3,648 matches
-
tot împletit cosițele Anei, până a umplut-o și pe ea, încât ajunsă la școală la un control al învățătoarei, care i-a observat mișcările de scărpinare și, cunoscând unde își petrece în general timpul, a ajuns acasă plângând în hohote, de se auzea pe toată valea Florei, fără frumoasele sale cosițe negre, deoarece învățătoarea a băgat-o într-o debara și i-a înfipt foarfecul în codițe retezându-le, lasând-o cu părul scurtat băiețește. *** Pe la vreo unsprezece - doisprezece ani, Ana
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
goale, nu mai auzi glasul pietrelor și al clopotelor de sub apele bucuriei de a fi om. pe o piatră de cuarț, sufletul tău reconstruiește greșeala, remodelându-i buzunarele zdrențuite de atâta dorință de a nu mai fi. jocul continuă în hohotul de râs al spectatorilor- piese de puzzle, într-un spectacol de mâna de doua. jocul continuă... Referință Bibliografică: tot nimic / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Tot_nimic_anne_marie_bejliu_1327877341.html [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]
-
fugă nebunește înapoi, către ieșire. Palatul părea cuprins de cutremur, pereții se zdruncinau cumplit, tablourile nu mai conteneau să cadă. Pe urmă zgomotele s-au întețit, iar fisuri uriașe au început să apară. Palatul se distrugea. Începu să plângă în hohote, atât din cauza minunățiilor pierdute pentru vecie, cât și de teama că ar putea fi strivită de vreunul dintre pereți înainte de a ajunge la ieșire. Fugi tot mai repede, iar când ieși, în sfârșit, din palat, nu mai văzu în față
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1473357294.html [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
unde e doar Zâna cea Bună, nu se va mai întâmpla nimic din toate astea, sunt sigură... Nu plânge... Poate că mi-am câștigat totuși dreptul la fericire... - Louise... Louise... iartă-mă, nu mai pot să vorbesc, rosti tatăl, printre hohote de plâns. * Visă că era iar înăuntru. Se afla din nou în fața Camerei Miracolelor, la fel ca atunci când nu împlinise încă zece ani. O încerca și acum o ușoară teamă, dar și-o învinse de data aceasta și intră. Înăuntru
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1473357294.html [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
până la țârâitoare: --Și ce-ai să faci, plăvane, toată ziua? Că tu ești învățat să hâiești. --Am să mă joc. --Să te joooci....? --Da! Toată ziua am să mă joc! --Ce, eș’copil? s-a mirat ceasul, căzând în niște hohote de râs care i-au înțepenit limbile. L-am lăsat în casă cu limbile amorțite și am ieșit la aer, respirând adânc: --A-haa....! Acum să trăiesc și eu....bine. După câteva ore de încurcat trecătorii grăbiți și căscat gura aiurea
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413491486.html [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
prim-secretar pe unul Tulaidoamne, adjunct pe Ionașcrede, director de fabrică pe Crăcănel din Huși, șef peste toate șantierele pe ... Bumbăcea. Acesta era subordonat pe linie de Partid unuia Bumbăcea mai mare. După fiecare vizită, Bumbăcea cel Mic plângea în hohote , închis în birou. Șantierul mergea ca dracul. Iarna nu erau drumuri, vara era prea cald, apă -ioc. Utilajele veneau în șiruri neîntrerupte, construcția se înălța încet,ca mănăstirea lui Manole. Atunci a apărut negru de supărarea Marele Bâlbâit cu Bălbeața
ŢARA LUI BUMBĂCEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1405747005.html [Corola-blog/BlogPost/349358_a_350687]
-
TINE IUBITULE CU OCHII NEVĂZUȚI Iubitul meu cu ochii nevăzuți, Pe unde umbli de când ești plecat? Căci pașii nu-ți mai sunt văzuți De când în astă lume m-ai lăsat. Iubitul meu cu ochii de văzduh Prin care ceru-n hohot lăcrimează, Unde ți-e umbletul fără de duh, Vremelnic, trecător și cine îl veghează? Iubitul meu cu ochii plini de dor, De ce ai poposit așa puțin la mine? Hai, spune-mi, dac-ar fi să mor, Gasi-voi un loc rece
IUBITUL MEU CU OCHII NEVĂZUȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 by http://confluente.ro/angela_mihai_1489227924.html [Corola-blog/BlogPost/375698_a_377027]
-
rândul lui: -Copii, unde sunteți?! Veniți repede încoace, dacă puteți, s-a întâmplat ceva... incredibil! Pe rând, lumina poposi pe chipul lui Flower-Power, al lui Doc, al Patriarhului, al Diplomatului, al Solitarului. Papa nu se supuse imediat examinării. Râdea în hohote pipăindu-și singur fața: -Baieți, mi-am pierdut mustața și barba în cădereeee! Ha, ha, ha...Și tenul meu, ce fresh e! Le iau pe doamne, ce mai! Nici Babacul nu se lăsă mai prejos: -Și eu - mustața! Îmi șade
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1438495078.html [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
frumoase de șaptesprezece ani. -Are dreptate zâna mică, o alintă Patriarhul. Doc, ia dă-ți tu cu părerea, dacă în câteva minute am pierdut cincizeci de ani, în cât timp crezi că ajungem la stadiul de bebeluș?! zise el printre hohote. -Da’ de unde știi tu ca toată povestea s-a petrecut în câteva minute?! sări înțepat și Babacul. -Nu știu, dar am o relație specială cu timpul... așa-mi dictează inteligența emoțională! replică sacadat Patriarhul. -Mă uit la ceas și, într-
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1438495078.html [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
e rușine s-o demolezi și...ce mi-am zis: hai să fac și eu o faptă bună! Să scap pe om de belea. Să rămână și el cu capul sus în fața vecinilor... --I-auzi! s-a dumirit Nae, râzând în hohote. Vrea omu’ să facă o faptă bună și eu nu mă prind la figură. Hai că ești simpatic, nea!.. --Uite ce e! l-a luat tare Mototolea. N-am timp de glume. Scurt pe doi: cât? --Ce...cât? s-a
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414002144.html [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
Ochii ei larg deschiși mă priveau. Citeam în ei aceiași dojana pe care o văzusem zilele trecute ... Îi simțeam buzele senzuale care nu cu multă vreme în urmă fremătau de plăcerea iubirii ... acum ... reci și inerte ... Alături de noi plângea în hohote prietena din salon ... ..și printre sughițuri, isi reproșa că deși bănuia că va face acest pas, nu făcuse nimic să o împiedice ... .M-a mirat faptul că nu mă învinuia pe mine ... ... . fapt pentru care am privit-o întrebător, renunțând
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_cosmarul_dan_petrescu_1358009633.html [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
M-am așezat lângă Iuliana, în genunchi și am inceput sa mângâi obraji reci , părul și ochii peste care trăsesem obloanele pleoapelor cu genele lor lungi și frumos arcuite, pentru a nu mai citii în ei gresala mea ... Plângeam în hohote, cum nu îmi aminteam să o fi făcut nici măcar în copilărie ... .La un moment dat am simțit pe umăr o mană care ma strângea destul de tare și o voce care imi strigă: -Trezestete omule !... Spre surprinderea mea, plaja și marea
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_cosmarul_dan_petrescu_1358009633.html [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OGLINDA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt o oglindă pentru tăcerea vreascurilor. Au ars mistuite de focul rătăcit în carnea văzduhului, în hohotul prafului. Au urlat peste vântul schimbării cu trupul sfâșiat de rana destrămărilor. Acum, spre surprinderea frunzelor, cântă în ritmul îndrăgostirii de rod. Sunt cânt. Spre surprinderea zborului, mi-au crescut aripi în orizontul contopirilor . Nu mai căuta să înțelegi unghiul
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1443035982.html [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SEARA ULTIMEI NOPȚI Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA ULTIMEI NOPTI În asta seară am să-mi urlu în hohot durerea Și voi lăsa lacrimi plumburii și reci să îmi cadă. Peste ființa-mi în agonie voi așterne tăcerea Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1482756422.html [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun, Când sfârșeala durerii din suflet m-o frânge, Să-l torn făr' de milă, peste suflet să-l pun. În asta seară îmi este chipul negru și trist Și printre hohote spre cer îmi înalț închinarea, Bocetul durerii de-o viața mă cade, nu mai exist, Plângă-mi cărarea spre dus, valsul mării și zarea. La noapte cobora-voi și prin patimi negre de iad, Să adun păcatele toate din gânduri
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1482756422.html [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
dracului nu a greșit când a spus-o. Oricum nu poate evita să nu-i ceară socoteală. Cum îl va vedea pe actualul inamic public numărul unu că părăsește pentru câteva minute grupul, are să-i ceară explicații. Andrada râdea cu hohote la poveștile unuia dintre băieții din imediata sa apropiere, care relata ce a pățit când a fost la Dunăre la pescuit de răpitori și cum a fost tras în apă de un somn atât de mare cum nu a mai
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405932635.html [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
sprințar, îi vede, sunt aproape, Și-o perlă mare, clipocind, îi picură sub pleoape. E-o perlă pură, limpede, dar fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei puișori de om plăpânzi îi bat timid la poartă Iar biata babă plânge-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1481542171.html [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
în consecință, se amalgamează. De ambele părți, Natura probează aceste transformări care duc la rezultate în urma cărora viața - material și spiritual - urcă pe abscisă. Arta literară, Poezia lui Theodor Răpan (ab AD 1970 - debutul publicistic, și 1975, cel editorial cu „Hohotul apelor”, Editura „Albatros”), urcă „pe schelele strigătului” cu același „primordial semn de-ngenunchere”; urcă răzvrătind cuvintele, nemulțumindu-l până la disperarea cea mai lucidă. Totuși, aceste patru „Evanghelii”, gravate de poetul Theodor Răpan pe zidurile conștiinței noastre, nu mai lasă nicio îndoială
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ioan_mazilu_crangasu_theod_ioan_mazilu_crangasu_1392612351.html [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
fost răspunsul ei. A demarat în trombă, sfâșiind întunericul străzilor cu lumina farurilor. Am zărit în fugă reclama companiei aviatice „Interflug”. Apoi șoferița coti pe o străduță pietruită, unde ne-am oprit în fața unei porți din fier forjat. Râzând în hohote, femeia își scoase din poșetă un obiect nichelat, cu ajutorul căruia deschise porțile de la distanță, fără a mai coborî din mașină. Demară zgomotos, acceleră, apoi ca o săgeată, cu farul stâng, se opri în trunchiul unui arbore. Frânele scrâșniră prea târziu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și haina până-n dreptul coastelor, legându-mi-le de-o scândură. Cineva a aruncat cu apă peste fața mea. - Ce vreți, ce? Ce s-a întâmplat?, am bâiguit nesigur, încercând să ies din situația jalnică în care mă aflam. Degeaba! Hohote de râs, vorbe pline de ocară mă înconjurară din toate părțile. Ea râdea cu ochii sticlind nefiresc. Se aplecă deasupra mea, mă sărută prelung, plimbându-și mâinile de-a lungul trupului meu imobilizat. Îmi apucă sexul cu furie. M-a
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cartilaj lăsat în cuva chiuvetei. Telefon n-aveam, ca toată lumea de altfel și eram nevoit să anunț poliția despre ciudata descoperire. Am tras de ușă și m-am trezit în față cu un zid proaspăt tencuit. Din spatele lui se auzeau hohotele de râs. - Încetați, încetați!, am început să strig, sprijinindu-mi cu putere umărul în zidul nedorit. M-am trezit rostogolindu-mă pe coridor printre cărămizi și moloz, panicat încât nu mai puteam să-mi opresc urletele, blestemele și înjurăturile. Zadarnic
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
călduri sufocante, se prăbușea pe nisip ca si cand și-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul: - Stai, fâțo, că-mi ștric scula pe tine. Și bineânțeles că, toate se înnăbușeau în hohote de râs și țopăiau mandre de scenele apocaliptico- sexuale pe care le creaseră cu atâta talent. Într-o euforie de nedescris , toate o obligau acum pe Lorry, să dechidă gură , spre a le arăta unde ar trebui poziționata biluța aceea
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1447963150.html [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > SĂ NU UITĂM NICICÂND... Autor: Andreea Văduva Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Să nu uităm nicicând să mai fim copii, Deși îmbătrânim cu fiecare zi, Să ne trăim viața ....în hohote de râs, Că la sfârșit, lăsăm, în urma noastră, plâns... Să nu uităm nicicând să mai fim fericiți, Deși necazul, știm, are dinți ascuțiți, Și mușcă din noi, ca o fiară flămândă, Să nu pierdem speranța! Tăcută, stă la pândă. Să
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/andreea_vaduva_1496320190.html [Corola-blog/BlogPost/359009_a_360338]
-
Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea N-o să plângă iar în hohot Când prin valuri de încercare O să treacă ca un ropot... Am crezut că numai timpul Vindecare o să dea Rănilor ce și-au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre Ce-au răbdat amar de vreme, N-
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1473510316.html [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
de George Pena , publicat în Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015. T Admiram sedus picăturile ploii, ca în suflet să mi te fixez; țipam prin ploaie, ne simțeam bine, și-mi venea să cânt, să dansez. Vara sosea cu hohote de grâu, cu cicori de ploaie cântând; tu, cu rochia udă ca-n copilărie, te agățai de inima mea râzând. Și fugeam către sat pe un drum, ținându-ne de mâini amândoi; o, pământul era de apă acum, și-ți
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]