216 matches
-
mușchii săi înghețați ca două corzi ale unui instrument întinse una lângă cealaltă. Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de sus, conducând turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
personal într-o stație anostă, mă face de cele mai multe ori să renunț. Alteori aș avea chef să dau o raită prin magazine, să văd ce mai este nou și, dintr-odată, vreun flecușteț oarecare îmi distrage atenția și dorul de hoinăreală dispare. Apoi descrise cu mult umor relațiile ei cu Dimitrie și pricina micilor lor altercații, părea un subiect inepuizabil, noi și noi amănunte izvorau unul din celălalt, ea era plină de acea bucurie euforică atât de molipsitoare, parcă în paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mama mea am trimis în zbor o rugăciune Sfintei Zita din Lucea, care și-a trăit viața ca servitoare, supunându-se multor austerități. M-am rugat în speranța că o va ajuta pe mama să lupte împotriva alcoolismului și a hoinărelilor nocturne. Întărit de acest interludiu de rugăciuni, am ascultat cum mi se lovește hangerul de șold. Părea o armă a moralității care mă mâna spre Cartier, fiecare lovitură a plasticului spunându-mi: „Fii curajos, Ignatius. Ai o spadă teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu seamă într-o sală de cinematograf ca aceea. Ținând pachetele în poală, nu-și putuse desprinde gândul de la povara lui în toate cele trei ore de ecran umplut cu piele bronzată. În alte zile le purtase cu el în hoinăreli plictisitoare prin districtul comercial și Cartierul Francez. Pe la ora trei era atât de obosit de acel maraton, încât abia mai avusese putere să-și negocieze distribuirea mărfii, iar în cele două ore de plimbare hârtia pachetelor se umezise și începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știu însă dacă ai luat seamă ce se spune la sfârșitul copiei acestui act. --Păi cum era să-mi amintesc de acest zapis dacă nu mi-ar fi sărit în ochi mențiunea: “toați sânt iscăliți armanești”. În timp ce tovarășul meu de hoinăreală vorbea, am privit spre soare și niciodată nu mi s-a părut mai adevărată zicala: “Mi s-a așezat soarele drept inimă”. --Știi ce mai vreau să-ți spun, prietene? - am reluat eu vorba, furat de imaginea celor două biserici
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe care să-l fixez cu ochii, decât discul rotund și strălucitor al soarelui... Nu știu câtă vreme oi fi rămas așa, dar am simțit că îmi dau lacrimile și i-am închis... O vreme am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui. A sosit apatica și respectabila duminică și până și marea parcă bombănea și se plângea, așa că s-au Întors la Princeton făcând autostopul În camionetele Ford ale fermierilor navetiști, contractând imediat câte un guturai zdravăn, dar altminteri neafectați de hoinăreală. Amory și-a neglijat Îndatoririle și mai mult decât În anul precedent - nu În mod deliberat, ci din lene și din pricina numeroaselor alte interese. Geometria coordonată și melancolicii hexametrilor lui Corneille și Racine Îți ofereau extrem de puține lucruri atractive, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Întunecoasă. Se născuse și crescuse În Franța... Dar văd că am pornit-o greșit. S-o iau de la Început. Amory se plictisea, ceea ce i se Întâmpla ori de câte ori se afla la țară. Făcea plimbări Îndelungi de unul singur și În hoinărelile sale se obișnuise să le recite lanurilor de porumb Ulalume, felicitându-l pe Poe pentru că băuse până la moarte În atmosfera aceea de mulțumire de sine zâmbăreață. Într-o după-amiază a parcurs câțiva kilometri pe un drum nou pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în studenție) ci... la princepseius mundi, la căpetenia acestei lumi, ori la comparșii & turiferarii & subalternii săi, fie ei simpli universecuritari sau politruci prilejuali. Și totuși: ceva important, dar nu esențial, am ratat. Ce? Poate călătoriile, juvenile, prin lume, anii de hoinăreală ai lui Wilhelm Meister prin Europa, cu valoarea lor formatoare, contactul timpuriu și îndelungat cu diferența apuseană, cu exotismul mediteranean, cu semnele trecutului occidental, ocolul pe la ceilalți, atât de prielnic bunei instalări în identitatea... personală, comunitară, regională, națională; poate limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem, calvarul lui Dimi, umilința Annettei și a Ninei, singurătatea lui Teddy, hoinărelile permanente ale lui Uri, intervenția chirurgicală care are loc chiar acum, aici, În spatele peretelui, cu forcepsul de inox În mijocul vulvei rănite, totul apasă pe umerii noștri, ai tuturor. Sunt inutile visele despre fuga În insulele Moruroa sau Galápagos. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebuia să mă duc cu mașina să le iau. —De ce nu pleci mâine mai devreme? Nu era nici o urmă de bănuială în tonul ei. Eram un soț bun, un tată iubitor, un om decent, nu genul care se ținea de hoinăreli nocturne. Tot ce îmi dorisem vreodată se afla în această casă. I-am spus că mă întorc repede. M-am dus sus după cheile de la mașină și am luat și o lanternă în drum spre ușă. — Ca să găsesc întrerupătoarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Călinescu 405. „Îmi plac cărțile neapărat necesare. Cărțile fără care e greu sau cu neputință să trăiești.” Marin Preda 406. „O carte este bună prin ceea ce nu seamănă cu celelalte, este slabă prin ce seamănă cu celelalte.” Eugen Ionescu 407. „Hoinăreala și cărțile - băile acestea de lumină pentru inimă și minte!” Panait Istrati 408. „Vaca de lapte, hambarul plin de grâne, heleșteul plin de pește, banii de-ajuns și fiii știutori de carte: acesta-i raiul pe pământ.” Proverb bengalez 76
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și pe Zoli că venim pentru prima oară și a tras nădejde că nu va fi și cea din urmă. După care nu am mai Înțeles nimic din ungureasca lui. Eu pricepeam deja și vorbeam bine maghiara jocurilor și a hoinărelilor noastre, făceam față discuțiilor cu oamenii mari, dar din bisericeasca popii nu Înțelegeam o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se mutaseră de cîțiva ani, dar unde nu aveam prieteni, așa că lîncezeam multe zile singur, ascultînd la nesfîrșit radioul. Aș fi putut da din nou pe la ei ca să mai tragem o scaldă În ochiurile de apă ale Măriei ori o hoinăreală prin păduri și pe la pivnițe. Blestemam și consemnarea aceea, nedreaptă, după mine. Mi-o hotărîse tocmai omul din partea căruia mă așteptam mai puțin la una ca asta și la care țineam mult. Ne citise din Cehov și ne insuflase un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice. După senina hoinăreală din timpul zilei mă încerca revanșa : o stranie luciditate mă făcea să simt plutirea lină a pământului cu tot ce se afla pe el. Mă temeam să nu mă desprind, să nu cad în sus sau în jos (era totuna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de o familie cu încă trei copii, toată ziua era pe străzi la ștrengării, cine să se uite după el, mama profesionistă cu încă trei copii acasă? Ovidiu era hiperactiv, iar cea mai bună terapie pentru el, s-a dovedit hoinăreala pe străzile cartierului, furatul, stricatul, obrăznicia. Țin minte că odată l-am surprins plângând și l-am întrebat: -Ce ai pățit Ovidiu?... niște băieți mai mari m-au prins și mau aruncat în container, povestea între lacrimi. -Dar ce le-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
venit, habar n-am de unde, un cărăbuș. Făcea un zgomot îngrozitor și am greșit de patru ori un calcul. A doua oară, acum 11 ani, m-a deranjat destul un genunchi înțepenit. Eu nu fac mișcare. N-am timp de hoinăreală, sunt un om serios. A treia oară... dumneata! Am pierdut o grămadă de vreme cu vorbăria. Trebuie s-o iau de la capăt. Deci trei milioane patru sute cincizeci și patru... MICUL PRINȚ: Trei milioane de ce? AFACERISTUL: Nemaipomenit! Nu-i chip să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
răspuns, și adăugă, Sub dud, în cușcă. Marta se spălase și se schimbase, se așezase un minut odihnindu-se înainte de pregătirea cinei, nu-i arde să se gândească la locurile pe unde trec și zăbovesc câinii fugiți sau abandonați în hoinărelile lor, Să-l lăsăm în pace, dacă nu-i place să călătorească noaptea, mâine va pleca, rosti, Ai ceva de mâncare să-mi dai să-i duc, o întrebă tatăl, Niște resturi de la prânz, pâine, apă nu-i trebuie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se află de puțină vreme la Samarkand. Se Îndreaptă oare anume către tavernă, În acea seară, sau hazardul hoinărelilor este cel care-l mână? Plăcerea nouă de a măsura cu pasul un oraș necunoscut, cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi disproporționată. ― Față de ce? Față de cine? Dallas nu știu răspunsul. Ripley ar fi abandonat cu plăcere cercetările dacă ar fi găsit altceva mai bun de făcut. Dar nu era cazul. Joaca de-a analiza ECIU era mai bună decât hoinăreala prin-tr-o astronavă pustie sau holbarea la scaunele goale din jur. Pe neașteptate, o realiniere de priorități în programarea chestionarului slobozi un declic în banca de informații a navei. Lectura rezultatului apăru atât de brusc pe ecran încât era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
În hoinărelile mele, am ajuns la Platoul Adevărului. Acesta era un loc unde se dezvăluiau adevăruri esențiale ale existenței oricui ajungea acolo. Eu am aflat ceva important despre mine: că aș fi fost Lupul Albastru. În acel loc, de pe vârful unui munte
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
că ți-am mai povestit despre weekend-urile prea lungi, care totdeauna începeau cu planul unei adevărate fugi de-acasă, până într-o gară, într-un tren, într-un oraș cu alt aer. Nu rămâneau decât cele trei ceasuri de hoinăreală, încununate de „doza“ care, neapărat, trebuie sorbită la sfârșitul periplului, ca să-mi facă suportabilă întoarcerea acasă din plecarea ratată. De fapt și Bucureștiul, după atâția ani, mi-e încă un oraș nou - mi-am dat seama ieri, când a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră de hoinăreală pe străzile pustii, am nimerit într-un local de noapte periferic, unde am încins o petrecere, în doi, până dimineața... III Unele întîmplări mărunte din viața noastră, în loc să ni se șteargă din minte îndată după săvârșirea lor, printr-un inexplicabil
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]