295 matches
-
ca să vadă dacă era În regulă și, până la ora unsprezece, eu și prietena mea ne-am culcat Împreună. Mi-a dat să-mi pun pe mine un tricou. Pe pieptul lui scria „Fessenden“. L-am Îmbrăcat și Obiectul s-a hlizit. ― Ce? ― E tricoul lui Jerome. Pute? ― De ce mi-ai dat tricoul lui? am Întrebat, strângându-mă toată la atingerea bumbacului cât tricoul era Încă pe mine. ― Ale mele sunt prea mici. Vrei unul de-al lui tata? Miros a colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o lume inferioară în calitate de... De ce? De manes!? — Permite ca nici un membru al familiei mele să nu devină blajin, rostește în acest moment Germanicus cu voce sonoră, ridicând brațele. — Să nu ajungem manes! repetă înfricoșată asistența. Adică să nu muriți! se hlizește Herodes. În loc să vă temeți de cei în viață, singurii care pot face rău, vouă vă e frică de cei ce nu mai sunt. Și nici măcar nu îndrăzniți să-i chemați pe nume. Le ziceți buni, blânzi, blajini, în toate felurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată! Urc sus și când deschid șovăielnic ușa, le aud deja pe Sophie și Lisa hlizindu-se în dormitorul lui Sophie. Lisa e întinsă pe spate în pat, și ține perna strâns în brațe. ― Sunt îndrăgostită, oftează ea când intru. Mai taci, îmi zic în sinea mea, dar nu și cu voce tare. Spun: ― Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În concentrație de 100%, spuse Heidi. Parcă te-ar fi plătit să le faci reclamă, glumi Moff. Și de aceea am și asta, adăugă Heidi. Le arătă un băț pentru mers, improvizat dintr-o creangă lungă și subțire. Dwight se hlizi. Și crezi că te vei apăra cu ăla de tigri? De șerpi, spuse ea. Îl Înfig Înaintea mea. Vedeți? Scotoci printr-un morman de frunze de sub care fugi un gândac lucios și umed. — În acest fel, dacă e vreun șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atâta bănet nici unul dintre noi. Mai ieftin nu lași?! încercă un marinar să se tocmească. Pe gratis nu vrei?! îl apostrofă scurt femeia. Puneți și voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atâta bănet nici unul dintre noi. Mai ieftin nu lași?! încercă un marinar să se tocmească. Pe gratis nu vrei?! îl apostrofă scurt femeia. Puneți și voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tăinuite în suflet. Hai, mă! -Și nimic, nimic, că doar fata se înghesuise în tine? Poate că a fost ceva între noi, dar numai în vis și numai în acea noapte, i-am răspuns apoi i-am auzit cum se hlizesc. Care mai e la fel de fraier ca tipul de-aici? întrebă Marius râzând. Nimeni nu e ca Gonzales, se auzi un răspuns care iar provocă o repriză de râs. Aveam nevoie să uit și dacă batjocura lor mă ajuta, eu îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui ofițer mameluk. Cum eu nu râdeam deloc, și-a îngăduit să spună că luam lucrurile prea în serios. Ceea ce m-a făcut să-i ard un dos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai mișca în preajmă, nepăsător, atroce. „Și, la doișpe ne dă și slănină“, l-am auzit ca de peste timp pe țiganul care se hlizea în fața noastră. „La lichidare, cum e ca acu’, c-am tras la culoamne, po’ să iau și șapte bătrâne. Când am chef e dă bine, când nu, dau aeru’ afară din Marea Adunare Națională și tot iese de-o fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să beau cu el, ascultându-i poveștile dintr-o vreme și dintr-o lume pe care nici nu le bănuiam. Domnul acela din spatele ferestrei m-a observat cum mă uitam uimit la el, a văzut-o pe Lia care se hlizea și s-a ridicat brusc de la masa lui, făcând câteva semne amenințătoare cu pumnul spre noi. Paharul se răsturnase și lichidul se împrăștiase pe toată masa. — Hai, că-i rost de bătaie, am tras-o pe Lia după mine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ăia, gata, l-au și cunoscut, zice unu; A, ăsta-i Ofițeru, lasă-l aici că-l știm noi ce-i poate pielea!“ Tot ce spune fostul șofer al Salvării pare comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă și se hlizesc, bărbații par să se gândească la altceva, bătrânii oftează și unul dintre ei chiar se ridică și iese afară. Între timp cofa de lemn de dud s-a umplut cu țuică, cel din fața cuptorului a turnat apă pe foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alor mei din Satul cu Sfinți pe care l-ai văzut și tu În urmă cu un an, dar n-ai apucat să-i dibui oamenii, mersul și firea. Părinții au plecat la băi (să nu te prind că te hlizești: am făcut-o special ca să-ți stârnesc porcia) spre a-și trata reumele, iar eu am rămas planton și om la toate, paznic de casă, curte și orătănii, drept pedeapsă pentru restanța pe care o am de dat În toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător, sub un aplecător murdar, plin de muște, În care se găseau o plită hodorogită, o măsuță scundă și găleata cu lături pentru porc. Vieru se hlizea: „Ai, mă, asta e lanterna aia de care ai zis tu atunci?”. În urmă cu vreo trei ani, copil fiind și prea puțin la minte, Baronu voise să se dea mare față de ceilalți și să le vadă gurile căscate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se sparge în bucăți de soare. Se risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la colț de stradă. Din umbră, mă privește o gură știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o cască de baie. — Ei, unde-i funia aia? întrebă ea. Gaskell căută într-un dulăpaș și găsi una. O legă în jurul taliei femeii, iar Eva se cățără pe bordul navei și intră în apă. — E așa de rece! se hlizi ea. — E din cauza curentului din golf, zise Gaskell. De-aici nu circulă mai departe. Eva se îndepărtă de navă și ajunse cu picioarele pe pământ. — Apa e teribil de mică și e plină de noroi. Apoi înaintă prin apă, atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că-mi iau masa și citesc ziarul. — Nu, mersi. Reușesc să schițez un zâmbet. O să vin eu cu tine, se bagă Lydia. Niciodată nu am destul vin la mine în apartament. Nu știi niciodată cine o să vină pe la tine, se hlizește ea. Nu-i așa? Mike zâmbește politicos și pleacă. Alan, copilotul, se ține după el. Sunt sigură că nici măcar nu bea, dar mai degrabă s-ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de deasupra, jumătățile celei de dedesubt se rabatează trăgând în sensuri opuse, până ce între ele se cască un spațiu în care intră tăblia de sus, asta trebuie potrivită în cepuri fără să-ți mai prinzi degetele - asta era). Vecinul asista hlizindu-se la circul nostru casnic, pe urmă venea să mă scoată din spațiul meu de liniștire a nervilor, din camera mea: Las-o dracu’ de masă, hai să mergem la Cavafi! Repede, una mică înainte de masă! Unde să mergeți, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o pauză lungă. Cum, fă, ceai? Eu sticlele ăstea le iau de la moldoveni, sunt cu coniacul cel mai bun, am plătit o sută de mii pe-o sticlă de jumătate cu ceai? Fata care se trezise vorbind începu să se hlizească: Păi o fi sticla din care-am băut cu Sela. Ce-ați făcut, fă?!! Am băut, era mișto, o sticlă am băut astă-iarnă amândouă, să ne dezghețăm. Bine, fă (se îmblânzește și nea Țârțâc, după ce a înghițit de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părinții mei ajunseseră Învățători În Mana, multe lucruri se schimbaseră În bine - În provincia Basarabia, În orașe, În celelalte sate - Însă nimic sau aproape nimic În Mana. Bine-bine, moșia ultimului Mare-Rus fusese expropriată, primiseră și Mănenii pământ («de la Averescu!», se hlizeau ei, de parcă generalul li-l Înmânase dimpreună cu o strângere de mână - așa-i când ești «basarabean de-al nostru, din Babele, Ismail») - dar ce folos? Oamenii nu mai erau suflete, scăpaseră de robia duho-rusească, recăpătaseră libertatea, primiseră și pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întindea mereu mâinile spre mama, Îi zicea de mironosiță, că să nu mai facă pe, că-i văduvă și tânără - iar mama: - Se-ntoarce el, bărbatu-meu, Îți arată el, c-ai Îndrăznit să-ntinzi mâna la mine! Acela se hlizea - e-he, pân’ se-ntoarce domțători’ din Siberia, dacă s-a mai Întoarce... - și Întindea iar mâinile. Și s-a auzit pârâind rochia. Și mama, strașnic de mânioasă, dar tot În șoaptă strigând: - Mi-ai rupt rochia, schilodule! Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]