663 matches
-
mare depărtare de el. Părea ceva venit din zorii tenebroși ai umanității, când însuși Domnul, într-o clipă de neatenție, în loc să-l tragă pe om din totuși acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deja rozalie de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca măgarii când izbucneau în râs. Fetele purtau bentițe de catifea ca să-și țină părul pe spate și bumbi de perle în urechi. Harriet nu-și avea locul printre oamenii ăia. Johnny o făcea să pară insignifiantă, să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fete de lângă ea. Când Simsy și-a scos-o să i-o arate chelneriței din cabană și am început toți să râdem. Cred că labradorii o aveau mai mare. Au râs cu toții nostalgic. Simon nu părea cât de puțin rușinat; hohotea alături de ceilalți, și a zis: Era destul de drăguță fata aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a pus mâna pe ea, nu-i așa, Johnno? S-a uitat la Harriet. —Vai, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să plângă. Plângea ca și cum se tot abținuse de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus. Nu îi zic. Dar asta nu l-a oprit din plâns. Și-a scos batista din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Constanța, de unde am luat avionul spre București. Am ajuns chiar în ziua incinerării. Mama mă aștepta cu ochii umflați de plâns. Slăbise și mai mult. - S-a aruncat în aer, a spus ea. Vocea i s-a frânt și a hohotit de plâns. O rudă îi povestise lui tata că prietenul său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră. Tata își pierduse dintr-o dată toată plăcerea de a mai trăi. Se simțea singur. Eu nu-i scrisesem nici un rând. Știrea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în dramă, deși criticii o trimiseseră la Caragiale - mulți uitaseră că ea debutase în O noapte furtunoasă și făcuse succes, cântase excelent în montarea aia. La acel mașina noastră din povestea cu nevasta - proprietăreasă, se reacționează diferit, Maestrul surâde, Cezarina hohotește vulgar, Loredana vine cu ciorba. Cam astea sunt rolurile. Lori lasă castronul enorm în mijlocul mesei, polonicul mic alături, vă puneți fiecare sau, ca să nu vărsați, vă pun eu? Ne punem noi, îi răspunde Căpșuna, își ia prima, puțin, pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Untermeyer, Eunice Tietjens, Clare Shanafelt, James Oppenheim, Maxwell Bodenheim, Richard Glaenzer, Scharmel Iris, Conrad Aiken, Vă trec numele pe listă Ca să puteți trăi Fie și numai prin nume, Nume sinuoase, de culoare mov, În Juvenaliile Operelor mele complete.“ Amory a hohotit de râs: - Premiul „Panseluța de fier“! Pentru aroganța din ultimele două versuri, te invit la masă. Amory nu era Întru totul de acord cu condamnarea În bloc de către Tom a romancierilor și poeților americani. Lui Îi plăceau Vachel Lindsay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Sorinel le-a luat. Audiența rămase o clipă pe gânduri, rumegând cele auzite. Și dintr-o dată, un hohot puternic de râs îi înroși obrajii lui Horațiu și aproape că-l dezechilibră pe nea Ovidiu. Până și agenții din America hohoteau în buncărul lor. - Iată, luă Mișu portretul din mâinile tremurânde. Iată-l pe adevăratul Halterofil din Vitan! Eu zic că nu Mariana, ci soția lui merită să facă astăzi striptease. Unde e soția lui? S-o cheme nea Ovidiu! Aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
De data asta, femeia rămase fără grai; am auzit-o scoțând un oftat lung. Ce spuneți? Ce nenorocire! Am impresia că asta murmura, pentru că nu am auzit-o clar. Apoi se puse pe plâns și Îngână Între două reprize de hohotit: „E din cauza fetei ăleia... fata aia...“. Nu știam cum trebuie să reacționez, Îmi simțeam inima bătând cu putere, mai să-mi iasă din piept. Stăteam cu urechea lipită de receptor și așteptam să-și revină. Dintr-odată mă cuprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
boabe de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de bucurie. Da, ningea cu
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Liniștește-te Delia! Explică, ce se întâmplă de fapt? Suntem adulți, nu adolescenți, să ne comportăm astfel. Spune-mi ce am greșit și atunci plec și promit că nu te voi mai întâlni vreodată. Delia își puse capul pe birou, hohotind de plâns. Ștefan stătea încremenit așteptând o explicație. Ea se liniști. Totuși, se ridică de la birou și-i spuse lui Ștefan privindu-l în ochi: — Jură-mi că nu ați vrut să mă răniți cu ceea ce ați făcut! Voi nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
Glumețul, spiridușul jucăuș. Se apropie conspirativ de Craciun șoptind, destul de tare ca să audă ceilalți: -Cred că Rudolph iar a tras la măsea! Avea nasul roșu ca de clovn și se cam împleticea! Da..da ... Cei prezenți izbucniră în râs. Moșul hohotea puternic, făcând să-i tremure burta mare. -Pârâciosule! îl admonestă Pepper, morocănosul. Era cel mai secretos și nu-i plăcea sa glumească sau să vorbească prea mult. -Știu eu, ce spun! Dacă Rudolph e bețiv, ce vină am eu? Tu
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
aveam suficiente alimente în casă, ne trebuiau pâine și hrană proaspătă pentru copil. În cele din urmă, am ieșit eu, cu burtă mare fiind sperăm să nu mi se întâmple nimic. Am întâlnit grupuri de soldați pe stradă, unii arătau hohotind spre burtă mea făcând gesturi obscene, cativa s-au apropiat îngrijorător de mult, am înțeles că voiau să le arăt hârtiile, poate vreun permis de liberă trecere, ceva, de care nu știam. Nu m-am pierdut cu firea și le-
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
singuri atât de singuri, Doamne, că nu mai știu în lume c-ar mai putea să fie [22] Și iată că trec veacuri și că Cetatea-ntinsă începe iar în lume ca hoitul să duhnească se-aud într-însa viermii hohotindu-i prin găuri și cosmosul se umple de-o substanță lumească [23] Și din adâncuri pare un nechezat că vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede Calul Troian să vină adânc se-aud în
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
mâna blând pe-o ruină de om Mă îmbat ca să uit că sunt frunză sub pom într-un dans de tăceri brumării. Ai să vii, ai să pleci, am să mor așteptând să mă vindec de noi, și de tot, hohotind ca un zeu de nimic, ca o iarnă plutind în orașul cu veri, doar în gând. Mi te las să mă uiți, dacă ai amintiri Te ucid și te sorb dintr-o cană de ger Îmi beau viața cu spini
CANA DE GER de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368008_a_369337]
-
mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! Azi sunt fericită fără motiv! Azi sunt fericită, fără motiv! Un motiv ar fi totuși, aripile de fluture în zbor. Știți câți fluturi am văzut azi? Dar, câte culori s-au strâns, să le împodobească
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
căpătâi, Mi-e primul vers și dragostea dintâi, Mi-e-n noapte sfetnic bun și-mi este crai În veci iubirii mele și ale versului alai. Te-au plâns prea mulți și încă te vor plânge, Acum mai mult ca ieri, poimâine hohotind ... Căci nu e încă albie să-ncapă atăta sânge Ce preschimbat în lacrimi pe-obrazuri șiroind ... . Și azi ... o ”Floare-albastră” în parc am să-ți aduc, M-aștepți mereu chiar și atunci când uit să vin Și îmi doresc pe Demiurg
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
-l pot atinge, Acolo-n Grădina din Joia vânzării Sărutul tău, Iuda și astăzi mă frige... A CÂNTAT COCOȘUL... A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre, inimă de stâncă? Hohotește plânsul după cel vândul! Floarea de durere a-nceput să ningă Patruzeci de zile de tăceri și post, Nu auzi cum răii cu putere strigă- „Răstignit să fie Împăratul nost’!” Ochii Lui se uită înspre ei cu milă, Pironiți pe
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
Spinii îmi înțeapă peste tot Vederea, Mortul de pe cruce, încă nu e Viu, Dar aud cum vine, vine Învierea! A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre? liniștea-i adâncă- Hohotește floarea după cel pierdut... Scriptura... 18 Aprilie 2011. Fără de Scriptură casa nu e casă, Nicio Bibliotecă fără ea nu îi, Fericit drumețul ce în urmă lasă Măcar o potecă din viața lui... Pe acel ce crede nimeni nu-l obligă
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
Nu mă înstrăina, te rog! Mutați-vă în casa mea și ai grijă de mine! Îmi voi considera verișorii ca fiind frații mei! Mătușa a început să râdă iritată, apoi a dus mâna la gură, realizând că o vedea lumea hohotind de râs întorcându-se de la cimitir. - Ioana, să-ți intre bine în cap, casa aceasta despre care vorbești a fost a părinților tăi. Cât ești minoră, nu poți locui singură. Mie nu-mi trebuie obligație pe cap. Nu pot să
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
și ia măsurili necesare! Anunțați-l și pă Marinel că poate o vrea să mănânce și el bietul copil! - Șăfu’, totu-i pregătit! Copchilu’ așteaptă jos. Figura destinsă a gorilei părea desprinsă dintr-un tablou cu sfinți dar în interior hohotea cu gândul la berea de diseară când le va povesti colegilor cum îl jucase pe demnitar. Prin urmare, în spatele ministrului se mai așezară doi sepepiști ca să nu fie împușcat de vreun lunetist în sediul ministerului și cu primul în față
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
surd și mut, plutește-n aer teama de a pierde ce-a fost și ce va fi, precum din verde, un codru-ntreg devine brun, schilod, nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod, doar vântul rău, albastru, fără glas vuiește, hohotește, „Bun rămas”, doar soarele învinge, ai răspuns, nemulțumirea iernii s-a ascuns.. ****************************** .. .Litera prinde vedere, litera prinde auz, cuvântul e adiere, fraza e un abuz, cuib zburător ne e gândul, sâmburii cad pe pământ, geana morții, pândindu-l, așteaptă sărutul
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]