190 matches
-
continuă privind în pământ... Și-au trecut baionetele unul în altul,.. și, îmbrățișați s-au prăbușit la pământ... Eu... eu am ajuns prea târziu... și Anton izbucni într-un hohot de plâns înnăbușit. Era bărbatul surorii lui. - Dumnezău să-l hodinească‟n paci!, murmură bătrânul Toma, cu ochii în lacrimi. În aceeași clipă, cu un strigăt ascuțit, o pasăre de noapte fâlfai pe deasupra, dinspre pădure. Domnica se ridică încet și merse în casă, să-și bocească în voie bărbatul... În ceardac
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi bunurile (averile) mănstirlor închinate, care aveau vad de scurgere liberă către înaltele stăpâniri. La facerea acestor isprăvi, culmea, puneau din răsputeri umărul și mai-marii bisericii ortodoxe din zona Moldovei, ba chiar și voievozii care s-au suit (și au hodinit) pe scaunele domniei în Moldova Evului Mediu. “Io Radul voievod,... domn al Țării Moldovei... văzând și socotind despre rândul mănăstirii numite Galata... că a căzut în mare slăbiciune și srăcie... (...) am dat-o și am închinat-o (...) cu tot ceea ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aceste cuvinte, peste obrazul bătrânului a trecut ca o adiere umbra trudei. Și-a plecat fruntea pentru scurtă vreme și, când a ridicând-o, i-am citit în privire: “Fie-ți milă de un bătrân neputincios! Lasă-l să se hodinească și după aceea om mai vedea...” ― Părinte, aș îndrăzni să spun că pentru astăzi am străbătut destulă cale. Să așteptăm ziua de mâine... ― Nu știu de ce nu ți-aș da dreptate, fiule. Așa că trebuie să urmăm cele cuvenite la acest
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească, dacă ar pierde atâta avuție?!) au mai aflat dovezi asupra ceștii pricini”... în care se arată că biserica Sfântul Lazăr “iaste metoh la mănăstirea Fâstâci, care sunt zidite din temelie de... Mihai Racoviță v(oie)vod și sânt închinate la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce-am mai muncit la iele. Spală-le, curăță-le, taie-le, dă-le pă răzătoare. Mă dureau șalele de gîndeam că m-a tăiat cu fierăstrău, picam dă somn da nu mă lăsai pîn nu... și cînd să-mi hodinesc și io oasele, unde Începură să urle cîinii dă ziceai că vine cutremuru. Nu-nchisei un ochi toată noaptea. Doamne iartă-mă, că parcă intrase necuratu În toate lighioanele, că și găinile și cocoșii... să mai zici că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mor: cîteva ființe au lăsat goluri în jurul meu. Mult mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
voi mai puteți trage? Eu m-am gândit să vă ajut. Cum să ne ajuți, omule? Cum? Am să folosesc cuțitul din dotare. De s-a toci, oi cere altul. Măi, că multe îți mai umblă prin tărtăcuță! Să ne hodinim oleacă și om face-o și pe asta. După ce au mai răsuflat, Trestie a dat semnalul de plecare: La drum, fraților, că prea mult bine strică. Unu... doi... trei... și! S-au opintit în hamuri, iar Toaibă a înfipt cuțitul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-și sprijine subsuoara în capul nuielii?... „Sacul de merinde bine înfășurat și legat de capăt s-ar putea să mă ajute” - și-a făcut curaj. După ce a făcut trebușoara asta, s-a așezat pe o cioată din livadă, să se hodinească... Până la urmă, a și ațipit... Când s-a trezit, toată ființa lui suferea cumplit: bășicile sângerânde din palme îl usturau, piciorul rănit îl durea peste măsură, iar foamea îl chinuia fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta... Atunci ce vrei să știi? Ei. Am și eu un gând... Pot să l aflu și eu? Apoi vreau să-mi fac o cârjă, că cu bastonul ista nu mă pot mișca așa ușor. Eu zic să te mai hodinești, să se poată prinde rana ceea, că nu te scoate nimeni din casă. Ce știi tu, Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în pat cu ciubota ceea de ghips vreo trei luni și când scapi de ea vezi că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în cele două zile cât a stat acasă. La plecare, i-a umplut traista cu de toate, neuitând să-i pună, ca de obicei, și un rest de rachiu rămas mai de multă vreme... „Să aibă când s-a mai hodini”. Toaibă însă a avut grijă să ia restul de fiertură. Parcă vedea privirea Dochiței din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă ghimpată... tot timpul eram cu gândul la ce ar fi putut fi mai rău... să calci pe o mină! Unii au pățit-o. Dacă mureai, Dumnezeu să te hodinească. Mai grav era însă să te schilodească doar...” Prins de acest gând, nici nu și-a dat seama când a ajuns în poarta casei. Ferestrele luminate dovedeau că a fost aprinsă și lampa cea mare, atârnată în bagdadie, pe care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău după cea dispărută li se lipise de suflet. „Iaca că s-o dus și buna Dochița. Dumnezeu s-o hodinească” - gândea Maranda strângând brațul lui Gruia, care a vrut parcă să-i spună Dochiței, plecată spre stele, că a terminat facultatea și... Toaibă umbla solemn, ca niciodată. Nici când a fost decorat nu a fost prins de moment ca acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că ne-am cam dedulcit la stat în vârful dealului, așa... în dorul lelii? Să nu spui că n-am dreptate, că ai feștelit-o! Îi fi având tu dreptate, dar vorba ceea: „Cade omul din copac și se mai hodinește”, dar noi, care am bătut atâta cale până aici, în Bucium, și pe deasupra am pus și capetele la treabă?... Nici nu știi ce îmi bâzâie mie prin cap. Nu sunt ghicitor, dragule, ca să știu ce fluturi îți zboară ție prin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre. Doar o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea - l-a încurajat în felul lui Pâcu pe moș Dumitru Carpen. Mușcă-ți limba, Pâcule. Nu speria bietele dobitoace. Tu nu vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
două ulcele pe care le ținea în mână și pe care le-a întins lui Pâcu și lui moș Dumitru. Ia pftim și beți de sufletul părinților mei și al babei mele - i-a îndemnat moș Petrache. Apoi să-i hodinească Dumnezeu în pace și dumneavoastră să trăiți să-i pomeniți. Spunând acestea, au lăsat să cadă în colbul drumului câte o picătură de vin „pentru morți”. Au băut pe așezate, gândind că și boulenii își vor trage sufletul în acest
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi purtau treburile. In zilele de iarmaroc era mare zarvă. Nu era gospodar care să nu oprească pentru a se hodini și încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un gospodar cum își îndeamnă tovarășul de drum: Hai să plecăm, că ne-o fi deajuns. Dobitoacele s-au hodinit, noi ne-am pus burta la cale și ne am udat binișor gâtul...Ne așteaptă drumul. Si-i lung, bată-l focul să-l bată. Iaca și soarele a scăpătat spre asfințit. Dacă ne mai încurcăm prin urzici, cum se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cuhne... O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru. Cei doi nou veniți în rândul cărăușilor au lăsat privirile în jos. In cele din urmă, Alecu Slobodă a îndrăznit să le ridice, căutându-l pe crâșmar. Când l-a descoperit, a făcut un semn discret spre oala care hodinea goală pe colțul mesei. Crâșmarul a priceput pe dată ce are de făcut și cât ai clipi s-a înființat cu ea plină ochi... Măi flăcăi! Cum se vede treaba, încet-încet începeți să arătați ca adevărații cărăuși. Până una-alta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi - a hotărât moș Dumitru, după ce s-a sfătuit cu Pâcu. Au ieșit la drum...Când cornul lunii și-a ridicat un colț deasupra Măgurii, iar puzderia de stele a împestrițat cerul, cărăușii făceau primul popas în marginea pădurii. Să hodinim boulenii, că până dincolo de pădure ne așteaptă partea ce mai grea a drumului - a propus moș Dumitru, cu vădită pornire spre dădăceală a noului venit. Cunosc drumul, moș Dumitre. Il cunosc de când eram tânăr holtei. Am făcut și eu, dragă-doamne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cocoșul bun și pace!” Au râs ca în vremurile tinereții...Timpul, însă, nu aștepta. Trebuia să pornească la drum. Moș Dumitru, bine dispus, a comandat ca în cătănie. La atac! Inainte! Hai, flăcăi, pentru că acușica îi amiaza mare! Ne-om hodini mai mult la Fântâna cu răchiți. Cârdul de care - ca o omidă uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum gândești și cum faci treaba. Ești încă tânăr. Unde ai învățat să pui fiecare lucru la locul lui? l-a întrebat moș Dumitru. La oaste, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici prin gând nu mi-o trecut că veniți. Mă gândeam deja că am de plătit o grămadă de bani pentru întârzierea încărcării vagonului. Si uite, voi m-ați salvat. Nu am măcar toți oamenii pentru descărcat, dar până vă hodiniți voi și dobitoacele, eu trimit fuguța după ei...Măi, măi, ce oameni gospodari sunteți! Am să am eu grijă de voi. Dacă grija asta a dumitale s-ar preface în niște crăițari colea în pungă, n-ar fi rău - l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]