197 matches
-
plin de Volvo“. Bob e unchiu-tău. Numai că n-o să iasă până luni. Te-ai uitat la televizor de dimineață? Au o zi de teren. Dama ta de la Pantomimă n-o să mai aibă serviciu până atunci. I-a dat drumul Hoitarului. De două ori. — Nu l-a omorât el pe puștiul ăla. — Nu asta-i problema. Publicul vede toate chestiile astea nasoale care se-ntâmplă: băieți morți prin șanțuri, fătuci moarte prin saci de gunoi, copii răpiți În dreapta, În stânga și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Publicul vede toate chestiile astea nasoale care se-ntâmplă: băieți morți prin șanțuri, fătuci moarte prin saci de gunoi, copii răpiți În dreapta, În stânga și la mijloc. Cleaver iese, deși toți știm că el e de vină. Și acum iese și Hoitarul. Rupse Încă o bucată din plăcintă. În ceea ce-i privește, el e vinovat. Dar n-a făcut-o el! — Nimeni nu mai dă doi bani pe ce-i adevărat. Știi chestia asta, Laz. Înnegurat, Logan fu nevoit să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Peter Lumley. Ucigașul avea să revină cu foarfeca lui, să-și ia suvenirul, iar polițiștii urmau să-l aresteze. Ce putea să se-ntâmple rău? Bucata-bombă a lui Miller despre viața și pățaniile lui Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, fu trimis la pagina patru, alături de o bucată despre tractoarele noi și o vânzare de obiecte În scop caritabil. Articolul era unul bun, indiferent cât de adânc fusese Îngropta În paginile ziarului. Miller Îl transformase pe Hoitar Într-un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Philips, cunoscut drept Hoitarul, fu trimis la pagina patru, alături de o bucată despre tractoarele noi și o vânzare de obiecte În scop caritabil. Articolul era unul bun, indiferent cât de adânc fusese Îngropta În paginile ziarului. Miller Îl transformase pe Hoitar Într-un personaj demn de milă, cu problemele sale mentale cauzate de moartea tragică a mamei. Un om inteligent, abandonat de societate, care Încerca să găsească, pe cât putea, logica lumii confuze din jurul său. Încercase din răsputeri să lase impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de zăpadă. Alte echipe urmau să meargă din ușă-n ușă, căutând pe cineva care ar fi putut vedea cum e ascuns cadavrul. Toți ceilalți aveau să urmărească telefoanele date de cetățenii preocupați. Cele mai multe fuseseră primite imediat ce se aflase că Hoitarul fusese eliberat. Ciudat cât de mulți oameni Își aminteau să-i fi văzut căruciorul pe unde dispăruseră copilașii. În cele din urmă, ședința de dimineață se liniști și se Împrăștiară cu toții, privind cu jind la teancul de bani de pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pauză jenată. — Oh, ce naiba, zise Logan. Îi anunț eu. — Ce vrei să fac eu? Logan era un domn și nu-i spuse. Zece minute mai târziu, fiecare mașină de patrulă din Aberdeen știa că trebuie să fie cu ochii după Hoitar, care hoinărea pe străzi. Nu că i-ar fi trebuit lui Logan puteri de medium ca să știe unde avea să se ducă. Se va Îndrepta spre fermă și clădirile sale pline de chestii moarte. Era destul de mers până la Cults din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
i-ar fi trebuit lui Logan puteri de medium ca să știe unde avea să se ducă. Se va Îndrepta spre fermă și clădirile sale pline de chestii moarte. Era destul de mers până la Cults din Summerhill, mai ales prin zăpadă, dar Hoitarul era obișnuit cu plimbările lungi. Împingându-și alături de el propria morgă portabilă, pe șoselele și pe drumurile din oraș. Adunând animale moarte pe drum. Numai că Bernard Duncan Philips nu ajunse prea departe. Fu găsit după trei ore și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu era. Era sânge Împrăștiat În mijlocul cortului, unde un bazin mare de roșu Întunecat se Îngroșa datorită cristalelor de gheață, făcând suprafața să lucească. Erau urme de pași peste tot și o adâncitură făcută de oameni În jurul băii de sânge. Hoitarul zăcuse pe o parte. Sângerase, aproape toată viața scurgându-se din el În zăpadă. Logan Îl apucă pe fotograf. Era Billy, fanul AFC cu Început de chelie, care făcuse fotografiile la suprafață. Încă purta aceeași pălărie cu ciucure roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
picior rupt, degete fracturate și leziuni interne care se datorau faptului că o persoană călcase repetat pe stomacul său. Fusese dus direct În sala de operații, dar treaba fusese făcută până la capăt de data aceasta. Nu era de așteptat ca Hoitarul să supraviețuiască. Logan așteptă la spital, pentru că, de fapt, chiar nu mai avea unde să se ducă. N-avea de gând să se Întoarcă la sediul general al Poliției și să aștepte ca suspendarea lui să devină oficială. Măcar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
n-avea să se Întâmple așa ceva. Patru ore mai târziu, o asistentă cu o privire serioasă se ivi și-l conduse pe Logan prin labirintul de coridoare la terapie intensivă. Doctorul care se ocupase de Doug Disperatul stătea lângă patul Hoitarului, citind o fișă. — Cum se simte? Doctorul Își ridică privirea de pe clipboard. — Tot tu? Logan privi fața strivită, bandajată. — E așa grav cum pare? — Păi... urmă un oftat. A suferit niște leziuni cerebrale. Nu vom putea ști deocamdată cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
clipboard. — Tot tu? Logan privi fața strivită, bandajată. — E așa grav cum pare? — Păi... urmă un oftat. A suferit niște leziuni cerebrale. Nu vom putea ști deocamdată cât de mari sunt. Deocamdată e stabil. Rămaseră privind respirațiile superficiale ale lui Hoitarului. — Are vreo șansă? Doctorul ridică din umeri. — Cred c-am oprit la timp hemoragia internă. Totuși, pot să-ți spun un lucru cu siguranță: n-o să mai aibă copii. Ambele testicule sunt rupte. Dar va supraviețui. Logan făcu o grimasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mobilul și-l reporni. Putea foarte bine să facă față distracției, acum că tot era mult prea târziu să-l mai sune cineva. Avea cinci mesaje. Patru dintre ele erau de la Colin Miller, disperat să afle ce se-ntâmplase cu Hoitarul. Dar unul era de la agenta de poliție Jackie Watson, care-l Întreba dacă, În caz că nu are ceva mai bun de făcut, ar vrea, și dacă nu voia era OK, poate să se ducă la un film sau poate nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
film, poate doar ca să bea ceva, fiindcă fusese o zi grea... Și dacă voia, știi, să facă așa ceva, poate eventual să-i dea un telefon? Mesajul fusese lăsat la opt. Cam pe când Logan stătea și aștepta să iasă din operație Hoitarul. Tastă puternic numărul ei În telefon. Era târziu: trecuse de miezul nopții, dar poate nu era prea târziu... Sună și sună și tot sună. În cele din urmă, o voce micuță, metalică, Îi spusese că numărul apelat nu e disponibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Era Colin Miller. Laz, am Încercat să dau de tine de ore bune, omule! Logan stătea cu telefonul la ureche, privind cum lumina semaforului trece de la roșu la culoarea chihlimbarului. — Știu. Am primit mesajele tale. — L-au bătut măr pe Hoitar. Ai aflat? Ce s-a-ntâmplat? Zi tot! Logan spuse nu. — Ce? Hai, Laz, credeam că noi doi suntem amici, nu? Logan se strâmbă la noaptea rece și goală de afară. — După ce-ai făcut? Nu ești nici un amic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încăperii. Inspectorul Insch nu făcu nici o referire la articolul din ediția de dimineață a P&J. Acela care se Întindea pe toată pagina Întâi, cu un editorial deosebit de lung la pagina douăsprezece. În schimb, le spuse tutror despre atacul asupra Hoitarului. Și despre cum echipele de căutare nu se Întorseseră cu nimic În afară de răceli puternice. Apoi Înmână sarcinile zilei și anunță sfârșitul Întrunirii. Logan fu primul În picioare, gata să pornească, dar Insch nu avea să-l lase să scape așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trotuarele Înzăpezite și drumurile pline de zloată. Să-l caut pe Peter. Lacrimile Îi umplură ochii, curgând peste obrajii roșii. L-ați lăsat să plece! — Pe cine am... Dură un moment ca Logan să-și dea seama că vorbea de Hoitar. Domnule Lumley, el... — Trebuie să plec. Lumley se Întoarse și o luă la fugă, alunecând și patinând pe zăpada Înghețată. Oftând, Logan Îl privi cum pleacă, Înainte să se urce Înapoi În mașină. — Un prieten al tău? Întrebă Watson, revenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să mor În pace. Bernard Duncan Philips nu avea un salon privat. Trebuia să Împartă unul dublu, de la terapie intensivă. Patul lui Îngust de spital era Înconjurat de echipamente, monitoare, ventilatoare, tot ce vrei era conectat la trupul zdrobit al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ventilatoare, tot ce vrei era conectat la trupul zdrobit al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl văzuse Logan ultima dată. De parcă era Într-un film din seria Carry On. Masca de oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un ceas prins cu susul În jos deasupra sânului ei stâng. — Cum Îi e? Sora medicală Îl examină pe Logan cu un ochi experimentat. — Sunteți rudă? — Nu. De la Poliție. Nu, zău. — Cum Îi e? Luă fișa de la capătul patului lui Hoitarul, trecându-și ochii peste ea. Păi, e mai bine decât credeam noi. Operația a decurs bine. De fapt, și-a venit În fire cam o oră de dimineață. Îi zâmbi. Asta a fost o mică surpriză. Eu pariasem că intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
De fapt, și-a venit În fire cam o oră de dimineață. Îi zâmbi. Asta a fost o mică surpriză. Eu pariasem că intră În comă. Și totuși, omul mai și pierde. Fu ultima dată când Logan Îl văzu pe Hoitar În viață. Doamna inspector Steel nu fu surprinsă să afle că nu reușise să scoată nimic de la Doug Disperatul. În schimb, se lăsă pe spate În scaunul ei, cu picioarele pe birou, și pufăi către tavan inele de fum. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zâmbet paternal plin de mândrie. Ai văzut ce față a făcut când i-ai zis? Arăta de parcă făcuse-n pantaloni. Logan se pregătea să dezvolte tema când o agentă cu o expresie Îngrijorată alergă pe coridor și le spuse despre Hoitar. Un doctor de la spital sunase la 999. Cineva Îi curmase suferința lui Bernard Duncan Philips. Insch Înjură și-și trecu o mână masivă peste față. — Ar trebui să fie În custodie protectoare! Și el tot reușește să fie bătut măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acolo unde cockerul său spaniol Își frecase nasul de geam. Insch Îi conduse pe străzile cu urme de zăpadă din Rosemount. Privind mohorât pe fereastră, Logan se uita la terasele de granit pe lângă care treceau, cu mintea pe jumătate la Hoitar, pe jumătate la conversația rigidă pe care o purtase cu agenta Jackie Watson când conduseseră pe exact același drum. Când Insch trase mașina după colț, Îndreptându-se către spital, ceva Îi veni În minte lui Logan. Se uita lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpezii și a fleșcăielii. — Nu sunt sigur... poate că nimic. În spital era prea cald, Încălzirea fiind pornită să combată frigul iernii, astfel că locul era plin de un aer subtropical, antiseptic. Camera pe care Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, o Împărțise cu cineva nu se deosebea cu nimic, doar că era mai aglomerată - personalul de la Biroul de Investigații, un fotograf, inspectorul Insch și Logan, toți Îmbrăcați În salopete albe identice, de parcă erau vreo trupă de dans conceptual. Celălalt pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan, toți Îmbrăcați În salopete albe identice, de parcă erau vreo trupă de dans conceptual. Celălalt pat din cameră era gol; o asistentă Înlăcrimată, trecută bine de patruzeci de ani, Îi spuse lui Logan că bărbatul care stătuse În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea de ciroză. Între bocetul rostit pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bine de patruzeci de ani, Îi spuse lui Logan că bărbatul care stătuse În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea de ciroză. Între bocetul rostit pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de sânge scurgându-se Încet pe vârfurile degetelor sale palide. Bandajele de pe capul său erau de un roșu aprins În jurul ochilor și al gurii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]