori. Mentalul tradițional românesc face omul să se simtă acasă în toate dimensiunile ontologice, pentru că ele seamănă întotdeauna cu ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în romantism construcție fizică, mentală, sau fizico-mentală), pe de altă parte, sînt imitarea gestului cosmogonic, prin care spațiul profan e transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică, prin care se încearcă să se resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun exemplu în acest sens fiind Blake, cel puțin în unele părți ale operei, dar și alți romantici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
funcții interne ale arhetipului, anume funcția evoluționară, creațională. Arhetipurile, arheomorfismele sînt astfel legate de ideea de exemplu (model)109. Justiția umană este clădita pe un astfel de model celest (tao, artha, themis, rîța, etc., toate înseamnă lege). Legea este o hierofanie primordială, un arheomorfism, revelația în illo tempore a normelor existenței, astfel încît a respecta legea înseamnă a trăi conform arhetipurilor 110. Durand a subliniat faptul că Rîța la indieni, tao la chinezi și moiră la greci sînt întruchipări ce pregătesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o realitate de un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoștință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propune termenul de hierofanie în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]