181 matches
-
Memoria este în miezul minții, sub craniu, sub piamater și sub neocortexul pe care se lăbărțează, peste zonele senzoriale și cele motorii, homunculul cu limbă tumefiată și labe de urangutan. În centrul creierului, înfășurată în sistemul limbic, în fornix și hipocamp, corpi mamilari și amigdală, memoria se bălăcește în apele striate ale talamusului și hipotalamusului, își modelează acolo sculpturile neuronale, înmoaie marmura minții cu lichide fluorescente. Creează rețele ușoare ca pânza de păianjen, sucite în ele însele ca benzile lui Mobius
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
retezat oblic, tare ca diamantul, straturile osoase ale țestei, troznind iar în duramater și piamater, înaintînd ușor, uns, ca-n gelatină, prin lobul occipital și oprindu-se în centrul creierului, în mijlocul inelului limbic, la egală distanță de fornix, corpii mami-lari, hipocamp și amigdală. Sugând ca o pompă de vid un centimetru cub de substanță ca o cremă de zahăr ars și-nlocuind-o cu un ou... Sidefat, bătând ușor în roz, cu coaja moale și pulsîndă, coborât de-a lungul trompei-ovipozitoare și încastrat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cu sculpturile cele mai patetic de expresive pe care fierea neagră le-ar putea vreodată închipui: ură, extaz, viclenie, imbecilitate, iluminare, pietate creștinească, dispreț... agresivitate endogenă, declanșată grotesc, ca a maimuței cu electrozi pe țeastă, când i se stimulează hipocampul... Palate ale nebuniei și ale înțelepciunii ieșind, verticale, fragile, din oceanul verde, fără limite. Și nicăieri vreo ființă omenească... În colțul din dreapta, jos, o semnătură cu tuș negru: Desiderio Monsu. Viziunea spectrală părea să se-ntindă și dincolo de rama tabloului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crevasele oaselor feței, codificând impulsuri electrice însemnînd zâmbet, risipind în fine în țăndări oasele uscate și subțiri ca hârtia ale craniului mamei ca să dezvelesc marele ganglion, cenușiu și tremurător, să colorez artificial proiecțiile fasciculelor neurale către talamus și amigdală și hipocamp, apoi suveica lor către scoarță și-napoi, concentrarea a mii de semnale, din mii de arii, ca tot atâtea raze de aur, ace de aur, sârme de aur, într-un singur punct, ducând cu ele miile de amintiri, senzații, impulsuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
structură în ierarhie e mamiferul. Buzele ei se mișcau în timp ce el vorbea, îngânându-l. Nu se putea abține. —Și la fratele meu? Doctorul Hayes deveni prudent. —Asta-i mai greu de spus. Nu vedem nici o leziune clară. Există activitate. Reglare. Hipocampul și amigdala par intacte, dar am văzut o oarecare inflamație a amigdalei - locul unde se formează câteva emoții negative, cum ar fi frica. Vreți să spuneți că fratelui meu îi este frică? Prinse aripi la vorbele liniștitoare ale medicului, încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ținem minte. —Interesant. Chiar fantastic, aș putea spune. Cincizeci și două de săptămâni pentru optimizarea - nu, stai așa. Cine are atâta timp? Ce zici de Zece zile pentru... —Un rezumat al ultimelor cercetări, pe înțelesul tuturor. Ce se întâmplă în hipocamp. —Ah! Înțeleg. Vezi cumva cum pălesc simbolurile dolarilor din ochii mei? Ești un tip fair-play, Robert. —Sunt fair-play pe dracu’. Dar sunt un editor excelent. În timp ce lua nota de plată, Cavanaugh întrebă: Poți măcar să bagi și un capitol despre stimulentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate de secol, într-o zi de vară, chiar aici, peste Sound, un chirurg ignorant și mult prea zelos, încercând să-l vindece de epilepsia care se tot agrava, i-a introdus lui H.M. o pipetă îngustă din argint în hipocamp - zona asta gri-rozalie de aici - și i l-a scos, împreună cu mare parte din girusul parahipocampic, cu amigdala și cu cortexurile entorinal și peririnal - ăsta, ăsta și ăsta. Tânărul, care era cam de vârsta voastră, a fost treaz pe parcursul întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din girusul parahipocampic, cu amigdala și cu cortexurile entorinal și peririnal - ăsta, ăsta și ăsta. Tânărul, care era cam de vârsta voastră, a fost treaz pe parcursul întregii proceduri. Brusc, întreaga sală se trezi și ea. —Aceia dintre voi al căror hipocamp funcționează și care au fost la cursul de săptămâna trecută nu se vor mira când le voi spune că, odată cu țesutul extras cu pipeta, s-a dus și capacitatea lui H.M. de a forma noi amintiri... Weber își auzi propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scară de lemn. Scara era sprijinită de o casă albă din Cape Cod, de lângă ocean. Întindea mâna spre streașină. Ce știa despre ea? Absolut nimic. Nimic în afară de ceea ce cortexul lui prefrontal aduna de te miri unde și din rămășițe de la hipocamp. O văzu în chip de fetiță cu văl negru care-i acoperea fața, aprinzând o lumânare de cincizeci de cenți pe un altar, într-o biserică sufocată de tămâie. Ce știa el despre oricine altcineva? O văzu cu Mark Schluter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc altei perspective. Ce palat era acesta? Și unde, în stânca moale a creierului, își săpa odăile și galeriile? într-unui dintre cele șase straturi ale neocortexului? Mai adânc, în talamus sau în hipocamp? în cărnița ușor fumurie a zonei lui Broca? în fascicolul Vicq d'Azyr? Sau poate, mai curând, în declanșatorul magic al somnului cu vise, în șaua de sidef numită locus ceruleum? Și până unde coborau fundațiile lui? în creierul primitiv
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare i-ar fi fost numele, scoarță sau cortex, lob, nucleu, labirint, hipocamp, tocmai se trezise Înainte de restul corpului, chiar dacă Într-un corp, la fel ca Într-o viață, nimic nu se poate izola de nimic. „De fiecare dată cînd am atins fundul“, Îi spusese unul din prieteni, „am izbutit mereu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lumina portocalie a fost rănită acum în partea stângă a abdomenului de corbii cenușii ai oștirilor dușmanilor tăi. tu păzește numai inima luminii portocalii, nu plânge, nu fi tristă, păzește inima luminii tale portocalii, căluții de mare, căluții-de-mare-anvergură din lac, hipocampii tăi dragi vor alunga amintirea corbilor cenușii, tu ocrotește cu trupul tău inima luminii tale portocalii. șase în al cincilea loc: strălucirea prințului ji este rănită, prințișorul ji este prins și dus în temnița-fărălacăt-a-chinului-de-spini, prințișorul ji, aliatul tău, a fost
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apucam nici măcar să-ți dau interviul ăsta. I.M. Ești credincios, evlavios, ateu? R.P. Pot răspunde ca Thomas Paine: „Mintea mea este propria-mi biserică”. Acolo mă duc să aprind lumînări, viii În stînga, morții În dreapta sau invers, oricum se-ntîlnesc În hipocamp, acolo mă rog, meditez, pup crucea și-așa mai departe. Pot da și răspunsul clasic: „Am o relație specială cu Dumnezeu”, deși nu există așa ceva. Lui Dumnezeu nu-i plac relațiile speciale, El e de modă veche. Sau pot răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tensiunii rezultate din introducerea informațiilor enciclopedice în textul romanesc: dorința de completitudine este marcată de prezența descrierilor negative, sub forma, încă o dată, a unei enumerații: (25) Și dacă n-am reușit să văd nici miraleți, nici baliștrii, nici tetrodoni, nici hipocampi, nici juani, nici centriscii, nici blenii, nici surmuleți, nici labrii, nici eperlani [...] sînt nevoit să dau vina pe viteza vertiginoasă cu care naviga Nautilus prin aceste ape pline de tot felul de comori. J. Verne (26) Aici se oprea misiunea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o serie de experimente pentru a afla care sunt efectele unui hormon, ghrelina, asupra creierului. Ghrelina este un hormon intestinal eliberat atunci când ne este foame: urcă din tubul digestiv spre creier și se fixează mai ales în centrul memoriei, numit hipocamp. S. Diano a arătat că acest hormon crește numărul conexiunilor între neuroni, astfel încât capacitățile de memorare în această zonă a creierului sunt mai mari. S. Diano a arătat că atunci când le este injectată grelină șoarecilor de laborator, memorează mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
negativitate simplei expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență a imaginilor fundamentală a vocii G gestică așa-zis „adaptatoare” metaforică care punctează gyrus fusiform orbitofrontal median H emisferă dreaptă stângă euristica disponibilității hipocamp I inferențe semantice influență socială infra-umanizare inițiere la violență L legătură „para-socială” M mascul dominant memorie de lucru mod asociativ central de tratare al informației deliberativ morfină distanță față de victimă N narativ auto-referențial neotenie Nucleus accumbens P persuasiune și amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în timpul somnului paradoxal. b) Circuitul lui von Papez (profesor la Universitatea din Praga) sau influența emoției în procesele mnezice Este un model care propune un circuit nervos ce explică experiențele emoționale și legătura lor cu memoria. Cortex Cortex cingular asociativ Hipocamp Stimul Talamus Amigdală Răspuns emoțional Schema de mai sus ne prezintă două căi. Prima cale, pe care am putea-o numi «talamo-amigdaliană», echivalează cu o percepere grosieră și rapidă a informației. Este o cale subcorticală ce nu trece prin cogniție
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prin cortexul asociativ și deci cu o comparare a informației actuale (perceptibile) cu o informație stocată în memorie (non-perceptibilă). Să reluăm exemplul anterior. Cum ați trăit deja experiența, sunetul claxonului trezește în dumneavoastră, datorită cortexului asociativ, conceptul de mașină, iar hipocampul permite compararea contextului precedent cu cel actual. Dat fiind că sunteți în aceeași situație, aveți imediat la dispoziție răspunsul emoțional adecvat, adică tresărirea și pasul înapoi. În această a doua situație, tocmai ați experimentat calea talamo-cortico-amigdaliană. Bineînțeles că, în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
confruntați cu o tristețe similară. Ca urmare, veți avea tendința să rememorați decesul. Lucrările pe care le-am prezentat se completează și certifică faptul că emoția este utilă pentru memorarea unei informații și a unui context. Cortex cingular anterior Amigdală Hipocamp Zone corticale activate în timpul somnului paradoxal în legătură cu circuitul emoțiilor Regăsim două elemente prezente deja în circuitul lui Papez: hipocampul și amigdala. În plus, am văzut că visul are o încărcătură emoțională puternică și că emoțiile sunt utile în memorare. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se completează și certifică faptul că emoția este utilă pentru memorarea unei informații și a unui context. Cortex cingular anterior Amigdală Hipocamp Zone corticale activate în timpul somnului paradoxal în legătură cu circuitul emoțiilor Regăsim două elemente prezente deja în circuitul lui Papez: hipocampul și amigdala. În plus, am văzut că visul are o încărcătură emoțională puternică și că emoțiile sunt utile în memorare. Prin urmare, trebuie să existe în vis ceva care are legătură cu memoria. Punctul-cheie este hipocampul. Într-adevăr, studiile efectuate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în circuitul lui Papez: hipocampul și amigdala. În plus, am văzut că visul are o încărcătură emoțională puternică și că emoțiile sunt utile în memorare. Prin urmare, trebuie să existe în vis ceva care are legătură cu memoria. Punctul-cheie este hipocampul. Într-adevăr, studiile efectuate de Winson, psihiatru american, ne-au adus dovada că hipocampul reface o experiență recentă în acele zone din cortex în care ea va fi, mai târziu, stocată (cf. Schacter, pp. 111-112) în timpul visului. În plus, hipocampul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o încărcătură emoțională puternică și că emoțiile sunt utile în memorare. Prin urmare, trebuie să existe în vis ceva care are legătură cu memoria. Punctul-cheie este hipocampul. Într-adevăr, studiile efectuate de Winson, psihiatru american, ne-au adus dovada că hipocampul reface o experiență recentă în acele zone din cortex în care ea va fi, mai târziu, stocată (cf. Schacter, pp. 111-112) în timpul visului. În plus, hipocampul este util în memorarea unui context încărcat emoțional. După cum concluzionează D. Schacter (profesor de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
hipocampul. Într-adevăr, studiile efectuate de Winson, psihiatru american, ne-au adus dovada că hipocampul reface o experiență recentă în acele zone din cortex în care ea va fi, mai târziu, stocată (cf. Schacter, pp. 111-112) în timpul visului. În plus, hipocampul este util în memorarea unui context încărcat emoțional. După cum concluzionează D. Schacter (profesor de psihologie la Universitatea Harvard, specialist în mecanismul proceselor de memorare), în lucrarea sa În căutarea memoriei: Pare plauzibil acum că, atunci când dormim, creierul nostru lucrează intens
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mentală), ambele tipuri având la bază memoria. Totuși, învățarea mișcărilor este condiționată și de funcționalitatea analizatorilor și de utilizarea eficientă a rezervelor energetice. De asemenea, neurofiziologii au constatat că învățarea motrică nu este condiționată, așa cum este cea cognitivă, de activitatea hipocampului (Melnic și colab., 1993, p. 235). În altă ordine de idei, învățarea motrică presupune trei laturi care trebuie vizate în procesul de exersare, și anume: învățarea perceptivă, învățarea decizională, învățarea efectorie (Arnold, 1985, citat de Manno, 1996, p. 160). Așadar
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
în care stimulii reali sunt cei care determină apariția acestor halucinații. c) Iluziile gustative și olfactive, sunt mult mai rare ca frecvență și se diferențiază deosebit de greu de halucinațiile sau interpretările delirante. Ele apar în cursul epilepsiei temporale, leziuni ale hipocampului, tumori ale lobului temporal; d) Iluziile, tactile sau cenestezice privesc simțul extern și pe cel intern, visceral, fiind iluzii raportate la propriul nostru corp. Ele se întâlnesc în cursul evoluției parafreniilor, al schizofreniei paranoide, precum și în delirurile ipohondriace; e) Iluziile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]