267 matches
-
clădirii. "Vino-ncoa, bă Mirciosule", îmi strigară. "Vino să-l vezi pe Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o ciudată repeziciune din capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des din colțuri. Focul ne încălzea și ne îmbăta, stăteam și-l priveam ca hipnotizate. Ne ardea pleoapele și obrajii. Ne amețea cu mirosul de lemn și de fum. Lumea noastră era acum mică și tainică: o sferă de lumină agitată și de căldură. Aruncam pe foc tot ce găseam împrejur, doar pentru plăcerea de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cred că atunci a fost momentul când m-am eliberat de durere. Atunci, în clipa aceea, m-am simțit liber și bucuros. Eram liber! Ațipisem puțin. Când m-am trezit, ea nu mai era. Parcă fusese un vis! Parcă fusesem hipnotizat. Fusese adevărat? Urmele ierbii strivite îmi spuneau că nu fusese un vis. Atunci m-am simțit bine, parcă mi se luase o povară grea de pe umeri. N-am mai revăzut-o! Stăteam câteodată în parc gândindu-mă că poate va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
împlinesc zece. — La 14 octombrie? tresare Luise. — La 14 octombrie. Luise se apleacă și șoptește: — Și eu! În spatele casei cântă un cocoș. Câinele hăpăie după o albină care bâzâie și-i dă târcoale. Cele două fetițe se privesc în ochi hipnotizate. Lotte înghite în sec și, cu glas răgușit de emoție, întreabă: Și unde te-ai născut? Luise răspunde șoptind cu sfială, de parcă i-ar fi frică: — La Linz, lângă Dunăre. Lotte își trece limba peste buzele uscate: — Și eu, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Pe ea n-am văzut-o; am zărit doar părul ei ondulat frumos. Tu însă parcă ai simțit privirea mea și ai întors capul, privirea ta m-a secerat, așa cum o descrii tu pe cea a strămoșului vostru, haiducul. Ca hipnotizată, m-am uitat tot filmul în direcția aceea. La sfîrșit, voi nu mai erați și mi s-a făcut ciudă; o ciudă absurdă, care mi-a reținut gîndurile mult timp. Cînd ne-am cunoscut în fața vitrinei cu obiecte de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
La fel și ceilalți. Nebunii au darul de a obține rapid ceea ce vor și, de obicei, împotriva voinței celuilalt. În mai puțin de un minut, femeia umpluse cartea cu semnăturile celor așezați acolo, firește, tocmai pentru a semna. Mă trezesc, hipnotizat, din spatele mesei, în clipa în care văd, peste umărul reginei, cum femeia deschide plicul cu fotografii, cum le scoate și cum îi propune reginei să înceapă să semneze pe prima dintre ele, într-un colț anume, dar nu pe dosul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de la femeia care odată purta o față de pernă pe post de fustă. —Așa am făcut? —Eh, oricum nu sunt rochii, spuse Ashling, observând la ce se uita Clodagh. Sunt tunici, se poartă peste pantaloni. — Am pierdut complet legătura, spuse Clodagh hipnotizată. Dar se întâmplă fără să îți dai seama, te trezești dintr-odată că ceea ce vrei de la un material este să ascundă cât mai bine petele de vomă... Uită-te cum sunt îmbrăcată, spuse ea, arătând către bluza neagră și jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva, Linda O’Neill? Îți meriți nefericirea, chiar ți-o meriți. Nu o să îmi mai pară niciodată rău pentru tine. Ashling, care încă se mai spăla pe mâini, de parcă era în stadiul terminal al unei dereglări nervoase grave, era complet hipnotizată. Își petrecuse întreaga viață căutând semne și, dacă ăsta nu era un semn, atunci nu știa ce ar fi putut fi. Fă o încercare cu Marcus Valentine, o implora oracolul ceresc. Chiar dacă el împărțea bilețele cu Bellez-moi de parcă erau fluturași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dea seama, și-a lăsat sandaua să îi alunece de pe picior și apoi să se balanseze pe degetul ei mare. Ashling privea cum mai multe rânduri de ochi, toți masculini, se plimbau înainte și înapoi, odată cu pantoful lui Clodagh, parcă hipnotizați. Numărul lui Ted a avut un succes răsunător și, când s-a întors la masă, triumfător, Ashling a privit cum Clodagh l-a mângâiat pe umăr și i-a spus: — Ai fost minunat! Peste puțin timp, Ashling a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei. Alertă, anunță ea. Dă-mi geanta. Țigara i se mișcă în gură, fumul îi intră în ochi, iar ea scoase din geantă un tub de fixativ și a început să se dea de la brâu până la coapsă. Jack o privea, hipnotizat. — Ce e cu fixativul? —Ca să oprească ruptura. Gura ei făcea acrobații, ținând țigara locului în colț, în timp ce vorbea și expira pe lângă ea. El era în mod ciudat într-o stare de admirație. În timp ce o privea cum pune tubul înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil în altă parte, la el în atelier după toate probabilitățile, și a inserat-o după aceea aici. Capul îi vâjâie. A sesizat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te ajută. Sau cel puțin așa se Întâmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl târăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lângă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lângă mine, care Îi conferă o nuanță scârboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
militare din armată, dar întotdeauna fusese iertat în cele din urmă, cum este posibil ca acest lucru să se fi schimbat într-o singură dimineață, ca și când această înfrângere a picioarelor i-ar fi zdruncinat întreaga structură interioară. Îi văd privirile hipnotizate, care urmăresc mișcările bruște, eficiente ale asistentei, termometrul din gură îl scapă de obligația de a vorbi cu mine, niciodată nu îl mai văzusem privind o femeie în felul acela, nu era interesat de alte femei, mereu se lăuda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
natură a conștiinței, gândește-te din nou la cer și la nori, cerul este adevărata noastră natură, iar norii reprezintă labirintul conștiinței noastre obișnuite, ei nu aparțin cerului, nu vor lăsa niciodată urme pe chipul său, eu o ascult ca hipnotizată, în jurul nostru toate ușile sunt închise, părea că toată lumea își deschisese sufletele, dar acest lucru nu mă deranja, ideea de a rămâne singure pe lume, doar eu și ea, îmi aduce o liniște dulce, vorbele ei m-au învăluit deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se așază cu agilitate pe canapea și scoate din rochie un sân fin, brun, cu sfârcul negru, îmi holbez ochii în mod intenționat, fără rușine, uimită de întunecimea aceea adâncă, din care țâșnește un izvor alb, și el se uită, hipnotizat, parcă nu ar fi văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se suprapunea peste Înc-o variație pe care o observase, ceva ce, spunea ea, l-ar fi interesat cu siguranță pe Froehlich. Dora descoperise că unii voiau să-și vadă gesturile În oglindă, pe când ceilalți, dimpotrivă, se fereau de ea, parcă hipnotizați. Am clienți care nu se mai satură. Pentru ei, o oglindă era prea mică. Vor să vadă tot ce se Întâmplă, din cât mai multe unghiuri cu putință, din momentul În care Își scot pălăria, până când o pun din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înțeleagă și să-și asume responsabilitatea înțelegerii realității. Realitatea, camarazi, realitatea este o fiară care este crudă și iresponsabilă dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atît mai bine. E un trecut regretabil și uneori stânjenitor, nu așa, domnule Georgescu?" Locotenentul Georgescu încuviință grav, de parcă ar fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată parcă sîntem vrăjiți, hipnotizați, nu putem să facem un pas înainte, pentru că încă nu ne-am săturat să ne bucurăm și să admirăm izbînda, sfîrșitul ferice, norocos, al războiului. Mă întreb ce ne-am fi făcut dacă se termina altfel, și nu trebuia decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înseamnă 10 rupii?“ „O nimica toată... Și psihologul l-a hipnotizat pe Volodea și căluțul a început să-i povestească necazul lui.“ „Dar ai spus că Volodea nu putea să vorbească.“ „Aaaa, uitasem să-ți zic: de obicei un cal hipnotizat poate vorbi.“ „Aha.“ „Și-atunci, Volodea, sub stare de hipnoză, și-a amintit că într-adevăr a fost câine într-o viață anterioară.“ „Cocker?“ „Nu cred. Oricum, nici amintiri așa de detaliate nu avea. Doar niște oi din trecutul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Trei pași în stânga și unul în spate. Fac pișu, bunico. În urma mea: Fir-aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și Gorgo, Richard al III-lea îngrozește și, în același timp, fascinează. E făptura în fața căreia poți rămâne împietrit. E creatura ce pare venită dintr-un spațiu aflat în afara umanului sau dincolo de acesta. Iar Lady Anne nu este singura subjugată, hipnotizată parcă de Richard. Iată cum îi relatează acestuia ducele de Buckingham ceea ce se întâmplase atunci când încercase zadarnic să obțină aclamațiile și uralele cetățenilor Londrei pentru cel ce urma să fie înscăunat rege: „N-au scos o vorbă și, asemenea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ale unui posibil trecut păsăresc. Un lucru era clar: pasărea asta nu putea să zboare prin propriile-i forțe. Korita îl întrebă pe Grosvenor, cu deznădejde în glas: - Cum o s-o faci să înțeleagă că ești dispus să te lași hipnotizat, în schimbul unor informații? Fără să spună un cuvânt, Grosvenor se ridică și încercă să deseneze pe o tablă neagră imaginea. Repetă de zeci de ori desenul, până când, după vreo cincizeci de minute, imaginea se șterse de pe perete și în locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apasa pe un buton care trimise curentul electric prin întrerupătorul instalat în ajun. De-a lungul și de-a latul navei, luminile începură să pâlpâie: era o versiune nexialistă a procedeelor hipnotice folosite de Rimi. Toți membrii expediției se pomeniră hipnotizați, fără să-și dea măcar seama. Grosvenor își puse în funcțiune "mașina de emoții", stârnind mai ales gânduri de curaj și de sacrificiu, de slujire a semenilor în fața pericolului. Izbuti chiar să creeze cadrul emoțional prielnic ideii că timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
algoritmul narcisistic al ocolirii dezbaterii fine, prin invocarea atacurilor virulente - cam aceasta ar fi teoria lui Ciprian Șiulea, expusă în „Observatorul Cultural“; în aceeași revistă, acum câțiva ani, subliniam un mecanism asemănător în cazul unui întreg grup de intelectuali români, hipnotizați mai degrabă de atacuri din zone imunde precum „România Mare“ și mult mai puțin interesați de schimburi de replică nuanțate și de rafinarea propriilor relații (aceasta nu a dus decât la o prelungire artificială a împărțirii ridicole între răi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul pe care literatura l-ar putea da seriei de vise în care se afundă, hipnotizat, Corto Maltese ? Tentativă pe jumătate literară, pe jumătate îndrăgostită, paginile ce închid acest proiect sunt parte a marelui vis pe care îl visăm, în clipele în care închidem banda desenată, iar privirea ni se înalță, melancolică, spre cer. Autorul Poarta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]