931 matches
-
spovedania, sperând că autopersiflându-se va diminua în ochii celuilalt catastrofalul în care-l bănuia căzut la deplină maturitate. Aidoma ciotului rămas după ce-i retezi trunchiul, am odrăslit subit! Deci, scoate sabia și-mi retează viața, Junior! Crezusem, că n-am hoinărit degeaba prin vreme! Mi se-ntâmplaseră de toate... Și-am reușit. Din palmares, ei bine, recunosc, Iubirea îmi lipsise! Și nici azi curaj să o-mbrățișez n-aș fi avut, căci ambii ne-am născut orbi la sentimentul ăsta! O șansă
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
un ieri! Pe sub geamăt de frunze ne colind-o vioară, eu torn vinul de mir în pahare de ger, strâng iubirea difuză pe sub pași lini,de ceară, două umbre dansând, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub coarne de ger hoinărea o visare, luna-ncet croșeta pe sub noi primăveri, pe nisipul din vise-ți scuturam dor de floare, rădăcină-ți eram, ca doi miri,într-un ieri! Referință Bibliografică: CA DOI MIRI, ÎNTR-UN IERI! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Ba da, desigur, ne înțelegem destul de bine, ocoli ea cuvântul iubire. Totuși, parcă nu mai există acea relație plină de romantism, plină de poezie și fior, când era suficient să ne luăm de mână și să pornim cu gândurile să hoinărim pe tărâmuri nebănuite, uneori chiar interzise. A dispărut acea vibrație care mă făcea fericită ca om. Nu înseamnă că acum nu ne mai iubim deloc. Doar că... mă repet, altceva a luat locul acelor trăiri. Munca, grija zilei de mâine
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
Autorului PRIMĂVARĂ Zâmbești pictând iarbă, speranțe și vise Mă contopești cu soare, cu verdele din toate Cu amintiri calde din copilărie în culise La casa copilăriei cu doruri și muscate. Gândul mocnit în șoape prin mine curge Cu amintirile tale hoinăresc prin timp, Suspina trecutul cu tine râde și plânge În fiecare zi și noapte din fiecare anotimp. De dor, mama, ochii mei mereu au plâns ,, Din petalele sufletului meu,, am scris o carte Sunt părți din mine în ea cu
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383596_a_384925]
-
Mircea , publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. ELIBERARE Hai !să fugim ,să respirăm văzduhul Să ne-ntrupăm din geruri simultan Acum când iarna-mpodobește totul Și-afară-i început de an Hai !prin poeme,dacă nu prin gânduri Să hoinărim o dată amândoi Căci se preschimbă secundele în rânduri Iar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stele Prin crengile-ncărcate de zăpezi E totul o visare...iată... ! Și ni se-arată clar după cum vezi . Citește
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
zăpezi E totul o visare...iată... ! Și ni se-arată clar după cum vezi . Citește mai mult ELIBERAREHai !să fugim ,să respirăm văzduhulSă ne-ntrupăm din geruri simultanAcum când iarna-mpodobește totulși-afară-i început de anHai !prin poeme,dacă nu prin gânduriSă hoinărim o dată amândoiCăci se preschimbă secundele în rânduriIar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stelePrin crengile-ncărcate de zăpeziE totul o visare...iată... ! Și ni se-arată clar după cum vezi .... VIII. PROMITE-MI, de Mihaela
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
ochiul stâng, încercănat de vreme, dând strălucire soarelui din sufletul tău,Mamă ! CEL MAI POTRIVIT MÂINE Spre miezul nopții luna urcă scântind Prin geamul meu albastru se vede cerul tivit cu stele M-aș pierde în coaja unui copac, aș hoinării prin fiecare frunză, Dar pe genele mele se așază târziul. Ajută-mă lună! Dă la o parte fiecare strat al acestui târziu În curând va fi mâine! Citește mai mult DIN CÂND ÎN CÂND...Mamei meleDin când în când,discretă
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
când,discretă,Picătura euStă pe obrazul tăuSub ochiul stâng, încercănatde vreme,dând strălucire soareluidin sufletul tău,Mamă !CEL MAI POTRIVIT MÂINESpre miezul nopțiiluna urcă scântindPrin geamul meu albastruse vede cerul tivit cu steleM-aș pierde în coaja unui copac,aș hoinării prin fiecare frunză,Dar pe genele melese așază târziul.Ajută-mă lună! Dă la o parte fiecare stratal acestui târziuîn curând va fi mâine!... XII. DIMPREJUR..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. DIMPREJUR... Lumina
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Și poate că e și firesc, de vreme ce viața modernă se consumă în bună parte pe strada: iubim pe stradă, murim (prea des) pe stradă, facem sport, povestim cu prietenii demult uitați sau cu cei întâlniți întâmplător, sau pur și simplu hoinărim aiurea pe stradă. Pe strada se petrec mereu lucruri, viața clocotește din plin. Seria de lucrări ale lui Olah L.T. o dovedesc, o documentează și o interpretează original, sintetic, în linii și forme schematice ce duc spre esențial. Oleg Tishkovets
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
-i pună etichete. Textul de mai jos e însă despre altcineva. E despre Cioran cel născut în Mărginimea Sibiului și strămutat la Paris, omul de toate zilele, cu șarmul, apucăturile și slăbiciunile lui. Copilărie furată „Timp de zece ani am hoinărit de dimineață până seara, într-un fel de paradis. Când a trebuit să-l părăsesc și să plec la liceu, în șaretă am avut o criză de dis-pe-rare, de care-mi mai amintesc și astăzi”, scrie în 1987. E prima
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
putut-o izgoni nici imaginile mai proaspăt întipărite ale grădinilor cu caturi de pe malurile lacurilor italienești, albastre ca cerul de pe cărțile poștale ilustrate, nici idilele rurale cântate de poeți romantici. Mi-e dragă amintirea ulițelor de mahala pe unde-am hoinărit, cu Azorache după mine. Mi-e drag maidanul pe care am înălțat zmeul. Mi-e dragă aducerea-aminte a tovarășilor cu care laolaltă am crescut și cu care de atâtea ori m-am bătut. Mahala bucureșteană, urgisită și defăimată, țintă a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
bei, mănânci, sau să joci Pokemon, dacă în loc să dai curs impulsului, îți propui să mai aștepți 10-15 minute, foarte probabil că acea „nevoie” se va reduce sau va dispărea complet. “Când simțim acea tensiune interioară - să deschidem jocul și să hoinărim brambura pe străzi pentru a prinde Pokémonii cei obraznici - trebuie să nu îi dăm curs ci să o observăm și apoi să ne concentrăm pe altceva, cam 10-15 minute. Vom vedea că acea dorință scade încetul cu încetul și, uneori
Află cum poţi scăpa de dependenţa de Pokémon Go! [Corola-blog/BlogPost/93062_a_94354]
-
recunoștință la frații și surorile lui, la părinții lui care-l dăduseră să-nvețe carte, la părintele Micodim care-i deslușise primele litere pe un vechi Evangheliar, la preacuviosul Afanasie care-i arătase fraza ritoricească, la munții Neamțului pe unde hoinărise întovărășit doar de-un Octoih, la Barzovie-Vodă care-l învățase elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Toți au păstrat-o În memorie pentru bizara ei infirmitate. Oare mi-ajunge acest argument ca să-mi recapăt curajul? Simt că mă Înăbuș. Trebuie să trec pe alt post. Transcriu scrisoarea Gerdei. „Duminica trecută m-am plimbat prin Alt-Frankfurt. Am hoinărit pe stradele Înguste, printre case vechi. Peste tot ne urmăreau ochi iscoditori. Probabil că ne trădau hainele, gesturile, nu știu ce, dar Își dădeau imediat seama că sîntem străini și, cum e mai rău, străini de-ai lor. Am văzut casa Margarethei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
păr blond și ochi iscoditori albaștri. Râdea și am remarcat că râsul ei era ironic și conspirativ. Am înțeles imediat că eram gravidă și că eram în mâinile lui Reli. Era în plină vară și aerul era aromat, dar eu hoinăream pe străzi fără scop. Lucrul cel mai îngrozitor era că nu mai puteam să trag nici o linie pe hârtie. Pierdusem nu numai entuziasmul meu copilăresc, dar și capacitatea de a crea forme. Nu era nevoie să trăiești prea mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cimitirul care înconjoară marea catedrală, și am văzut cum ieșiseră din pământ ghiocei și violete. Peste tot domnea liniștea din neliniște, ca și cum nimic nu se întâmplase. Deși apa lacului ajunsese până la bârnele podului vechi, cel cu picturi medievale unde moartea hoinărea deghizată în toate evenimentele vieții. Am fixat valurile liniștite, clipocitul molcom mă amețea. La un moment dat, am văzut în apă fața tumefiată a soțului meu, aducând cu fața lui Mikael când încerca să iasă din apă cu gura larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dar reușita a tot ce făcea erau fructele unei intense activități de care nu se bucura niciodată. Chiar și iubirea pentru Tua, care-l făcea fericit, era o iubire semănând cu o rană adâncă. Obișnuia să se scoale dis-de-dimineață și hoinărea pe străzi cu gânduri întunecate. Odată, într-o sâmbătă, pașii îl duseseră în apropierea sinagogii. Acolo întâlnise un om care-l salutase cu urarea de Sabat. Natanael i-a răspuns imediat, urmându-l la sinagogă. Recunoscuse în acel om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cifrelor formula alchimică a bogăției, din spațiul cifrelor care semănau cu semne de păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu însămi, pradă unei noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când toate foile de hârtie fuseseră umplute de cifre cu aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un cuvânt. Am simțit că aici conversația noastră a luat sfârșit. XXII M-am instalat la Paris și am început să scriu o piesă. Duceam o viață foarte ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă prin grădina Luxembourg sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la Luvru, cea mai prietenoasă dintre toate galeriile de pictură și cea mai potrivită pentru meditație; sau pierdeam vremea pe cheiurile Senei răsfoind cărți vechi pe care n-aveam nici cea mai mică intenție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Andră Vers Philippe Claudel Suflete cenușii Traducere din limba franceză de Claudiu Komartin Mă aflu aici. Destinul meu e să mă aflu aici. JeanClaude PIROTTE, Un voyage en automne Să fii grefierul timpului Un asesor neînsemnat pe care-l vezi hoinărind când se întrepătrund omul și lumina. Jean-Claude TARDIF, L’Homme de peu I Nu prea știu de unde să încep. E foarte greu. Au trecut atâția ani pe care cuvintele nu îi vor aduce înapoi, cu toate chipurile, surâsurile și rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a gândit la cât de superficială era spoiala recentă a generației căreia Îi aparținea. În afară de o umbră de sfială, simțea că vechea legătură cinică dintre el și maică-sa nu se uzase deloc. Cu toate acestea, În primele zile a hoinărit prin grădină și pe faleză Într-o stare de suprasingurătate, găsind o satisfacție letargică În a fuma țigări „Bull“ la garaj, cu unul dintre șoferi. Pe cele vreo șaizeci de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fotolii, făcând comentarii caustice și având În general o atitudine În care plăcerea amuzată se amesteca savant cu critica. — Vrei o sundae... vreau să spun un jigger? l-a Întrebat Kerry. — Sigur. Au luat un supeu consistent, după care, Încă hoinărind agale, s-au Întors la numărul 12. — Splendidă noapte! — Superbă! — Vă duceți să despachetați? — Cred că da. Hai, Burne. Amory s-a hotărât să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă În ocean. Și așa au ținut-o două zile fericite, hoinărind În sus și-n jos pe litoral cu tramvaiul sau mașina ori bătând cu piciorul promenada aglomerată. Uneori luau masa cu cei cu dare de mână, dar de cele mai multe ori cinau frugal, pe cheltuiala vreunui naiv patron de restaurant. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zi leneșă a fost, Când de finaluri fericite ne erau apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă ceva mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem pentru tine Exact aici! Unde X apără divorțul, nesigur, Și Cum-o-Cheamă-i cade-n brațe, leșinată.“ CALM ÎNCĂ — Fantomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]