1,662 matches
-
etic, ci din cauza unei infestări cu ură și frică. Mazurienii, câți au mai rămas, mai precis cei care au refuzat să plece în ciuda ostilității și a tuturor avertismentelor, devin temporar țapii ispășitori, victimele de substitut, lăsați fără nicio apărare în fața hoardelor sovietice. Smarzowski nu are nicio reținere în a înfățișa atrocități, însă le înfățișează nu ca pe situații excepționale, ci ca pe o rutină, amortizată prin repetiție, devenită o practică, un fapt cotidian așa cum crima se naște spontan în Casa rea
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
porțile înalte și grele ale inimii Pentru că mișelescul dor pe tine te caută-n potecile vremurilor Tu să mă culci pe brațe ! Răstignită-n răscruci de cuvinte și în patimi de iarbă verde Umbrită de păcatul așteptărilor lungi că niște hoarde de huni Tu să mă culci pe brațe! Să nu mă rătăcești în cernelurile cuvintelor nespuse Să nu mă uiți nepromisă , neiubită, netroienită de fior Tu să m-aștepți să uit! Să mă ridic dintre coamele adormitelor zăpezi Să mă
ŞI SĂ MĂ IUBEŞTI ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384781_a_386110]
-
palidă himeră. Munții sunt triști,apele seacă, Câmpia plânge cu jale, Căci a țării soartă nedreaptă, Pusă-i de aleși la cale. Tu neam român cu stirpe veche, Fii tăi au fost odată Bravi eroi, fără pereche, Ce-au învins hoarda spurcată. Daci-pelasgi ,nu vedeți voi oare Pe-ai voștrii mândrii strănepoți, Cum pe a timpului cărare, Acum sunt umiliți de toți? Dar cât mai poate această țară Mândră ,cu al său neam străvechi, Ca să suporte grea ocară Și umiliri fără
VINO LA NOI,TU ȚEPEȘ DOAMNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384876_a_386205]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului POȘTĂ Când gerul vrea zăpada să ne-o ardă, E însoțit de viscolele reci. Se lasă frig mai aprig dacă pleci, Ninsorile ne-atacă iar în hoardă. Printre nămeți nu mai găsesc poteci, Străjerii iernii au ieșit din gardă, Deși toți lupii zburdă fără zgardă, Nici pân’ la poartă nu mă mai petreci. Și tot pe-aceleași drumuri mă duc pașii, Chiar dacă întuneric greu se lasă, M-
POŞTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385020_a_386349]
-
era condus chiar de prințul Tolui, fiul cel mai tânăr și iubit al hanului mongol, Kublai. Tânărul prinț plecase pe ascuns în afara taberei marelui han, care în acel anotimp se afla la vânătoare prin părțile locului, în apropiere de hotarul Hoardei de Aur cu împărăția regelui David. Vale Întunecată era hotarul între cele două împărății, era un ținut al nimănui, complet nelocuit fiind veșnic acoperit de cețuri și întuneric și de mlaștini cu turbe mișcătoare, sub care se ascundeau porțile iadului
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
de mânia lui? - Permite-mi să închin omagiul meu frumuseții tale neasemuite și acceptă iubirea mea preafrumoasă domniță! Aș dori să cunosc numele tău dacă-mi este îngăduit, dar întâi află că eu sunt primul născut al Marelui Han al Hoardei de Aur și al soției sale favorite, Dozuk beghi, sunt prințulTolui|! Prințul tătar continua să o privească cu o pasiune arzătoare în priviri, căreia tinerei îi venea tot mai greu să reziste. Simțea la rându-i o atracție fatală pentru
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
când după colțul stâncilor a răsărit deodată suita prințului mongol. Tolui și-a luat iubita în brațe, a strâns-o lângă inima sa în tăcere, apoi dând pinteni cailor s-au pornit în mare grabă, făcând cale întoarsă spre hotarele Hoardei de aur. Pentru prima dată în Valea Întunecată negura s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
reprezintă ecourile propriei istorii. Colonie română în trecutul îndepărtat, teritoriul de azi al României străjuia granița imperiala împotriva barbarilor care veneau să prădeze Europa. De la căderea Imperiului Român, România a simțit apăsarea tuturor invadatorilor: triburi germanice, huni, slavi, mai tarziu Hoarda de Aur și Imperiul Otoman - cu toții lăsându-și amprenta asupra populației. Conduși de ruși, unguri, turci și greci, având minorități semnificative de origine germano-saxonă și maghiară, România a absorbit influențele tuturor acestora. Spre exemplu, dacă vei călători prin țările vecine
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
pe viteji cumplit de supărați. Îi deranjase de la somn sau chiolhane și-acum nemernicul de Prăpădenie îi trimite în misiune. - Dragii mei viteji, îi luă mieros generalul, împărăția noastră e în pericol mare! Nemernicul de Soare-Împărat ne-a trimis o hoardă de tâlhari, care ne-a călcat hotarele. Ucid și jefuiesc totul în calea lor. Și în aceste clipe grele, împărăteasa noastră s-a gândit că numai vitejia voastră va fi salvarea împărăției. - Dar alții nu puteau să plece? mormăi Nămețilă
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
-cu țăranii din sate gălățene și brăilene. - Un cercetător român, profesorul Radu Florescu, consideră că “este posibil ca flautistul să fi fost un cavaler teuton de la sfârșitul secolului al Xlll-lea, care recruta tineri, pentru armata care urma să lupte împotriva hoardelor mongolilor“, spuse Roland. Dar, ne întâlnim peste două săptâmâni în Brașov, au hotârât cei doi tineri la despărțire. ...................................................................................................................Cornelia ajunse în complexul unde era cazată și adormi imediat, după ziua plină de evenimente. Auzi deodată, niște copii plângând cu foc
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți în urechile celor din jur. Așa își vor fi înștiințat ei pe vremuri fârtații, se gândise Valentin, anunțându-i de năvala hoardelor migratoare. Și numaidecât, în câteva clipe doar, se ițiseră unul după altul, ca din pământ, tovarășii ortacului aflat în primejdie, obișnuia să povestească Valentin despre cele întâmplate, și să vezi atunci, frate, cafteală, mai ceva ca-n filme, nu exagerez
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
un joc periculos și stupid. Ce mă interesează pe mine afacerile Magistratului, bogăția lui, viața lui? Crimele lui... Să conduc, pe urmă? Dețin puterea de mult: condeiul și foaia albă. Semnele. Să-mi consum energia și imaginația în slujba unei hoarde de troglodiți? Târgoveții ăștia nu vor fi niciodată mulțumiți; lor nu libertatea le-a lipsit, de-a lungul timpului, ci educația. Comunitățile civilizate nu produc despoți. Excepțiile întăresc regula. Să conducă Actorul? Viața nu e vodevil! Filozoful? Crede că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dezastru pentru omenire. Un exemplu prost urmat de prea multe ori. Nu există pocăință care să spele totul; nu am întâlnit, încă, ipocrizie mai mare. Îl urăsc pe Magistrat la fel ca mai-nainte: revenirea lui e o necesitate temporară. Hoarda asta de zăbăuci trebuie ținută-n frâu. Condusă de o mână forte. La vremea potrivită, voi scrie câteva capitole ce vor schimba complet fața Stațiunii. Îl voi readuce, fie și ca o fantomă, pe Castelan. Umbra lui va fi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi. Simți cum inima Îi stă În loc. Hoarda leproșilor imunzi nu trebuia să sosească, așa cum se temeau cei de la San Piero, ci se revărsase deja În măruntaiele Florenței, profitând de acel drum ferit. Adunându-și tot curajul, Înaintă, amenințându-l cu daga pe cel mai apropiat. Dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe bastioanele noastre. Iar trupul meu nu rezista, slăbit de luptă, și ceda... Glasul lui Baldo Înghețase. Prin fața ochilor săi păreau să se perinde Încă imaginile acelei ciocniri. — Chirurgii Ordinului au hotărât că, pentru mine, nu exista altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau coadă, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înțeleg, murmură într-un târziu, ca și cum ar fi vorbit cu el însuși. Chiar nu pot să înțeleg. — La ce te referi? — La apatia poporului nostru. Suntem oameni puternici, temuți și inteligenți, iar dacă ne-am uni, am putea sfârși cu hoarda de cretini și hoți care ne conduc și ne-am putea întemeia o țară a noastră, după propriile noastre legi. Însă, pentru că nu am avut un conducător, ne-am împărțit într-o grămadă de grupuri care trăiesc de pe o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sud și la est de Carpați să fi apărut un stat al turcilor vechi, cumanii, numit Cumania, repede „spulberată” de marea pustiire mongolotătară de la 1241-1242. Oricât de pustiitoare și distructive au fost năvălirile migratorilor asiatici, oricât de sălbatice au fost hoardele înarmate, pornite după jafuri și cuceriri, până la urmă trebuiau să asigure stabilitate, liniște și ordine pentru populația locală; altfel i-ar fi anulat orice posibilitate de subzistență. Nu știm de nici o înțelegere dintre reprezentanții populațiilor migratoare și șefii comunităților românești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
populația locală; altfel i-ar fi anulat orice posibilitate de subzistență. Nu știm de nici o înțelegere dintre reprezentanții populațiilor migratoare și șefii comunităților românești, înțelegeri verbale, firește, pe care le putem crede posibile, nu știm, de exemplu, cuantumul dărilor către hoardă (probabil o parte, a zecea, din recolte și animale), dar putem sa ne imaginăm un scenariu în care populația locală avea posibilitatea să se miște liber în cadrul hotarelor obștii, și în tot teritoriul controlat de stăpânii vremelnici și, de asemenea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce va trebui să scrie, Orice expunere de motive care să-i convingă pe acei oameni să se întoarcă acasă, să le înflăcăreze sentimentele de onoare patriotică, să spună că este o crimă de lezpatrie să abandonezi capitala în mâinile hoardelor subversive, să spună că toți aceia care au votat cu partidele care intră în structura actualului sistem politic, incluzând, inevitabil, partidul de centru, contracandidatul nostru direct, constituie prima linie de apărare a instituțiilor democratice, să spună că, lăsându-și căminele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe lângă cap și cea mai strânsă paralelă cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă lovitură oarbă Împotriva rasei, furii pe care le-am Însoțit de ovații cu ani În urmă, deasupra cadavrelor cărora am behăit triumfători pe tot parcursul epocii victoriene... Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai strânsă paralelă cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă lovitură oarbă Împotriva rasei, furii pe care le-am Însoțit de ovații cu ani În urmă, deasupra cadavrelor cărora am behăit triumfători pe tot parcursul epocii victoriene... Iar după aceea, o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fecioara rucăreană A fost odată ca niciodată, a fost odată în vremuri de restriște pe când românii își apărau țara și cinstea cu preț de sânge. A fost odată în vreme când copleșiți de hoarde sătenii-și pârjoleau calea cu case-n foc, bărbații-și făleau vânju-n luptă, femeile își piteau știutul ca să-și păzească cinstea și copiii, pe-nălțimi și codri. A fost odată când bărbatul și femeia erau în rușine de goliciune și
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]