557 matches
-
În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată de un atac de genialitate, el e mort de mult și noi ne ghiftuim și ne destrăbălăm pe hoitul lui, convinși că ne mai poate apăra! La trei pași distanță, o moviliță de nisip ornată cu scoici trandafirii și cu crengi Încă Înfrunzite. Un mormînt proaspăt pe care dorm alături un pantof alb de mătase escarpen cu toc Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum o femeie aș călări la ea ore În șir aș trece Asia călare și stewardesa asta trebuie să fie nărăvașă rău o fi roșcovană și acolo pasca mă-sii de viață că omul nu poate să se bucure de hoitul lui nici cît un cîine și ea cu dușurile Înainte și după ca să nu-ți mai tihnească nimic Suzi e mult mai naturală nu-și face probleme nu te Înnebunește cu preludiul de-ți piere tot cheful cînd o simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de deasupra ușii nu se mai stinge niciodată mereu e unul acolo care ajunge Înaintea ta și se ușurează una singură avem o singură viață cine-mi garantează că ajung teafăr la Osaka Doamne ferește măcar să știu că mi-am bucurat hoitul ăsta și că am făcut ceva să mă scoată din cireadă ce tot saltă așa și se hurducă ia să beau eu un coniac acolo sub scaun deasupra buzunarului scrie În caz de pericol folosiți vesta de protecție a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebuie să știi să sfîșii dacă ai ceva de apărat și nu oricum care mai de care mai sus În circa tatălui și a fiului și a Sfîntului Duh fiecare cu propteaua lui de parcă omului i s-a dat un hoit cu toate sculele necesare nu numai pentru el ci să-l Împartă cu zeci și sute de indivizi impotenți care nu au ce le trebuie că Titi e timid săracu și nu se descurcă să le pui pile să intervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul să mă Înfrupt cît Încape scrupule față de cine se uită la mine ca la un delapidator ordinar că am Împușcat o călătorie În Japonia păi nu e dreptul meu ia să mai beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne de miel și a inventat o cutiuță din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că erau la greci, împingând bolovani sau lăsându-și ficatul să fie mâncat la nesfârșit. Poate că făcuse o greșeală Crochemort, o greșeală sumbră care îl urmărea? Poate că plătea astfel pentru ceea ce făcuse, prin singurătate și prin mirosul de hoit, el care, dacă s-ar fi dat cu lavandă sau parfum de iasomie, toate femeile s-ar fi aruncat la picioarele lui? Josăphine îi aducea prada în fiecare săptămână. Mirosurile deja nu le mai simțea. În ceea ce-i privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care deja nu‑i mai este cămin, aprinde pentru scurt timp lumina în hol, ca să creadă lumea că e surprins de priveliștea îngrozitoare, o stinge apoi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scoală, române, te strigă iar glia, Străfunduri de glorii se-ntorc în morminte Te-așteaptă acasă, demult, România, Toți frații te-așteaptă în rugă fierbinte, Să cureți odată pământul de javre, De scârbă și lepre, ce-și fac veacu-aici, De hoituri păgâne și diuguri mârșave, S-aduci nemurirea străbunilor .. daci. Borbei Dan Referință Bibliografică: Te scoală, române, te strigă iar glia .. / Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362316_a_363645]
-
bătrânei Europe un Cal Troian de aur în sinea lui plângând astfel cei din cetate în spasmele lor sumbre mă zăreau trist pe zare lucind din când în când [6] Calul Troian al unei Cetăți închisă-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
e totul se-aude Calul tragic ca un cocoș din ape și iată se zărește că tot el este mortul [12] El nu nechează-n sine el însuși este Doamne Nechezul Europei în veacu-n care moare el este durerea acestui hoit în spasme durere ce se face pe sine că se doare [13] Iar când nechează Calul în adevăr se-aude-n gâtlejul Europei un horcăit râzând și-atunci Cetatea-ți pare creierul de girafă al acestui Monstru venind din când în când
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
nu sânt o ființă laolaltă dintr-o lume mai moartă ca lumea asta vie [16] Și când se-arată-n lume străinul Inorog dacă nu sfârșitul acestei lumi l-aduce el care e călăul îți pare-n zarea vremii că ar fi hoitul lumii ducându-și a sa cruce [17] Și iată-l el nechează maiestuos la porți și lumea se trezește din nopțile serbări din visuri par ca morții ieșind din catacombe pe morțile lor înseși ei nechezând călări [18] Și se
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
pe-o stranie pustie și ei se trezesc singuri atât de singuri, Doamne, că nu mai știu în lume c-ar mai putea să fie [22] Și iată că trec veacuri și că Cetatea-ntinsă începe iar în lume ca hoitul să duhnească se-aud într-însa viermii hohotindu-i prin găuri și cosmosul se umple de-o substanță lumească [23] Și din adâncuri pare un nechezat că vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
este însăși moartea acestei lumi de-a pururi acestei lumi ce fuse numai a nimănui [28] Și porțile Cetății se deschid iar trosnind și toți se-ascund în lume făcându-se ca morți poate că vine Calul corbul adus de hoitul însă ei mor cu toții și-o moarte sânt cu toți [29] Și de atâtea veacuri cad porțile-n ruină și-atuncea ies din moarte parcă ar încolți cei ce-așteptară-n rugă Calul Troian de-acum înlocuiți în rugă ei sânt de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
încifrat și am nevoie de o respirație amplă a ideilor în acest registru de abordare. Reîntoarcerea la câte se întâmplă îmi provoacă lehamite și mergând pe ideea obișnuinței m-am gândit să mă liniștesc îmbiindu-mă să fim viermișorii acestui hoit al nostru (exprimare scabroasă, scuze!), să nu depășim locul în care putem să supraviețuim, să colcăim prin acest stârv cât el mai există...Puah!!! ...Mă complic în zadar căutând denominațiuni care să „localizeze” credința, când mai simplu ar fi să
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
aș muta-n credință și muntele din loc! Irod nu m-aș preface - izbăvitor de rele; Păcatul n-or să poată, mâinile să-l spele! Să plâng nu aș putea când whisky-ul mă învinge, Nici boțul de măligă în hoituri n-aș întinge! Și nici norodul meu nu l-aș huli cu ciudă, Un frate nu l-aș da pe un sărut de Iudă! Mi-ar fi un dor nebun, așa, ca-ntr-o Eladă, Să văd întinsă flota cu
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366888_a_368217]
-
repezi asupra pradei, trecându-și buzele umede de la piept spre pântece. Mâinile lui păroase luau forma pieptului tare, pietros și rumen ca două mere pârguite. Copila speriată nu știa în ce parte s-o ia pentru a scăpa de sub greutatea hoitului păgân. Își trase cu iuțeală cămașa ce o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni puternic, strângându-i în acea clipă buzele-i mici, roșii, între buzele lui cărnoase acoperite de o mustață groasă și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Am rămas cutremurat în fața acelor hoituri din ochii cărora se prelingea un lichid alb-gălbui și care îmi cereau parcă ajutor din lumea de dincolo. Aș fi rămas multă vreme nemișcat, mut în fața acelor grozăvii dacă Ea nu m-ar fi ridicat și nu m-ar fi
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
să renunțe la obiceiurile lor ortodoxe și să țină slujbe în rit apusean. Hristos s-a supărat și a surpat zidurile bisericii peste ei, iar corpurile lor au rămas buhăite, supurând continuu de 730 de ani, emanând un miros de hoit. Toți care le vedeau se îngrozeau și înțelegeau ce mare păcat este trecerea la altă credință decât cea în care au fost botezați. Va urma --------------------------------------- Bruno ȘTEFAN 2013
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
marmură rece, a stat acolo zile întregi vorbind plăpândelor ziduri, perora prin terme mulțimii curioase de efebi, dintr-un sarcofag de granit veneau ecouri din stela înecatului într-un târziu, adulmecând pe lespezi lângă el, un corb bătrân îi mirosea hoitul. miercuri, 14 mai 2014 Referință Bibliografică: filozoful / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV, 14 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FILOZOFUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349881_a_351210]
-
ții cont, că omul în cauză e un vlăjgan cât crucea, de vreo doi metri înălțime, lat pe spate ca bivolul și ciolănos ca un elefant, nu ți se mai pare nimic ciudat, văzând parascovenia cu pricina. În discordanță cu hoitul descris mai sus, căpățâna lui Silviu e mică și rotundă, ca o ghiulea și e împodobită cu un păr spălăcit și țepos, mai tot timpul tuns scurt, ca la ocnă. Nu e vreo frumusețe deosebită, nu e un Narcis de la
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima... stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O să pierdeți cârma țării ș-or să vină alți stăpâni. Deci, pârjol și jaf! Opinca hoitul să rămână os Ca să nu mai aibă alții, după voi, nimic de ros. Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri și-n dantele Vă-nveliți a voastră carne, voi, ce-n câteva inele Purtați hrana ce lipsește unei jumătăți de
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
de muște clocotește fără astâmpar; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grasime arsă. Mai departe e zaanaua: miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul. Aici, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a soselei fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc., cu familia
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]