159 matches
-
necunoscuții „dorieni”, a căror coborâre În Peloponez este amintită de izvoarele grecești, micenienii sunt prima și cea mai documentată prezență indo-europeană pe teritoriul grecesc. Nu este cu putință să susținem nici o identificare a lor cu Akhkhiyawa, despre care vorbesc arhivele hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
influențele derivate În Grecia din Orientul Apropiat au fost reelaborate și adaptate la specificitatea ei culturală. În această perspectivă, „mitul” lui Uranusxe "Uranus", al lui Cronosxe "Cronos" și Zeus, pe care Hesiod Îl narează amănunțit, poate reproduce schema unei povestiri hitite În care Alaluxe "Alalu", zeul cerului, este detronat de Anuxe "Anu", detronat la rândul lui de Kumarbixe "Kumarbi", care Îl emasculează și ingerează organele genitale, rămânând gravid. Dar chiar admisă omologia lui Kumarbi cu Cronos, care Își emasculează tatăl pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu acea povestire și care situează faptul chiar În Cilicia, În sud-estul Anatxe "Anat"oliei, unde, de altfel, Pindar (Pythice, I, 16-17; VIII, 16) localiza deja nașterea lui Typhon, lasă la rândul ei să se presupună dependența de o tradiție hitită tardivă ce s-a păstrat În timp. Cu toate acestea, nu trebuie exclus nici faptul că versiunea greacă și cea hitită și-ar putea afla originea autonom În acel substrat indo-european care În India vedică a dat naștere luptei cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
16-17; VIII, 16) localiza deja nașterea lui Typhon, lasă la rândul ei să se presupună dependența de o tradiție hitită tardivă ce s-a păstrat În timp. Cu toate acestea, nu trebuie exclus nici faptul că versiunea greacă și cea hitită și-ar putea afla originea autonom În acel substrat indo-european care În India vedică a dat naștere luptei cosmice a lui Indraxe "Indra" Împotriva monstrului „care zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite migrarea motivului din tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și-ar putea afla originea autonom În acel substrat indo-european care În India vedică a dat naștere luptei cosmice a lui Indraxe "Indra" Împotriva monstrului „care zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite migrarea motivului din tradiția hitită În cea greacă, fie că se dorește Întoarcerea până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care, În versiunea hesiodiană, a asociat luptei și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
c) consistența probabilă a religiei pe care aceștia au adus-o cu ei când au intrat În peninsula apenină; d) substratul mai mult sau mai puțin unitar pe care l-au găsit aici (Pittioni, 1962). Studiul limbilor și al religiilor hitite (luvii) din mileniul al II-lea Î.Hr., prezente În Asia Mică, a dezvăluit, pe de o parte, că mărturiile cele mai vechi ale religiei indo-europene sunt profund inserate În istoria popoarelor hati, hurrite și semite și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cai. În special Georges Dumézil (1898-1986) a fost cel care a interpretat riturile, zeii, miturile și saga Romei pe baza paralelelor indo-germanice și mai ales indiene și iranice 1. Lucrările sale Încep În perioada În care se descoperă literatura hitită și cea ugaritică (B. Hrozny, E. Forrer, Cl. Schaeffer) și deci devine clară o koinè egee din mileniul al II-lea, care Își are originea În Siria și Asia Mică și se răspândește În Occident. Contribuțiile pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
li s-a dat denumirea de protoindoarieni (Burrow, 1973). Acestea nu au ajuns probabil doar În India, ci și la vest, după cum o demonstrează urmele lingvistice evidente, foarte relevante și pentru istoria religiei, lăsate În Orientul Apropiat: În texte rituale hitite care menționează un zeu al focului cu nume vedic, Agnixe "Agni"; În Babilonia casită, unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr.); În regatul Mitannilor, Între Mesopotamia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod clar legat de singurul teonim care poate fi reconstituit cu siguranță: În vedică Dyau¡xe "Dyauh{", În greacă Zeusxe "Zeus", În latină I¿(piter), În oscă diúveí (dat.), În umbriană Iu-(pater), În iliră Dei(patyros)xe "Dei(patyros)", hitită sius (care ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]