264 matches
-
creează acea "ruptură de nivel", prin care omului i se oferă posibilitatea să treacă dintr-o lume în alta, din sfera profană în cea a sacralității. În același fel, Eliade, pentru care sacrul apare camuflat în profan, exteriorizându-se prin hierofanie, vorbește și despre un timp sacru, conotațiile temporale asimilate acestei categorii permițându-i omului religios să retrăiască periodic nostalgia creației primordiale. Prin amintirea momentului Creației, plasat în timp ab initio, omul rememorează totodată calitățile sacrului de a se raporta și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de conștiință. Simbolul eliadian poate fi înțeles ca un dat al conștiinței și ca o trăsătură fundamentală a inteligenței umane, relaționând, totodată, și cu una din principalele trăsături ale sacrului aceea de a se manifesta -, fenomen cunoscut sub denumirea de hierofanie. Din această perspectivă, simbolul eliadian definește o formă a hierofaniei și un limbaj esențial al vieții spirituale, natura acestuia fiind, prin definiție, una religioasă 119. În domeniul creației, simbolul desemnează un spațiu al hierofaniei. Capacitatea de simbolizare a limbajului plastic
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al conștiinței și ca o trăsătură fundamentală a inteligenței umane, relaționând, totodată, și cu una din principalele trăsături ale sacrului aceea de a se manifesta -, fenomen cunoscut sub denumirea de hierofanie. Din această perspectivă, simbolul eliadian definește o formă a hierofaniei și un limbaj esențial al vieții spirituale, natura acestuia fiind, prin definiție, una religioasă 119. În domeniul creației, simbolul desemnează un spațiu al hierofaniei. Capacitatea de simbolizare a limbajului plastic îi permite artistului exprimarea printr-o varietate de mijloace și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
manifesta -, fenomen cunoscut sub denumirea de hierofanie. Din această perspectivă, simbolul eliadian definește o formă a hierofaniei și un limbaj esențial al vieții spirituale, natura acestuia fiind, prin definiție, una religioasă 119. În domeniul creației, simbolul desemnează un spațiu al hierofaniei. Capacitatea de simbolizare a limbajului plastic îi permite artistului exprimarea printr-o varietate de mijloace și expresii vizuale, atât în sensul imitației sau reproducerii, cât și în cel al reprezentării unor idei abstracte cu semnificații profunde, sacre, polisemia 120 simbolului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artistului "în afara" acestuia și redată lumii (publicului)169. Transpunând aceste criterii în planul creației artistice, afirmăm ideea unei echivalențe între structura spațiului fizic și metafizic în care se manifestă artistul și cea a spațiului sacru, percepută ca un loc al hierofaniei. Intuim astfel faptul că, între spațiul creației artistice și cel al creației divine, se dezvăluie o comuniune puternică, ce leagă în mod mistic pe om de divinitate, permițând repetarea perpetuă a Creației primordiale în condițiile și posibilitățile de afirmare ale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
rezidă în năzuința întoarcerii la formele primordiale, precum și în încercarea de regăsire a armoniei și perfecțiunii paradisiace. Acestor căutări li s-au alăturat numeroși cercetători și artiști din toate timpurile. În legătură cu aceste aspecte, au putut fi remarcate semnificațiile mistice ale hierofaniei 197, care, transpusă în planul artei, a afirmat ideea unei echivalențe între structura spațiului artistic (în care artistul își desfășoară activitatea de creație) și structura ideală și materială a spațiului sacru 198. Referitor la spațiul sacru, avem în vedere o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
izvoare istorico-literare, dar și etnografice care prezintă explicit o valorizare de tip magico-religios a cărții. Vedele, Tora, Biblia, Coranul sunt scrieri emblematice și au construit în jurul lor religii puternice, religii ale cărții. Ele (cărțile) își depășesc materialitatea prezentându-se ca hierofanii. Sunt întrupări ale logosului divin. Cuprind în paginile lor realități pe care mintea nu le poate cuprinde în întregime, răspândind jur mister și respect nemărginit. În unele variante cosmogonice populare, cartea constituia esența Creației. Dumnezeu însuși a consultat-o atunci când
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Cititorul nu va întârzia să-și dea seama că sacrul și profanul sunt două modalități de a fi în Lume [s.n.], două situații existențiale asu mate de către om de-a lungul istoriei sale.“ „Când sacrul s e manifestă printr o hierofanie [s.n.] oar care, nu se produce doar o ruptură în spațiul omogen, ci și revelația unei realități absolute [s.n.], care se opune nonrealității imensei întinderi înconju rătoare.“ „Oricare ar fi contextul istoric în care se încadrează, homo religiosus crede în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
existența suprasensibilului și alta să îl trăiești, una este să ai ideea sacrului și alta să îl descoperi și să îl percepi ca pe un factor activ, operant, care se manifestă prin lucrarea sa.“ Eliade preferă să introducă noțiunea de „hierofanie“, reorientând astfel privirea dinspre sacru către manifestările sacrului: „Omul își dă seama de existența sacrului pentru că acesta se manifestă, se înfățișează ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
astfel privirea dinspre sacru către manifestările sacrului: „Omul își dă seama de existența sacrului pentru că acesta se manifestă, se înfățișează ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemână, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic, adică ni se arată ceva sacru.“ Dacă Otto subliniază caracterul cu totul diferit
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de cercetare. Am ales ca primă ilustrare în acest sens - mai puternică, cred, prin registrul literar de care aparține - însemnările făcute de Eliade în Jurnal, în ziua de 24 iunie 1968, de Sânziene: „24 iunie. [...] Am insistat asupra acestui fapt: hierofaniile și simbolurile religioase constituie un limbaj pre-reflexiv. Fiind vorba de un limbaj specific, sui generis, necesită o hermeneutică specială. în lucrările mele am încercat să elaborez această herme neutică, dar am ilustrat-o practic, pe documente. Rămâne acum ca eu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
acestei abordări noi este condiționată de deschiderea cercetătorului din domeniul studiilor religioase către perspective comparative și integratoare, depășind nivelul specializărilor filologice ori istorice, precum și pe celalacumulărilor de date rămase fără o interpretare menită a descoperi noi valori, umane și culturale: „Hierofaniile - adică manifestările sacrului exprimate în simboluri, mituri, ființe supranaturale etc. - sunt percepute ca structuri și constituie un limbaj prereflexiv cerând o hermeneutică specială. Acest tip de demers nu are nimic de-a face cu activitatea cercetătorului de antichități, deși el
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
semnificative."105 Pentru Eliade, toată mitologia este o ontofanie, deoarece toate miturile participă într-un anumit fel la timpul mitului cosmogonic, relevând structurile realului și multiplele moduri de a fi în lume. În același timp, ea este și teofanie și hierofanie, căci aceste moduri au fost inițiate de către zei și eroi civilizatori: "mitul se definește prin modul lui de a fi: nu se lasă surprins ca mit decât în măsura în care revelează că ceva s-a manifestat deplin și această manifestare este în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
conceptual, și chiar eventuala solidaritate umană poate exista și poate fi resimțită doar la nivelul imaginilor (nu subconștient, ci mai degrabă "transconștient").430 Imaginea, simbolul, mitul și omul sunt inconturnabil interconectați: "viața omului freamătă de mituri pe jumătate uitate, de hierofanii decăzute, de simboluri dezafectate. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern a alterat conținutul vieții sale spirituale, nu i-a sfărâmat însă matricele imaginației: un întreg deșeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului. Omul modern este liber să disprețuiască mitologiile și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Freud constă în faptul că a considerat sexualitatea ca fiind pură, un fenomen explicabil prin sine, sieși suficient, ceea ce n-a fost niciodată. Ar fi mai degrabă, e de părere Eliade, o cale de cunoaștere, cu funcție cosmologică, o hierofanie, subliniind că în complexul lui Oedip contează imaginea mamei, generică, și nu mama în cauză, cum a lăsat Freud să se înțeleagă, slăbiciune corectată de către Jung. 63 Pierre Bonte, Michel Izard, op. cit., pp. 252-253. 64 Barry Powell, op.cit., p. 31
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
viață / și moarte / o bisericuță acolo înlăuntrul luminii, / în care plutind, doar o clipă / Te-aș cerceta!” (Dealul). SCRIERI: Singurătatea supremă, București, 1991; Obiecte după frig, Galați, 1993; Amintiri de pe malul celălalt, pref. Nicolae Oprea, Pitești, 1994; Dealul, Ploiești, 1996; Hierofania, Ploiești, 1997; Halucinația, Ploiești, 1998; Obiecte după frig, pref. Dan Silviu Boerescu, postfață Lucian Vasilescu, București, 1999; Ceremonii de iarnă, Ploiești, 2002; Visul toboșarului (în colaborare cu Costin Lupu), Ploiești, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, „Frumosul problematic și frumosul steril
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
Arad), 1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța, „Hierofania”, „Arca”, 1997, 10-12; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1998, 84-96; Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 245-246; Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic, Ploiești, 2002, 397-398. C.H.
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
Fete Ursitoare, fiecare luate În parte, exprimau indirect starea lor, printr-un apelativ neutru, mai puțin angajant, ferit de acel rău posibil revărsat de stihiile dezlănțuite. În cultura tradițională românească, Ursitoarele se contopesc cu reprezentarea În sine a destinului. Despre hierofaniile celor trei ursitoare stau moștenire unele texte de invocare; ursitoarele, zânele zori sunt mediatoare ale celor două lumi, fie că Însoțesc nașterea, fie că mediază moartea fiecăruia În parte. Așteptarea ursitoarelor și credința În implacabilul ursitei, ocupă un loc aparte
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o realitate de un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoștință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propune termenul de hierofanie în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Shiva este organul sexual propriu-zis, dar și simbolul vieții și fecundității. Homo religiosus din Orient poate oricând să-l proslăvească, făcând abstracție de banala sa funcție biologică. Piatra de la Mecca sau icoana creștină sunt în același timp obiecte, dar și hierofanii, adică realități transfigurate de prezența sacrului. Magicianul practică, printre altele, bilocația, anulând astfel legile convenționale ale universului fizic. Spulberă ireversibilitatea timpului și unicitatea topos-ului. În cazul său, lanțul cazualității științifice este răsturnat: "după" poate precede "înainte" și atunci toate
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Eliade) a devenit ulterior modelul ontologic unanim imitat de oamenii culturilor premoderne. Universul mental arhaic a fost saturat de imagini, simboluri, credințe și mitologii ale Magnei Mater. Toate erau centrate în jurul Pământului ca temei ontologic primordial, ca unitate cosmică a hierofaniilor și a formelor difuze ale sacrului. Una dintre aceste ipostaze magico-religioase ale sacrului era și dealul, colina. Dealul era deal și, în același timp, altceva. Era un simbol cosmic universal. Reprezenta trupul viu al unei ancestrale divinități. În concluzie, dealul
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
epifanie a Răului sub chipul ,,malului de lut" adică a Dealului din Guguete. Misterul acestei entități telurice aduce cu sine un adevărat lanț al morților din Deal60. Aurel Brumă reactivează astfel o străveche fantasmă mitică celtică, cea a Dealului ca hierofanie a lumii de dincolo. Romanul lui Aurel Brumă readuce în atenția noastră și o impresionantă tradiție românească a ritualurilor divinatorii. Un fascinant personaj, Sara, este specialistul comunitar în ritualul magico-religios al divinației în cositor. (Cunosc identitatea reală a cetățenei Sara
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
altele, ,,proslăvirea pământului și a ambianței". Acest ultim aspect (,,proslăvirea pământului și a ambianței") mă trimite cu gândul la religiozitatea cosmică precreștină, excelent analizată de Mircea Eliade. Ea avea în centru figura suverană a Magnei Mater și natura înțeleasă ca hierofanie cosmică. Recent, Sylvia Marcos reia motivul într-o carte realmente seducătoare 73. În timp, creștinarea acestor simboluri, practici și ritualuri nu a fost suficient de puternică. Prin urmare, ele au supraviețuit timpului în versiuni mai mult sau mai puțin desacralizate
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Fete Ursitoare, fiecare luate în parte, exprimau indirect starea lor, printr-un apelativ neutru, mai puțin angajant, ferit de acel rău posibil revărsat de stihiile dezlănțuite. În cultura tradițională românească, Ursitoarele se contopesc cu reprezentarea în sine a destinului. Despre hierofaniile celor trei ursitoare stau moștenire unele texte de invocare; ursitoarele, zânele - zori sunt mediatoare ale celor două lumi, fie că însoțesc nașterea, fie că mediază moartea fiecăruia în parte. Așteptarea ursitoarelor și credința în implacabilul ursitei, ocupă un loc aparte
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sinteză, în defavoarea foiletonului pe care, de altfel, criticul l-a practicat. SCRIERI: Hierofantul, București, 1999; Modernități, București, 2001; Poezii, Drobeta -Turnu Severin, 2002; Spectacolul literaturii, București, 2003. Repere bibliografice: Ruxandra Ivăncescu, Poezia ca eternă sărbătoare, VTRA, 2001, 4-5; Valeriu Filimon, Hierofanie arhetipală, L, 2001, 21-23; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 295-296; Maria-Ana Tupan, Un antropolog al modernității, LCF, 2002, 13; Otilia Hedeșan, Antropologia ca fascinație, O, 2002, 19; Horia Gârbea, Secolul religios și hiero-fantele, LCF, 2002, 23; Ion Pop, Scormonind
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]