460 matches
-
pământul sfânt al Templului Viitor din Noul Ierusalim pe o perioadă de șapte zile de la ejaculare. Conform hinduismului, căutarea Kamei (plăcerile senzuale) este unul din cele patru obiective ale vieții omenești. Cu excepția persoanelor care au făcut legământ de celibat ("Brahmacharya"), hinduismul oferă libertate totală în materie de sexualitate. Tratatul hindus asupra sexului Kama Sutra (sec. IV-VI e.n.) nu condamnă deloc masturbarea și în plus explică în detaliu cea mai bună procedură pentru masturbare; "„Bate-ți instrumentul cu laba leului: stai
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
în plus explică în detaliu cea mai bună procedură pentru masturbare; "„Bate-ți instrumentul cu laba leului: stai cu picioarele răscăcărate în unghi drept, proptit cu mâinile pe pământ, mâinile trecând printre picioare și cu el între brațele tale.”" Conform hinduismului, viața începe cu Brahmacharya sau stadiul de „student”, din care ei sunt îndrumați să avanseze cu castitate și să se pregătească educațional și spiritual pentru a-și urma dharma proprie (datoriile societale, ocupaționale, parentale, etc.) și karma (acțiunile pământești corecte
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
stadiul de Grihastya sau „gospodar” își pot urma kama (plăcerile fizice) și artha (realizările lumești, prosperitatea materială) prin vocația lor. Plăcerea sexuală este parte din kama, unul din cele patru scopuri ale vieții. Totuși, celibatul (Brahmacharya) este unul din fundamentele hinduismului iar masturbarea este una din impedimentele purității sexuale din timpul fazei de Brahmacharya a vieții. Cuvântul "brahmacharya" tine să aibă o conotație de a disciplina folosirea și păstrarea energiei și este înțeles pe larg în yoga drept „continență sexuală”, ceea ce
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
maestru spiritual", în special în religiile indiene. Tradiția hindusă (maestru-discipol) este o doctrină religioasă milenară transmisă de la învățător la discipol, gurul fiind acela de la care discipolul primește inițieri și învățături în disciplina spirituală. Guru este un simbol religios fundamental în Hinduism, toate școlile filozofice și devoționale hinduse, acordând o importanță maximă conceptului deoarece rezidă în chiar esența Hinduismului, (Vede, Upanișade, Bhagavad-gita). și întreaga societate hindusă antică au avut ca fundament revelația spirituală, structurându-se în jurul simbolului acestor scripturi, sau preotul, cel
Guru (maestru spiritual) () [Corola-website/Science/327737_a_329066]
-
învățător la discipol, gurul fiind acela de la care discipolul primește inițieri și învățături în disciplina spirituală. Guru este un simbol religios fundamental în Hinduism, toate școlile filozofice și devoționale hinduse, acordând o importanță maximă conceptului deoarece rezidă în chiar esența Hinduismului, (Vede, Upanișade, Bhagavad-gita). și întreaga societate hindusă antică au avut ca fundament revelația spirituală, structurându-se în jurul simbolului acestor scripturi, sau preotul, cel care prin sacrificiu() și ritual menține vie tradiția spirituală. Întrucât termenul poate fi folosit și pentru a
Guru (maestru spiritual) () [Corola-website/Science/327737_a_329066]
-
suferit numeroase schimbări, în prezent fiind o religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună și fără o dogmă strictă, clar formulată. Răspândit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam. ul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism, păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai este numit și „Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali (limbile textelor antice budiste) „învățăturile Celui Luminat”. În prezent, istoricii fixează această dată
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
agregate" componente. Deși par contradictorii, identitatea persoanei reîncarnate cu cea din viața anterioară și diferența, neidentitatea acestora, coexistă. Aceeași concepție este abordată și în cazul schimbărilor umane ca maturizarea, îmbătrânire, etc.: omul devine o altă persoană, cu toate că rămâne același. Spre deosebire de hinduism, reîncarnarea budistă nu constă în migrarea sufletului de la un trup mort spre embrionul unei viitoare ființe, ci continuarea de către un individ nou a existenței care până atunci se manifesta în cel decedat, conform încărcăturii karmice acumulate. Miezul învățăturilor budiste este
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
de moarte. Neexistând un suflet etern, conexiunea între un individ actual și unul dintr-o viață preexistentă nu este una de ordin fizic sau spiritual, ci una morală, pur karmică. Karma unui om este rezultatul faptei la fel ca în hinduism și se bazează pe stricta lege a condiționismului (Pratitya-samutpada) conform căreia din orice fenomen trebuie să rezulte un altul. Consecința unei fapte comise în această viață nu se materializează neapărat în viața imediat următoare, ea putând să se manifeste chiar
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
perioadă de regres și începe să se destrame. De asemenea, budismul suferă noi sciziuni nu doar în grupurile "ortodoxe", ci chiar și în noile școli. Teritoriile septentrionale ale fostului imperiu revin dinastiei Sunga ai cărei membri erau adepți vehemenți ai hinduismului și doreau resuscitarea practicilor vedice. Evoluția budismului în India nu este însă atenuată nici de amplul proces de sectarizare, nici de persecuțiile regelui Pushyamitra Sunga (185-151 î.Hr.), cel mai proeminent membru al noii dinastii, contra credincioșilor budiști. Mărturie a rezistenței
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
și-a instalat conducerea peste India centrală, Andhrapradesh și Maharashtra între anii 200 î.Hr. și 250 d.Hr. La fel ca exponenții dinastiei precedente, satavahanienii au fost cârmuitori brahmanici, dar au manifestat mai multă toleranță celorlalte religii. Sub egida lor, hinduismul și budismul s-au dezvoltat și au coexistat pacific. Prin numeroase donații din partea dinastiei unele centre budiste din regiunea Andhrapradesh ca Amaravati și Nagarjunakonda au ieșit în evidență. Nimeni nu cunoaște în prezent originile geografice precise ale școlii budiste Mahayana
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
exemplu, Fahsien relatează progresele budismului între 399-413, în timp ce două sute de ani mai târziu, I Ching și Hsuan-Chang constată o decădere uimitoare a acestei religii. Regresul este explicat în parte de numeroasele invazii din exterior cât și de asimilarea budismului în hinduism nu doar datorită unei relative asemănări a doctrinei, ci și pentru facilitățile pe care un om obișnuit le avea în societatea indiană dacă era hindus. Atacurile cuceritorilor musulmani și persecuțiile acestora au reprezentat lovitura finală a budismului retezând orice șansă
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
mișcări ritualice ale mâinii (mudra) și diferite pictograme circulare și diagrame (mandala) desenate pe pânză, piatră, metal sau pământ, folosite pentru sporirea concentrării. O altă particularitate semnificativă a Vajrayanei este autoritatea unui lama, un maestru spiritual asemănător guru-ului din hinduism. Vajrayana se bazează pe relația intimă, imediată dintre învățător și discipol, pe revelarea tantrelor de către un maestru în urma unul proces inițiatic. În ceea ce privește scripturile, Vajrayana recunoaște atât scrierile theravadine cât și pe cele mahayaniste, dar le încununează cu o colecție de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
sacre și neglijând punerea lor în aplicație, fie dezvoltându-se practic fără a avea o bază canonică. Cu toate acestea, numărul aderenților este considerabil plasând budismul pe poziția a patra în clasamentul celor mai însușite religii după creștinism, islam și hinduism. Budismul nu are o limbă sacră comună pentru toate formele sale: theravadinii utilizează texte din limba pali, budiștii estasiatici folosesc chineza, iar budiștii tibetani tibetana. Odată ajunse în Occident, învățăturile celor trei ramuri ale budismului și scrierile sacre sunt transpuse
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Metempsihoza (din ) este un termen filosofic care se referă la transmigrația sufletului, în special la reîncarnarea acestuia după moarte. Este o doctrină populară în numeroase religii orientale precum hinduismul, budismul, jainismul și druzismul, a cărei concept este reprezentat de faptul că un individ se încarnează dintr-un corp în altul, fie că acesta este de natură umană, animală sau vegetală. În general, termenul este utilizat exclusiv în contextul filosofiei
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
în Chicago din aprilie 2000, pe tema " Coranul și Biblia : În lumina științei " . Pe data de 21 ianuarie 2009, a avut loc un dialog inter- religios cu Sri Sri Ravi Shankar în Bangalore cu privire la conceptul de Dumnezeu în islam și hinduism . În februarie 2011 Naik s-a adresat Uniunii Oxford, prin intermediul unui link video din India . În fiecare an, începând din noiembrie 2007, Naik a condus o Conferința de Pace de 10 zile în Somaiya Ground, Sion, Mumbai. Prelegeri despre Islam
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
va sta pe idolul zeitășii sale? Dar Muhammad a stat pe Kaaba în timpul apelului la rugăciune, încă din cele mai vechi timpuri ale islamului. Aceasta este cea mai bună dovadă că nu există idolatrie în islam, dar este prezentă în hinduism." "Adopția în islam" Naik consideră că musulmanii au dreptul să adopte copii, dar că astfel de adopție nu poate avea un statut legal în conformitate cu legea islamică. Acordarea copilul adoptat un nume legal (al părintelui) este ceva ce el consideră interzis
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
28%, în mare parte inclus în Schweizer Pfingstmission), metodismul (0,13%), Noua Biserică Apostolică (0,45%), Martorii lui Iehova (0,28%), alte culte protestante (0,20%), Vechea Biserică Catolică (0,18%), alte culte creștine (0,20%). Grupările necreștine minore sunt hinduismul (0,38%), budismul (0,29%), iudaismul (0,25%) și „alte religii” (0,11%). 4,3% nu au declarat o religie. Eurobarometrul din 2005 a constatat că 48% din populație cred în zeități de orice fel, 39% cred într-un spirit
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
monistă, unde ierarhia administrativă a guvernului este identică cu ierarhia administrativă a religiei, sau poate avea două „brațe”, dar cu ierarhia administrativă a statului subordonată ierarhiei religioase. Tendințe teocrative au apărut în unele tradiții religioase inclusiv în Iudaism, Islam, Confucianism, Hinduism, și în Creștinism: Catolicism, Ortodoxism, Protestantism, și Mormonism. Exemple istorice de teocrații sunt Imperiul Bizantin (330-1453 dupa Hristos) și Imperiul Carolingian (800-888 dupa Hristos). Cuvântul "teocrație" vine de la cuvântul grecesc , care înseamnă „domnia lui Dumnezeu”. Acesta la rândul lui este
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
Iran și Afganistan este bazată pe alfabetul arab. Dialecte: Religia majoritară în Iran este islamul. Aproximativ 98% dintre iranieni aparțin acestei religii. Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit fiind religie de stat. Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a fost înlocuit cu cel șiit în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
adulți au absolvit și o școala secundară, iar 14% sunt absolvenți ai unei facultăți. 93% din populație știe să scrie și să citească. 67% dintre locuitori sunt creștini, iar 24% sunt atei. Alte religii includ islamul (3%), iudaismul (1%) și hinduismul (1%). Conducere Altele
Johannesburg () [Corola-website/Science/299734_a_301063]
-
(n. 7 ianuarie 1845, Oberdreis, Renania-Palatinat, d. 6 iulie 1919 Kiel, Schleswig-Holstein) a fost un filosof, istoric și indolog german. Discipol devotat al lui Arthur Schopenhauer - al cărui continuator în materie de studiu al hinduismului se considera, a fost în același timp prieten apropiat și editor al lui Friedrich Nietzsche. În urma studiului textelor sacre indiene și a influenței exercitate de Kant și Schopenhauer, Deussen ajunge la concepția că nucleul tuturor religiilor și a filosofiilor ar
Paul Deussen () [Corola-website/Science/322990_a_324319]
-
definitiv (prin moarte). ul este o formă de religie care atribuie un suflet animalelor, fenomenelor și obiectelor naturale. Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie și manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii și influențează mult hinduismul popular și Islamul, dar și creștinismul. Cei mai mulți practicanți ai animismului (sau tradițiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva departe și nu are nimic de-a face cu oamenii
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
de apă, risipind această resursă, indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în canalizare și au efecte negative asupra vieții acvatice dacă se acumulează și nu sunt biodegradabile. Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul, islamul, iudaismul și șintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie ritualică (Mikve în iudaism) în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
3:5(b) se afirmă textual: ... "și pământul a fost format din apă și de către apă." (NIV) Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă, Peneus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele 3.000 de oceanide. Filozoful antic
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
o nouă "religie a sângelui", bazată pe imboldul înnăscut al sufletului nordic de a-și apăra nobilul caracter împotriva degenerării rasiale și culturale. El credea că acest fapt este întruchipat de religiile indo-europene timpurii, mai exact păgânism european, zoroastrism și hinduism hedic. Spre deosebire de Heinrich Himmler, Rosenberg avea mai puțin atașament față de budism. Urmând idea lui Chamberlain, el a condamnat ceea ce el numea "creștinism negativist", adică credințele ortodoxe ale Bisericilor Protestante și Catolice, pledând pentru o creștinătate pozitivă bazată pe credința lui
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]