245 matches
-
care desfășoară un superb val de mătase. Marele Consiliu, în semn de "nemărginită prețuire", spune el ironic, cu solemnitate, dăruiește "Măritului Stephanus Woyevodae Moldoviensis, qui tautum bellum contra infides turco, un val de purpură aurită, să-și croiască Măria sa o hlamidă pe care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte", în hlamida regală, "il pazzo valacho" va sfârteca inimile domnițelor, ale jupânițelor... spune el, dar brusc, cu brutalitate și scârbă, aruncă pânza cât colo și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ene” ne-a mângâiat pe gene, și am avut un somn lung, fără vise... Asakusa Vineri, 18. 01. 2006 În dimineața aceasta ne-am trezit destul de târziu. De cum am făcut ochi, am alergat la balcon să văd clădirile acoperite de hlamida de catifea a zăpezii căzută din abundență în timpul nopții. Templul Senso-Ji este pitulat sub mantia de nea, așternută, inclusiv, pe căsuțele călugărilor din jur. Cu capetele goale și în robe portocalii, câțiva călugări budiști se îndreaptă spre templu. Lam rugat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi urcat la „suprafața ființei”, acordându-mi privilegiul unei existențe „reale”, totale, insuportabile. Arătându-mi limita și mediocritatea trăirii mele cotidiene, dar și părăsindu-mă „la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și-ar fi întărit poziția eminentă pe care o ocupa, s-ar fi ușurat de povara finanțelor, și ar fi asi gurat odihna, ar fi făcut ca avansarea de care se bucura să fie binecuvântată, ar fi acoperit cu o hlamidă de demnitate indecența averii pe care o adunase, ar fi ascuns după voia inimii incapacitatea lui trândavă; într un cuvânt, s-ar fi comportat ca un om abil și ca un om de onoare. N-a avut niciodată curajul. Spaima
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și în această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt făcute din ghips, cred. Ele ne înfățișează judecată făcută Domnului Iisus. Ni-L arată cu hlamida roșie și trestia în mână. În alt loc vedem cum I se pune cunună de spini și într-un altul cum I se pune Crucea pe umeri și cade. Dar îl ridică soldații și-L scot din curte și pornesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care vinul vieții spre alte sensuri curge. Hai, vârfuiți pocalul cu vinul cel mai bun, Trăiască țara sfântă și marele tribun!“ (Scînteia, 31 decembrie 1978) CIURUNGA Andrei, poet „Prin votul nostru tainic, bărbatul cel mai brav îmbracă țara-n falnică hlamidă de grâne, de oțel, de cărămidă, ce duce-n piscuri veacul, răspunzător și grav.“ (Contemporanul, 31 ianuarie 1975) „Când marile răspunderi învăluie bărbatul Ales în fruntea țării și-a vremurilor Ca să ne poarte-n lume precum ne este datul - Așa
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și În această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt făcute din ghips, cred. Ele ne Înfățișează judecata făcută Domnului Iisus. Ni-L arată cu hlamida roșie și trestia În mână. În alt loc vedem cum I se pune cununa de spini și Într-un altul cum I se pune Crucea pe umeri și cade. Dar Îl ridică soldații și-L scot din curte și pornesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însoțit un funcționar înalt și slab, care m-a frapat prin înfățișare. Avea un guler de argint de care atârna un medalion în formă de ochi, cu o piatră neagră în locul pupilei; de culoare neagră îi erau și tunica, și hlamida, și tichia mulată de postav, cu șireturile desfăcute atârnându-i de-o parte și de alta a feței. Fața și mâinile, singurele la vedere, aveau culoarea gălbuie a seului rânced. Mâinile îi erau mici, cu degete scurte, părându-mi-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gardienii se apropiau amenințători de Andras și a ridicat brațul spre a-i opri. - N-o să credeți în spusele unui notar mai curând decât în cele ale unui sol imperial! În glasul lui se citeau teama și disperarea. - Dă-i hlamida puterii într-o parte, am strigat, și-o să vezi că are un guler de care atârnă o bijuterie stranie în formă de ochi, cu pupila ca o piatră neagră. Ura pe care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vedeai cu ochii. Bate Strigătul lui Munch de departe. Atunci m-am scărpinat adînc în buric cu un țîbric (un obicei de la naștere) și mi-am adus aminte cine sunt. M-am cățărat pe treptele tronului (de la vin), am îmbrăcat hlamida cea dătătoare de putere, am pus pe cap coroana cea dătătoare de înțelepciune, asortată cu inelul cu smaraldul magic primit de la Întemeietori și-n mînă sceptrul cel tainic pe care, de obicei, îl țin ascuns de nevastă-mea sub pat
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și a umplut camera, ca o lumină mare de miros de brad de Felicia. Parfum organic, cum îmi place mie. Sub el am găsit o mulțime de daruri, probabil tot de la Moș, dar erau numai pentru cei cu virtuți de hlamidă, coroană și sceptru, așa că au rămas pentru anul următor, în succesiunea de după Hristos, stabilită de Diogene al nostru aproximativ. Dar să nu credeți că a rămas exterior (bradul, nu porcul), pentru că l-am interiorizat rapid, eu fiind atît de virtuos
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat, care, straniu, nu se înfățișează delabrat, precum restul cetății. Pustiul locului este tulburat de apariția unui bătrân înveșmântat în hlamidă 61, care-i poftește, cu gesturi de infinită curtoazie, în sala cea mare a palatului, la nunta regală. Aici, expediția suferă un alt șoc: acolo, "era așezată o masă lungă, din acelea care se-ntind numai la sărbători. De amândouă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Spectacolul grotesc culminează cu introducerea în scenă a scheletului reginei. Bătrânul monarh este singurul supraviețuitor al carnagiului, dar tragedia i-a luat mințile: "Zadarnic încercară oamenii să se înțeleagă cu Regele Wenceslav. La orice întrebare el râdea și, ridicându-și hlamida până la genunchi, începea să joace. Râsul lui creștea și scădea fără încetare, încât umplu de groază pe oameni". O inscripție descoperită de unul dintre localnici devoalează misterul: cetatea pierise răpusă de ciumă 62, chiar de Sfânta Elena, ziua nunții regelui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul din vis în abis, Căzând, lunecând din stâncă-n stâncă, Orbul ce eram înaintam cât vântul Mă ajuta cu libertatea sa și cât Mă biciuiau piezișe ploi. Apoi Încornoratul cap de taur l-am desprins De
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
dintr-o dată, o specie de nemuritori. Că ideea de nemurire le va fi venind de la venerabilii șefi țărăniști, se prea poate: pentru tinerii lupi, supraviețuirea peste epoci istorice a acestora constituie un model - poate singurul! - de comportament politic! Drapați în hlamida glorioasa a învingătorilor fiarei comuniste, membrii ridicolului club "Eu, tu și Emil" s-au pus pe dulcele trăi al guvernării în dorul lelii. Nu numai că nu i-au căutat pe cei cincisprezece mii de specialiști pe care păreau să
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
jurnaliști importanți, oameni politici versați în a face afirmații din care nici ei nu pricep mare lucru, au fost invitați imediat în studiourile de știri tv pentru a explica în vreun fel evenimentul... Dar totul era înveșmântat într-o superbă hlamidă croșetată în Delphi cu îmbârligături și motive național-dâmbovițene; până și Pithia era de negăsit... Până una-alta, în virtutea respectării bunelor tradiții românești, și în conformitate cu prevederile noului sport național - fuga de răspundere - vinovată de confiscarea pașapoartelor era vechea putere, cea pesedistă
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
brâză de vaci, în bătătura socrilor. Și nici dintr-o nativă ghidușie, cam scorpionică. Chiar vrea să ajungă un despot luminat, dând urmare nostalgiilor dlui Iliescu? Cei mai bănuitori îl și văd punându-și singur pe cap coroana, cu lungă hlamidă de hermină, peste tricoul de marinar. Este, desigur, la mijloc, o neînțelegere, pe fondul unei tradiționale uitări, să-i zicem, deci, naționale. Fiindcă ceea ce întreprinde în vremea aceasta dl. Băsescu este exact ceea ce anunțase că va face, în timpul campaniei electorale
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
și asociațiile libere), aducînd cu un vraci rătăcit în lumea plată a unor psihologi mediocri, a căror inaptitudine în materie de exerciții abstracte îi reducea la treapta unor diletanți crași, fără pretenții de îndemînare silogistică. Statutul acesta de apostol aruncînd hlamida conceptului spre a se înveșmînta cu halatul asociaților libere făcea din Vasile Dem un naufragiat asumîndu-și stigmatul înstrăinării de matcă. Filosofii îl priveau ca pe un renegat, iar psihanaliștii, atîția cîți erau în România, ca pe un intrus. Intrusul acesta
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
care nu servește la nimic! Nu duce nici la ameliorarea societății, nici la călătoriile în spațiu, nici la câștigarea sau pierderea unor alegeri. Asta e literatura artistică, adică literatura adevărată. Sigur, sunt și alte specii care se îmbracă, uneori, în hlamida artei și care nasc opere extraordinare, cum ar fi jurnalele sau memoriile unor Nicu Steinhardt, Ion Ioanid, Monica Lovinescu, Annie Bentoiu ș.a. În rest, sunt lucrări care nu au legătură cu literatura. Sigur, multe dintre acestea, precum cărțile despre Holocaust
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
în aer duhuri, stînd Între pămînt și cer dominatoare, Spre-o nouă viață să mă ducă blînd, Din aburi aurii coboare! O mantie vrăjită de-aș avea, Prin țări străine să mă poarte! Nici cele mai alese haine,-aparte, Nici o hlamidă-n schimbul ei n-aș vrea! Faust În orice strai aș fi, eu știu, Simt chinul vieții pămîntene. Sînt prea bătrîn, să joc mi-e lene, Prea tînăr, făr^ dorinți să fiu. Ce poate lumea să-mi ofere? Lipsește-te
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
că în puterea nopții, omul s-ar fi trezit din ceea ce lumea medicală numește „moarte aparentă”. Se mai zice că omul ar fi reușit să părăsească încăperea și ar fi ieșit în stradă, unde, continuă uimitoarea legendă, „stafia” învelită în hlamida bizară din pânză albă ar fi speriat de moarte, la ceas târziu, câțiva cheflii în trecere. Zvonul a făcut în acei ani ocolul orașului... Într-un roman al celebrelor „colecții de 15 lei”, gustate în anii dintre cele două războaie
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu gâturile strivind ale nopții arabescuri de fier forjat și cu un picior în aer (ezitând să pășim pe trotuarul aerian dintre două toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt. și Dumnezeu a creat apoi suprarealul multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu prea aproape de mine într-o prisacă unde albinele polenizau tuleiele îngerilor cu plumb mi-am schimbat pielea poemelor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
începură a murmura rugăciuni O petardă aruncată de pe un bloc turn amuți mulțimea prezentă în Piața Publică. Eram la Sankt Petersburg? La Petrograd? La Leningrad? Panică. Tulburare. Frică De nu se știe unde își făcu apariția blândul Homer (ca o hlamidă albă desprinsă din cer). Îl însoțea un câine orb. Pe umăr, marele grec purta un fel de corb Se opri în fața Templului-Carte. Îl luă în mâini și îl înălță spre lumină Prin văzduh zburau roiuri de litere cifre, silabe, sintagme
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]