239 matches
-
să te-ntrebi unde îți sunt acum? Sunt tot aici, dar sufletu-i departe...... XXIX. AU ÎNFLORIT CIREȘII..., de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015. Au înflorit cireșii, O,Doamne, ce splendoare! Și-au pus hlamide albe Brodate-n roz de soare. Sărută cerul floarea Când vântul o răsfiră Și se cunună zarea, Iar fluturii conspiră. E-atâta frumusețe La nunta de petale, Dar simt cumva tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței ... Citește mai mult Au înflorit cireșii,O,Doamne, ce splendoare! Și-au pus hlamide albeBrodate-n roz de soare.Sărută cerul floareaCând vântul o răsfirăși se cunună zarea,Iar fluturii conspiră.E-atâta frumusețeLa nunta de petale,Dar simt cumva tristețeCând văd cum ramuri goale,Umile-ngenuncheazăTot sărutând pământulși tremură a groazăCând rău, nechează vântul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânge se sulev". Dar Eminescu se desparte foarte des de profetul vizionar biblic. El nu primește cu seninătate legea divină a nimicirii cetăților. Nu odată el aruncă hlamida interpretului astrelor, a celui care tălmăcește doar "semnele vremii", și se arată în toată postura de Iov necredincios, revoltat titanian care nu ezită să bată la poarta zeilor și să-și strige refuzul strâns într-un pumn de lut: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ce fascinanți au rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne iubesc; În cap ei ne fugiră, uscîndu-se de vii, Necredincioși luminei, nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă, fugind din zarea vieții, Asemeni cu sirepul sălbatec ce-și azvârle Și șeaua și presunul, pierind în zarea zilei. Un singur colț de viață Ne-a mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei lui Dumnezeu și coardele sale [de] aur lăudau pre Domnul... Ge-ți păsa ție de femei când în inima ta domnea împăratul împăraților, îmbrăcat cu hlamidă de lumină albă, coronat cu coroană de sori!... Eu... în inima mea o femeie a intrat atuncea când credeam că nu mai pot iubi... o femeie... o sântă... // știu eu?... poate o vrajă! O femeie mi-a întors cugetele și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
merită deplină crezare. Toată viața de mai-nainte a acestui împărat de acum, Alexios Angelos, dovedește însă că el n-a luat niciodată parte împreună cu frate-său Isaac Angelos la războaiele, pericolele și ostenelele romilor, drept care nici n-a câștigat hlamida de purpură și coroana prin meritul lui propriu, ci prin întîmplarea unui noroc orb. Ar fi o cimilitură greu de dezlegat ca acest om, care n-a luat parte la campaniile numeroase ale romilor contra românilor nici cu votul nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar întemeietorul și doctrina sa dispuneau de virtuțile necesare unei elevații științifice și mistice poate chiar superioare celor menționate. Pitagora a fost, într-adevăr, asemănat cu Iisus de către biografii târzii. Era un bărbat cuceritor și misterios care uimea laicii prin hlamida albă de lână, vegetarianismul sever, enciclopedism și maiestatea pe care o impunea celor din jur. Evident, discipolii cărora le cerea cu severitate echemythia (evcemuqía = „tăcerea, obligația de a-ți înfrâna limbuția”) îl priveau cu smerenie și îi atribuiau minuni. Hegel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
biserică, în fiecare comunitate creștină; și școlile episcopale, de pe lângă episcopii, în marile centre urbane ale creștinilor. Li s-a impus tuturor un curriculum riguros, inflexibil chiar: septem artes liberales. Dar acest curriculum nu mai purta haina umanistă de altădată, ci hlamida care exhala miros de tămâie a creștinismului; și, în plus, acest „veșmânt” punea „chingi epistemice” școlilor bisericești. În următoarele două secole acestea s-au răspândit însă cu repeziciune, cucerind noi teritorii pentru creștinism. Iar când interesul religios s-a conjugat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dominant fiind de mirare și oboseală: „Atâtea izbânzi ne-au obosit/prea mult sânge am irosit” (Revedere). Clamor (1968) are profilul unei ediții de autor, fiind o selecție din versuri scrise de-a lungul a trei decenii. De la Toamna-n hlamide cenușii, datând din 1938, până la poeziile de acum, totul e învăluit într-o melancolie difuză, epigonic romantică, punctată când și când de clamări în pustiu. O Efemeridă care încheie placheta vorbește despre inutilitate și gol lăuntric în curgerea implacabilă a
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul sub farmec de lună;/ Străjerii dau zvoană, strigând din soroc în soroc/ În turnul de pază trist cornul pândarului sună...”), miniaturi cu figurație romantică, de genul celei din Jupâniță, sau
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
fiteatru, vor mai fi diseară cu el în căruță pe drumul de întoarcere? Mai puțin de jumătate, probabil. Privește cu atenție printre picioarele care defilează la câțiva pași de el. Aliniați în ordine militară, gladiatorii fac turul arenei, înveșmântați în hlamide purpurii, brodate cu aur. Le admiră pentru o clipă mersul țanțoș și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții mei! șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frumoasă, situată, după unele legende, în Munții Arcadiei din Grecia, iar după altele, care le con sideră pe Hesperide fiicele lui Atlas, la extremitatea vestică a Medite ranei, lângă Muntele Atlas; în grădina Hesperidelor crește mărul cu fructe de aur hlamidă - mantie dreptunghiulară albă sau roșie purtată la festivități și prinsă de umăr cu o agrafă Ilerda (bătălia de la Ilerda) - în 49 î.Hr., Iulius Cezar îl înfrânge din nou pe Pompeius la Ilerda, în Spania, după care se întoarce ca dictator
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un nor. Pe ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre stelare se-nfiripă Pe arabescul nopții, te cheamă al meu dor. De aș cuprinde-n palme misterul ce te-ndeamnă, Să vii învolburată pe dealuri și câmpii, Aș aduna tot harul din timpul
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
tot ce zboară se mănâncă”, Nu orice om este om, Și firea toată-i mai adâncă Decât o crede-un supraom. 21 decmbrie 2004 „TOATE SUNT DEȘERTĂCIUNE” De veniți, doar pălămidă S-așterneți pe-al meu mormânt, Să rămână ca hlamidă Sub omăt, ploaie și vânt. Dar mai bine uitați drumul Și uitați la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar și gândul Că am fost ieri printre voi. Fiți atenți, că nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
iar alții dădeau impresia de caricaturi de oameni: slabi și palizi, cu trupul deformat, îi pândeau pe noii-veniți cu priviri neîncrezătoare, atunci când nu erau fățiș ostile. Cei mai mulți purtau haine de țărani, dar nu lipseau pantaloni, tunici și jambiere militare ori hlamide fin țesute, care trebuie să fi îmbrăcat în trecut umeri mai nobili. Nu purtau toți arme, însă Sebastianus putu repede să facă, luându-se după cele ce se vedeau, un sumar și descurajant inventar: puține săbiile și sulițele de fabricație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Scoate o hârtie și o pană și le prezintă împăratului) Și acum, Măria Ta, iscălește, te rog, aici! Împăratul: (cu gura plină) Nu vreau...nu-mi place să scriu, că mă murdăresc de cerneală pe degete și mă pic pe hlamidă! Marele Dregător: Trebuie, Măria Ta, Vistieria țării e goală, trebuie să mărim birurile... Cotoșman: Nu iscăli, Măria ta! Marele Dregător: Măria ta, individul acesta e o persoană suspectă! Împăratul: Ce persoană, asta e pisică, nu e persoană. Și mi-a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
retragă, până când și ultimul pas de pământ moldovenesc le va fi fugit de sub picioare. Și apoi să moară sau să plece În pribegie. Voievodul se ridică Încet, iar privirile sale măsurară, parcă cu curiozitate, statura solilor. Nu era Îmbrăcat cu hlamida purpurie tivită cu blană albă și nici nu purta pe cap coroana bunicului său Alexandru cel Bun. Avea veșminte mai sobre, aproape militare, În culorile maronii ale vânătorilor domnești. Haina de catifea, lungă până deasupra genunchilor, Îi era strânsă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde... Pomii-n genunchi cer îndurare Crengi rupte-s purtate departe Urgia peste câmpuri se-abate Iarna e crudă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-nțeleagă, Cleopatră... Din care zeitate ești? Ce zar ai pus pe tabla lumii Și cum te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față Și viitorul... la mezat? Sunt întrebări... și sunt normale. Nilul "povestește ncet". Luna-mbracă cu hlamida-i Alte lumi, alt Egipet. In vido Vid fără vid descătușat de un poet avid s-ajungă pân' la punctul care-nchide nedivizând un gol a fi pretinde Ultimul doge... Pe treptele palatului venețian M-a-ntâmpinat ultimul doge ... Un dog german
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
foc și se leapădă de Iisus ridicând mâinile, Iisus în fața lui Pilat, care stă sub baldachin, iar un ostaș îi toarnă apă să-și spele mâinile în semn de nevinovăție față de hotărârea luată față de Iisus, Batjocorirea lui Iisus, îmbrăcat în hlamidă roșie și cununa de spini și apoi legat la stâlp și lovit. Compoziția este străbătută de un mișcător dramatism. Coborârea lui Iisus de pe cruce și punerea în mormânt, de asemenea, o scenă de un profund dramatism. De remarcat este durerea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a bisericii; contururi care radiau așa de prețios, că lumina venită prin ogive, electricitatea candelabrelor, flacăra luminărilor groase păreau sarbede. Era aici o tiară, dincolo numai o bandeletă, o stea undeva, sau curba armonioasă, ca un fluviu, care împresura o hlamidă de sfânt. La Sia, la tragedia Rimilor, Mini nu se gândea defeL. Erau pentru ea lucruri izbăvite. - Ce frumos e aurul! zise încet lui Nory. - Ba bine că nu! Tocmai atunci, curmând isonul popesc, se auzi un zvon nou.. Lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unul dintre numele la care renunțase de mult, pentru ca ea să nu-l poată recunoaște cândva în viitor. - Mi-ați solicitat o întrevedere? - După cum vedeți. Împărăteasa se juca și acum cu cartea lui de vizită. Purta o rochie ca o hlamidă, albă ca zăpada, care-i scotea în evidență culoarea feței bronzate, ca și decolteul. Încăperea în care-l primi fusese pregătită să semene cu o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese Pentru boierii alese
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]