421 matches
-
mistic” sau „misticism rațional”. Practic, acesta constă, cum exact observă E. Lovinescu, „într-o supravalorificare a valorilor estetice românești, prin punerea lor într-un plan universal”. Procedând astfel, studiile despre Eminescu și Caragiale, pe lângă observații judicioase, sunt viciate de limbajul hiperbolic; Țiganiada lui I. Budai-Deleanu e așezată, din punctul de vedere al fondului, pe același plan cu Divina Comedie. La „Convorbiri critice”, apoi la cenaclul dragomirescian, se pledează pentru critica de laborator, prin „școala nouă” înțelegându-se colaborarea cu criticul. Acesta
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se, într-un chiasm semnificativ, în poemele de celebrare a iubirii universale: „Nimic din ceea ce am pierdut
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
lui NC și care ar putea fi luat drept prototip, sau mostră sau stindard al Ll a "Epocii", în care lipsea totul, dar se afirma că (avem) totul. Cuvântul folosit frecvent de NC, ca și de acoliți, cu specialul sens hiperbolic de Ll, al plenitudinii: avem totul - mascând pe lipsește totul, sau ("mobilizatorul", drept urmare, să facem totul! - să depunem eforturi și mai mari; avem, unii, încă în urechi pronunțarea, de către NC și de cei care-l imitau, cu un superb accent
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
toate, din ariile pozitive (ocazia festivă), de bucurie a sărbătorii folosite ca prilej de educație, de îndemnuri la luptă, sub stimulentul mărețului trecut, al genialului poet asimilat scopurilor dictaturii. Ceva mai mult, aproape toate sunt la gradul absolut ori sunt hiperbolice sau, în orice caz, includ acest sens: celei mai drepte, visului de aur, profund umanist; de fapt, totul generează hiperbole: continuă, înaltelor. În genere, cuvintele sunt selectate dintre "ceea ce este foarte bun" și culese din repertoriul poetic al celor mai
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
maniera” concretă de manifestare a credinței. A treia se concentrează asupra „normelor de disciplină”. Principala temă a ultimei părți este cea a „prorocului mincinos”. Fragmentul referitor la „înșelătorul lumii” nu face decât să reia această temă într‑un registru diferit, hiperbolic. Peerbolte face o analiză aprofundată a etapelor care compun scenariul eshatologic, dar nu corelează imaginea „înșelătorului” din capitolul 16 cu tema principală din capitolele anterioare. Credem totuși că tipul de lectură intertextual oferă o mai adâncă înțelegere a fragmentului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
săvârșesc învieri de natură spirituală. Denunțarea sistematică a acestor eretici ca „preanticriști” arată, potrivit lui Irineu, că trăsătura esențială a adversarului eshatologic nu este violența, ci viclenia exersată prin arta magiei. Avem de‑a face deci cu un fel de „simbol hiperbolic”, dacă putem spune astfel, a tot ceea ce reprezintă erezia în ochii lui Irineu. Nota profund antieretică ce caracterizează teologia ireneică se regăsește, de asemenea, în concepția sa anticristologică. Pe lângă aceasta, se impune remarcată o foarte evidentă atitudine polemică cu privire la iudei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologii non‑apocaliptice a lui Augustin. Deși comentariul nu s‑a păstrat, unele dintre ideile sale au putut fi reconstituite. Tyconius propunea aici o interpretare ecleziologică și psihologică a simbolurilor Apocalipsei, Anticristul de la sfârșitul veacurilor fiind un fel de sinteză hiperbolică a tuturor anticriștilor prezenți în istoria Bisericii. În concepția sa, orice creștin care acționează împotriva fraților săi este un veritabil anticrist. El face de asemenea distincție între „Biserica septentrională”, a diavolului, și o Biserică meridională, a lui Cristos, aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Al-George va merge foarte departe, dezvăluind funcția biografică pe care a avut-o nuvela din 1940 pentru vocația sa, dar și implicațiile teozofice pe care pare să le impună. Eugen Ionescu, bunăoară, se radicalizează, ca și alteori, de percepția favorabilă hiperbolic conjugată a generației atunci când ia În seamă efectele culturale sau biografice ale Indiei 1, iar pe Eliade Îl consideră „blestemat de a rămâne literat”2. În ultimul său interviu, Ovidiu Cotruș, căruia nu o dată Eliade Îi arătase a anume (diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
lexical barbian, fără să cadă sub limitele artisticului: „Damiroză culp nastralp,/vestrapună pulc dirică” sau: „Dam, daira, dara, darac,/[...] dever, dalcauc, dovleac/ dandana, dambla, dalac.../ - Dud, duducă, dușumea”. Ca prozator, V. nu este mai puțin interesant. Apelând la parodierea stilurilor (hiperbolic, detașat, grațios, participativ, explicativ etc.), el polemizează cu tiparele consacrate. Volumul Proză. Exerciții de stil (1967) conține un număr important de schițe „patafizice”, descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este urmuziană, dar
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
după un manuscris deteriorat. Protagonistul, filantropul Ilie Basarab, întemeiază „Liga” cu scopul de a asana societatea, arătându-se intransigent, ca un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, Mihail
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific. Apoi - cum avea să i se obiecteze lui Edgar Papu mai târziu -, chiar dacă toate aceste aspecte invocate ar fi într-
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
răspândite prin intermediul școlii, majoritatea sunt versificări didactice ale unor episoade din istoria națională, cu utilizarea, de preferință, a versului de factură populară (Voievodul Ștefan, Vlad Țepeș, Moartea lui Decebal). Patriotismul autorului era real, însă convenționalismul naiv al personajelor istorice, dilatarea hiperbolică a portretelor duce, fără intenție, chiar la efecte comice. Mai interesantă ar fi drama Radu de la Afumați (1897), scrisă într-o limbă românească îngrijită, mlădioasă, în care precumpănesc reminiscențe din Shakespeare. În 1897 lui N. i s-a jucat la
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
Muntenia, Oltenia, la românii din Serbia. Ea a circulat și în Moldova, fără a avea aceeași frecvență ca în sudul țării. Închegate ca formă, variantele reprezentative conțin imagini cu o mare putere de sugestie. Se folosesc unități sintactice cu caracter hiperbolic, cumulul de epitete cu valoare de formulă în momentele esențiale ale acțiunii, repetiția amplificatoare în construcția frazei („Au șeaua te apasă, / Au iarba nu-i grasă, / Pajiștea frumoasă?”) sau enumerări cu nuanță umoristică. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
unor întâlniri umane cu semnificații etern actuale, în care personificarea naturii grandioase depășește orice „pitoresc” vlahuțian, iar hiperbolizarea senzitiv-sentimentală abia mai amintește uneori de homerismul livresc al lui Calistrat Hogaș. Reporterul-poet recidivează, în circumstanțe istorice diferite, dar în aceeași tonalitate hiperbolică, cu Meridiane sovietice (1953), relatare însuflețită a unei călătorii pe o sută de meridiane, de la Moscova la Vladivostok, cu ample incursiuni în timp, de la Caucazul lui Prometeu la construirea orașului de pe Neva de către Petru cel Mare, de la Revoluția din Octombrie
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
va spune, de pildă, că ființa supremă nu începe și nu încetează, nu este în mișcare și nici în repaus (XII, 1072 b). Odată cu saltul privirii dincolo (hyper bállein), dincolo de sciziunea dintre gândire și cele gândite, enunțul cunoaște o formă hiperbolică. Unele distincții tind să se estompeze, orientând către un gen de coincidentia oppositorum. Simțul comun se vede sigur în fața unor nonsensuri, însă acestea diferă radical de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la Kant de unele mărci apofatice. Invocă de mai multe ori calea analogică de cunoaștere, numită și simbolică, atunci când este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
n. 92), 137, 177 ~ logică 55-61, 76-84, 137, 141 ~ ontologică 50-51, 61-63, 178, „statutul civil“ al ~ 62 (n. 49) excederea logicii non~ (vezi „ex cedere“) principiul non~ (vezi „princi piu“) cunoaștere ~ analogică 84, 169 ~ apofatică 19, 84, 167 (n. 168) ~ hiperbolică 84 ~ logică 63, 76-80, 167 ~ speculativă (sau metafizică) 16 (n. 5), 67, 79, 106 diferența dintre ~ și gândire 79-80 limite ale ~ (vezi și „limită“) paradox al ~ 166- 167, 174 D décadence 86 dincolo 39, 46, 53, 66, 97, 150, 184
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ale ~ (vezi „limită“) situație aporetică a ~ 59, 79- 81, 178, 193 gratuitate ~ a cunoașterii speculative 67, 106 ~ a unor nonsensuri 19, 28, 133, 136, 192 H hazard 75 (n. 59) hermeneutică 46, 91, 150, 160 (n. 158) (vezi și „interpretare“) hiperbolic 66, 84 homo novus 73, 74 I imagine 15-16, 17, 25-26, 31, 32 (n. 17), 49-50, 72-73, 75, 81, 95-96, 105, 119 (n. 107), 140 (n. 139), 192 ~ străină sensului comun 31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
109, 111, 116 ~ paradoxal 20, 28, 34, 110- 115, 155, 159, 166- 167, 177- 178, 180, 192 ~ul unor acte raționale 71, 85-87, 141 O obiect ~ antinomic 62, 91 (n. 82), 160-163 ~ contradictoriu 79-80, 80 (n. 67), 102, 132, 137 ~ hiperbolic 84 ~ imposibil 79, 81, 109 (n. 100) ~ indeterminat 105, 110, 117 omenesc limite ale celor ~ști 35, 37- 38, 53, 67, 83, 130-131, 152, 155, 163 (vezi și „limită“) ~ și neomenesc 31-32, 36, 42-46, 52, 54, 122, 129- 130, 151-152
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
va spune, de pildă, că ființa supremă nu începe și nu încetează, nu este în mișcare și nici în repaus (XII, 1072 b). Odată cu saltul privirii dincolo (hyper bállein), dincolo de sciziunea dintre gândire și cele gândite, enunțul cunoaște o formă hiperbolică. Unele distincții tind să se estompeze, orientând către un gen de coincidentia oppositorum. Simțul comun se vede sigur în fața unor nonsensuri, însă acestea diferă radical de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la Kant de unele mărci apofatice. Invocă de mai multe ori calea analogică de cunoaștere, numită și simbolică, atunci când este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
n. 92), 137, 177 ~ logică 55-61, 76-84, 137, 141 ~ ontologică 50-51, 61-63, 178, „statutul civil“ al ~ 62 (n. 49) excederea logicii non~ (vezi „ex cedere“) principiul non~ (vezi „princi piu“) cunoaștere ~ analogică 84, 169 ~ apofatică 19, 84, 167 (n. 168) ~ hiperbolică 84 ~ logică 63, 76-80, 167 ~ speculativă (sau metafizică) 16 (n. 5), 67, 79, 106 diferența dintre ~ și gândire 79-80 limite ale ~ (vezi și „limită“) paradox al ~ 166- 167, 174 D décadence 86 dincolo 39, 46, 53, 66, 97, 150, 184
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ale ~ (vezi „limită“) situație aporetică a ~ 59, 79- 81, 178, 193 gratuitate ~ a cunoașterii speculative 67, 106 ~ a unor nonsensuri 19, 28, 133, 136, 192 H hazard 75 (n. 59) hermeneutică 46, 91, 150, 160 (n. 158) (vezi și „interpretare“) hiperbolic 66, 84 homo novus 73, 74 I imagine 15-16, 17, 25-26, 31, 32 (n. 17), 49-50, 72-73, 75, 81, 95-96, 105, 119 (n. 107), 140 (n. 139), 192 ~ străină sensului comun 31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
109, 111, 116 ~ paradoxal 20, 28, 34, 110- 115, 155, 159, 166- 167, 177- 178, 180, 192 ~ul unor acte raționale 71, 85-87, 141 O obiect ~ antinomic 62, 91 (n. 82), 160-163 ~ contradictoriu 79-80, 80 (n. 67), 102, 132, 137 ~ hiperbolic 84 ~ imposibil 79, 81, 109 (n. 100) ~ indeterminat 105, 110, 117 omenesc limite ale celor ~ști 35, 37- 38, 53, 67, 83, 130-131, 152, 155, 163 (vezi și „limită“) ~ și neomenesc 31-32, 36, 42-46, 52, 54, 122, 129- 130, 151-152
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]