1,830 matches
-
învățați, cercetați, concluzionați! Ați greșit? Nu-i nimic. Nu vă opriți și nu așteptați să vină cineva să vă rezolve treburile; luați-o de la capăt! „Help yourself!” spune englezul, deci ajutați-vă singuri, dar ajutațivă, nu vă lăsați târâți de himerele celor care vor să vă distrugă. Luptați, mergeți înainte, oricât de greu vă este, deschideți bine ochii minții și ai sufletului: observați cu atenție totul. Luați timp de gândire și abia apoi luați hotărârea, dar așa cum vine din interiorul vostru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să nu vii! (Guarda e passa) Voi, cetini și munți, voi arbori în delir, Vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască... (Natura și poetul) Teama de concret, de agresivitatea materiei îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face conceptele perisabile. Personajele "pozitive" se pot transfor-ma în reversul lor: Luceferi sunteți? Sau tigri și himere? (Aedificabo et destruam) Sau pot căpăta nuanțe șăgalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face conceptele perisabile. Personajele "pozitive" se pot transfor-ma în reversul lor: Luceferi sunteți? Sau tigri și himere? (Aedificabo et destruam) Sau pot căpăta nuanțe șăgalnice ori ironice: Dumnezeu în persoană veni-va... (Copilul nostru) Personajelor negative, atunci când se arată, amenințătoare, li se promite moartea, dar sfârșitul lor rămâne ipotetic: Ca Saul omorând vrăjitoarele, Așa voi ucide Melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ar putea părea o frivolitate, dar și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut în oglindă, mă înfioară ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut în oglindă, mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de mutație genetică. În această situație, ludicul, ironia nu își mai găsesc rostul: În slăvita seară am pornit printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte. Printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte umbrele noastre s-au întâlnit. O, Himera, torță aprinsă ți-e chipul! E lună, dragă, mai flămândă, mai setoasă ca oricând. E luna mai flămândă, mai setoasă ca oricând; ea a sorbit și marea și zarea și nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
moarte umbrele noastre s-au întâlnit. O, Himera, torță aprinsă ți-e chipul! E lună, dragă, mai flămândă, mai setoasă ca oricând. E luna mai flămândă, mai setoasă ca oricând; ea a sorbit și marea și zarea și nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală la joacă și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se caută, dar nu se găsesc. Invocarea absențelor este nu numai o figură de stil, ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
concluzionați! Ați greșit? Nu-i nimic. Nu vă opriți și nu așteptați să vină cineva să vă rezolve treburile; luați-o de la capăt! „Help your self!” spune englezul, deci ajutați-vă singuri, dar ajutați-vă, nu vă lăsați târâți de himerele celor care vor să vă distrugă. Luptați, mergeți înainte, oricât de greu vă este, deschideți bine ochii minții și ai sufletului: observați cu atenție totul. Luați timp de gândire și abia apoi luați hotărârea, dar așa cum vine din interiorul vostru
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lăsat copleșit de datorii: unele mi-au revenit, pe altele mi le-am asumat. Din proprie voință (și naivitate!). Într-un târziu m-am trezit cu un gol lăuntric. Aceasta după ce ani și ani m-am agățat de idealuri și himere, intelectuale și politice. Acum încerc să mă „reconstruiesc”. Vreau să mi dovedesc mie însumi că sunt un om liber, care știe să-și „conducă” propria viață. În trecut am fost tentat să pun valorile inteligenței și ale rațiuniii deasupra iubirii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îmi rânjea impudic și idiot ca la finele unei comedii pe seama vampirului din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu caise și orez cu lapte, presărat generos cu scorțișoară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se deosebeau prin calitatea spiritului. Unul dintre ei nu a știut să aplice în politică sensul schimbărilor pe care timpul le impune inevitabil; era convins că ar fi putut opri sau încetini mersul evenimentelor. Celălalt, ferindu-se să cadă pradă himerelor, retrăgându-se și, apoi, luând totul de la capăt de fiecare dată când i se părea că politica nu mai răspundea regulilor bunului simț, a știut să meargă alături de generațiile care veneau din urmă; în fiecare etapă a vieții, el a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
oamenii nu vor pune vreodată capăt războaielor dintre națiuni, atunci e posibil ca ele să vadă războaie mai atroce, războaie de clasă și războaie de doctrină. Nimeni nu poate fi mai nemilos decât un visător care vrea să realizeze propria himeră. Se observa, într-adevăr, că cei mai înfocați în a combate ideea războiului dintre națiuni sunt tocmai cei care fabrică, cu plăcere, discordii civile. Lumea a fost parcă oferită disputei, iar omul a fost mereu ingenios în a găsi motive
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ea, și aceasta acum, când ea este "vie" și activă și când cei care o conduc dovedesc că sunt autentici oameni de guvenare. Nu! Dorința de a-i sustrage pe cei oprimați de sub apăsarea jugului secular nu era nicidecum o himeră! Ea însemna să lucrezi pentru pacea lumii! Dar este cu totul altceva să afirmi că, oricare ar fi împrejurările care pun în joc interesele popoarelor, democrația va putea menține pacea. Grație cerului, democrațiile sunt sensibile la onoare! Ca vechile aristocrații
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lecturii. Se pare că startul a fost mai greu, pentru că primele pagini mai păstrau câte ceva din metehnele mai vechi, dar se cunoștea o exigență și o rezervă mai mare în fața cuvântului și a construcției narative. Aceeași Karina, victimă iremediabilă a himerei sale erotice, amestecând realul și ficționalul (mai ales pe finalul cărții), introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bătrână și urâtă. Vedea oamenii cenușii Între care trăia ieșind În valuri de la fabrica de sârmă, apoi de la abator, de la fabrica de bere, de la fabrica de geamuri, negri pe mâini și aduși de spate, măcar să-și fi dus În cârcă Himera, cum ar fi zis Baudelaire. Și această tristețe l-a cocârjat și pe el, Vasile Moare, l-a strivit și s-a insinuat În el ca o statuie de ciment, pentru câtă viață va mai avea el de trăit. „Mizeria
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la treabă, Își fac o situație, iau greutățile vieții În piept, nu se ascund după aiureli pe care oricine poate să le facă - dar nu le face, tocmai pentru că viața Înseamnă altceva, altceva decât să fugi după tot felul de himere În literatură, În nicăieri. — Du-te la cenaclu, dacă asta e calea pe care vrei să o apuci În viață. Dar ascultă-mă bine, nu te vei alege cu ni mic din toată treaba asta. Nu vei fi nici celebru
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Stalin Jorj Ivanovici Satârgescu ca să tai din rădăcina această clasă, produs al unui corp bolnav de analfabetism, sărăcie, prostie, mârlan $ tartan, poporul care, din păcate, este al meu. Undeva în Mein Kamf Hitler spune: „Soldați, eu vă eliberez de această himera care se numeste CONȘTIINȚA”. Și a urmat ce știm cu toții, GENOCIDUL evreilor, a raselor inferioare, HOLOCAUST. I.V. Stalin, un conducător tăcut, a organizat și el tot crearea omului nou, exterminând în GULAG 25 de milioane, majoritatea ruși, culaci, țărani, intelectuali
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
aici atât mândria cât și chinul ce te poate duce în vecinătatea iadului. Iar dacă n-ai fi întâlnit-o ai fi trăit toată viața cu sentimentul unei lipse, a unei absențe ce pare uneori absența ta de la propria existență. Himeră și realitate adâncă în același timp, ea te face să întrezărești fața pe care idealurile împlinite ar putea-o avea, dacă n-ar rămâne la stadiul de simple idealuri inadecvate la posibilii unei realități. Cred că femeia frumoasă aduce cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
între limitat și ilimitat, între vremelnic și etern precum o nostalgie a unei fixări mereu amînate. Cîte o notă patetică țîșnește din polifonia imagistică a cărei subsecventă aspirație recuperatoare e zădărnicită chiar de diversificarea metaforică. Restituția coeziunii originare rămîne o himeră: "pentru că literele întotdeauna se șterg dar nu și chemarea lor / pentru că lucrul cel mai greu de uitat este pădurea de gînduri / care vin de la Îngerul Metraton / pentru că fundul oceanului este făcut din sticlă ca mediator între om și timp / pentru că
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
mărunte, în vreme ce alții, în contact cu nordul mai dezvoltat, ajung la conștiința și protestul social, ocupînd latifundiile necultivate imediat după Al Doilea Război Mondial. După ani de angajare totală, cu deplină bună-credință, unii vor ajunge să se debaraseze și de himera comunismului. Povestea acestora din urmă pare să explice derapările generației imediat succesive. Mai mult decît orice dezbatere sau analiză, lasă să reiasă cu limpezime drumul de la cauză la efect pe linie generațională felul în care s-a raportat Gioia la
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
râs văzân-du-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: " Pe umerii tăi rotunzi/ Flutură arta, o, iubita mea,/ Străbătând eternitatea,/ Seri citind portativele lumii./ Steaua polară își leagănă veșnicia./ Suntem cu toții locuiți de himere,/ De aceea vedem patratura sferei/ Cântând la ghitară." Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât.
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și nu prea intenția unei evaziuni de factură radical simbolistă. Patriarhalitatea relativă a tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă autorul Arheologiei blînde pe tărîmul insolit care e creația poetică, "un continent
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]