559 matches
-
de-aia gătește așa bine. Dar, în mintea ei, intuitiv, bătrâna își spusese atunci, pe drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie, cu frumusețea asta a diavolului, cu privirea ei de șarpe, că mă și hipnotizează, eheee!, câte călcături de credință, ce agă, câți arnăuți și spătărei ar trebui prin fânării! Nu, nu cred că greșesc eu, se vede pe ea... dar, așa s-a ales cu el, cum să mai faci acuma, la a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am fost cuprinsă de piesă și de actori, de jocul lor, de text, că trăiam în lumea lor, am uitat de copil, eu să uit de copil, nu ți se pare că ăia mi-au făcut ceva?, că m-au hipnotizat și că știam numai de ei?, la sfârșit de spectacol, la aplauze, mă uit după nepot, ia-l de unde nu-i, să înnebunesc, nu alta, dar, după ce l-am căutat mai bine, l-am găsit, se dusese pe afară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
capotului și își făcea loc cu încetineală și hotărâre printre picioarele mele, iar ochii săi căprui, mari și deosebit de grăitori, îmi povesteau tot ceea ce gura refuza să exprime. Era adorabilă în această ipostază, iar eu cred că păream a fi hipnotizat. Nu știu nici dacă mai respiram! S-a ridicat cu încetineală calculată, de felină alintată, a luat dintr-un bar micuț ascuns în rafturile bibliotecii și a pus pe măsuță o sticlă de whisky - un alt articol rar în casa
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
în vis și te face ca la trezire să fii sfâșiat de dorul ei. Își umple cupa cu otravă dulce și te îmbie să o bei, iar tu o faci fără rezerve, pentru că sfârșești sedus de privirea ei care te hipnotizează. Căldura ei ar topi și ghețarii, e fierbinte ca lava unui vulcan. Îi cazi la picioare răpus de săgeata lui Cupidon. Cupidon însuși uita de el în preajma sa. Sânii ei sunt ca merele în pârg, vibrează ca o coardă de
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
-i fierbe oala. Demis oficial... dar șef! De stat degeaba. Sunt declarații iresponsabile, ce cad sub incidența multor legi, inclusiv românești. Cum reacționează aleșii. Cu 70%! Ca niște papagali. Ori se fac (a câta oară?), că nu aud gravele acuzații, hipnotizați de această javră națională! Ordinară! Cu tam-tam, televiziunile, tabloidiotizante, anivesează anul de la puciul nereușit al Parlamentului(!?!), cu Ponta în frunte, ca lider PSD! Și Antonescu, de șase! Parcă văd că intervin operativ cei de la protecția de profil a țării!? Să
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
Așază-te, iubito, să privim cerul albastru! Cu o mână am atins mijlocul fraged desfătându-ne în patul verde moale, ți-am sărutat piciorul lung ca un hotar până s-a mutat Luna în Cireșar. Pluteam împreună în lacul fericirii, hipnotizați de vraja iubirii. Referință Bibliografică: Iubirea / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
reflectarea inimii bătând/ ca o tremurare de fluture,/ în parfum de primăveri/ în sonoritități astrale”(scrisoare II). Eseurile reflexive definesc o întoarcere a ființei lirice spre sine, o atitudine speculară, act de redescoperire a valențelor proprii: Liniștea din jur mă hipnotizează... tresar (din când în când, pentru a nu uita să trăiesc, pentru a nu încerca să mor!) și răsuflu, în tonalități de valuri, în nemărginirea mirajului acvatic, pe cât de veridic, acustic, pe atât de neclar, prin încărcarea de infinit. Un
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
iesle L-a adăpostit pe Împăratul lumii Care nu găsise loc în altă parte. În icoanele ortodoxe, întunericul nu există decât arareori, iar aceasta doar pentru a marca ostentativ lipsa luminii, dar în cea a Nașterii pata de întuneric ce hipnotizează privirea este simbolul întunericului în care zăcea omenirea în Legea veche, în cadrul căreia doar profeții mai dăruiau o rază de lumină prin anunțarea izbăvirii viitoare: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
gata să-njure, ehei, mulți. Grădina e mare, bostanii -numeroși. Mă aflam pe un velier naufragiat în largul coastelor africane, nu prea mai erau supraviețuitori, strigam în zadar. Trăim între soare și oțel. Soarele- viața, oțelul-moartea, ambele strălucesc, ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori ne târâm, alteori mergem drept și ne călcăm în picioare”, nemuritoare vorbe spuse de un nefericit, K.H. Primejdioasă e foamea. La orele prânzului , o brișcă de nobil burlac intra vijelios pe poarta
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
îmbolnăvește, nu mai am nevoie de ea, așa să-i spui! Ai înțeles? - Am inteles ... - Pleacă! A mai turnat un păhărel pentru el, mi-a pus și mie. Mi-au rămas în minte ochii acelei fete, ochi de șarpe. Te hipnotizează, după care face ce vrea: te papă! S-a ridicat brusc. A zvârlit paharul cu forță. Un zgomot cristalalin s-a rostogolit pe gresia adusă din Spania. Am zis că-i țâșnește sângele pe ochi. - Tot aici ești? A fost
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
cam un kilometru, fumând țigară de la țigară. Luând o mașină de ocazie, în jumătate de oră am reintrat în cotidian. Mi-au rămas în minte ochii acelei fete. Mă gândeam că șarpele are ochii tot la fel, de aceea te hipnotizează, după care face ce vrea: te papă! La ora când scriu știu mai multe.Tatăl fetei a murit într-un accident în Italia. S-a aflat mult mai târziu, după ce a fost înmormântat acolo. N-a reușit să le facă
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Articolele Autorului În ochii tăi albaștri, văd marea cristalina, scăldându-mă în ea și cerul de deasupra-mi, ce mă îndeamnă la visare. În ochii tăi cei verzi, mă pierd, rătăcind, prin iarbă necosită și prin păduri, chemat de primăvară, hipnotizându-mă, dorind să-i văd mereu, temându-mă, să nu te pied. În ochii tăi căprui, mă văd, într-un amurg de seară, pe malul mării, strivind nisipul umed, sub picioare, ținându-te strâns, lângă mine, cum s-a mai
ÎN OCHII TĂI de COSTI POP în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367680_a_369009]
-
solist este urât sau meschin, glasul îi va suna urât și meschin. Tu ești frumoasă, minunată și bună. Ai cântat extraordinar.” Ultimul spectacol Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmația unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizată, dar poate hipnotiza.” În final, ne dăm seama că toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidă, aproape ireală a acestei femei. Tragismul destinului ei reiese cu precădere din această imagine terifiantă de la sfârșitul cărții, ce
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
sau meschin, glasul îi va suna urât și meschin. Tu ești frumoasă, minunată și bună. Ai cântat extraordinar.” Ultimul spectacol Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmația unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizată, dar poate hipnotiza.” În final, ne dăm seama că toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidă, aproape ireală a acestei femei. Tragismul destinului ei reiese cu precădere din această imagine terifiantă de la sfârșitul cărții, ce pune în evidență
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
de o perfecțiune demnă de opera celor mai desăvârșiți artiști. Ochii hipnotici de un verde intens ai fetei, se fixaseră în lumina privirilor sale și nu se mai desprindeau o clipă de ele. Dansul ei cu mișcări desăvârșite, amețitoare îl hipnotizase. Dansul acelei frumoase sirene părea ai fi dedicat doar lui, în ciuda sălii pline de oameni și se mișca cu o senzualitate și o măiestrie absolute, anume ca să-i ia lui mințile. Fața ei era în formă de inimă, cu oase
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
iesle L-a adăpostit pe Împăratul lumii Care nu găsise loc în altă parte. În icoanele ortodoxe, întunericul nu există decât arareori, iar aceasta doar pentru a marca ostentativ lipsa luminii, dar în cea a Nașterii pata de întuneric ce hipnotizează privirea este simbolul întunericului în care zăcea omenirea în Legea veche, în cadrul căreia doar profeții mai dăruiau o rază de lumină prin anunțarea izbăvirii viitoare: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
îmi arunca câte-o privire cu ochii aceia adânci și expresivi și încerca politicos să mă introducă în conversație cu câte un „Nu-i așa că...?” sau cu „Sunteți și dumneavoastră de acord...?”. Eu eram fascinat, pierdut în spațiu... Parcă mă hipnotizase! Poate pentru că îi purtam un respect deosebit! Poate pentru că îi citisem unele lucrări, poate pentru că profesorul Drimba, sau preparatorul Munteanu îmi vorbiseră prea la superlativ de dânsa. Îi vedeam doar mâinile, mâinile-i expresive, mâini care parcă vorbeau. Da! Doamna
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
acolo. Nu te poate ajuta însă în confruntarea directă cu vrăjitoarea. Pentru aceasta am să te învăț, cum spuneai, un mic truc. Las-o să dețină controlul, să își impună legea. Mai devreme sau mai târziu, va încerca să te hipnotizeze. Atunci vei scoate o oglindă fermecată, pe care ți-o voi da eu, și i-o vei așeza direct în față, în calea propriei priviri. În același timp, vei rosti o scurtă formulă magică, pe care te voi ajuta tot
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
în care i-am mai spus câte ceva despre material, având totuși grijă să nu exagerez prea tare, ca să nu-i dau de bănuit, m-a privit cu insistență fix în ochi. ”Mai devreme sau mai târziu, va încerca să te hipnotizeze”, spusese Ji Yan. Înseamnă că acesta e momentul. Acum o voi lovi mortal. Am scos fulgerător oglinda din buzunar și i-am pus-o direct în față, rostind în același timp formula magică, așa cum fusesem sfătuit de bătrânul vrăjitor. Atât
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
șir de emoții. După un timp destul de îndelungat, ne-am găsit izolați în micul spațiu la care se ajungea urcând pe pietre, exact ca la început. L-am privit fix, în ochii negri, dilatați, ca și cum aș fi vrut să-l hipnotizez. "Nu vă supărați, aveți cumva un ceas?", mi-au ieșit din gură cuvintele politicoase, absurde. "Mda, sigur... E 11.45", mi-a răspuns. "Aha... Mulțumesc...", am îngăimat în timp ce-i priveam cicatricea de pe obrazul stâng. Apoi m-am făcut nevăzut printre
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
să ne răcorim de dor Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare
SEARĂ DE VARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350362_a_351691]
-
I. REÎNTOARCERE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Din adâncul tenebrelor, Prizonier al unui labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești, simplu:„Cred”Și să te întorci la lumină.Acolo unde primăvara,Izvoarele reci
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
mereu și mereu despre moartea lui nenea ăsta cu mustăți. În timp ce vorbea, P se uita, fix în ochii lui Amza. Ceva ciudat se întâmpla cu Amza și nu înțelegea ce. Brusc s-a desprins de privirea lui P, parcă-l hipnotiza. - Tu nu ești de-al nostru, a zis cu năduf Amza. Și constatarea asta îl va urmări, ca un blestem, toată viața pe P. Din ziua aceea, Amza îl trimitea, săptămânal, pe Ionică, un tânăr sublocotenent, ofițer din noul val
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]