701 matches
-
lasă să plece. Cal și călăreț, străbat în sens invers „ani-lumină/ În făptura unei clipe”. Natura sălbatecă și ostilă de altădată a făcut loc civilizației materiale moderne. Peste tot s-au înălțat sate și orașe, câmpiile s-au acoperit de holde. Scorpia și sora sa Gheonoaia au devenit niște legende de care foarte puțini locuitori își mai aduc, destul de vag, aminte. Și-n timp ce fostul voinic stă, intrigat, de vorbă cu acești oameni care-l cred căzut de pe altă lume
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SPLENDOARE Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 186 din 05 iulie 2011 Toate Articolele Autorului MACII Au înflorit macii în câmp îi vezi în holdele de grâu și uneori chiar în grădini încântă ochiul tău. Petale fine de mătase abe, roșii, roz bombon, pe tija verde, grațioasă mijesc boboci ce încă dorm. Un vânt suav poartă petale împrăștiindu-le în zare, rămâne-n urmă doar
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
Autorului Clipe adunate-n petale de gând Și doruri din crini înroșiți de iubire Falduri de vise tăceri adunând Altare de suflet și-atâta simțire... ..................................................... Sălbatice iele cu trupuri de fum Se-nlănțuie-n hore, naive- nurlii Aleargă nebune prin holde - și scrum Rămâne-le-n urmă, regrete târzii... Iluzii și taine în stele ascunse Pribege prin spații mereu insipide Molitve de gânduri și vise pătrunse De-aceleași simțiri, ce efemeride! Caline, pândind în zadar în eter S-apară din nouri
EFEMERIDE (NOCTURNE)... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367179_a_368508]
-
spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit holdele-n carate, aur galben strălucind, din zori până-n noapte. Și natura generoasă flori gingase a plantat făcând din covorul galben un tablou pictat. Roșii maci, cicoare albastră, rapiță și sunătoare, neghină, condurii doamnei, prinos de culoare. Calul l-am înșeuuat
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
cu Petru Lascău când spune: „Cel mai mare poet țăran, cum l-a numit unul dntre poeții români contemporani, s-a plămădit ca om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul voios al secerătorului.” În cuvinte pătrunse
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
inspirat din scrierile evangheliștilor, fără a adăuga elemente că să înstrăineze sau să scadă din acuratețea și vigoarea “zicerii biblice”, întreaga desfășurare de forțe fiind în aer liber. O lună plină care-și scutură reflexelele argintii pe haine și pe holda din apropiere, probabil că așa era în scenariu, ca locul să fie o parte arat și semănat chiar dacă anotimpul nu îngăduia aceste lucrări acum în prag de iarnă, vântul parcă se oprise și el, sclipeau doar fulgarinele, fâșurile, hainele de
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
la Prislop Creapă muguru” la salca, la cireș da” și la plop La doșcină* pa la umbră încă nu s-o gișgețat Colțu” ierbii înverzășce, primăvară-i deja-n sat! Pa Ogreze un băciuț sapă greșuri* pa șu” meri Pa holda ce îi arăta, cu plugu,” abgia ge ieri. Ș-api samănă cu mâna, sămânță ge-ovăz gin sac Trăierat la moașa-n sura, ge negină și ge mac. Pa l-amniaz”cu sapa-n space vine și nanuța-n grabă Cu prânzu” cald în
CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368787_a_370116]
-
casă... Nu se poate fixa afectiv privirea pe cineva sau ceva, totul e-n alergare, în cascadă, în avalanșă în repetitivă transmisie pe ecrane, monitoare și alte feluri de omorâre a timpului și atenției. Politica și divertismentul facil sunt o holdă spontană și fără rod! Rezultatul lor principal este plasarea în desuet a culturii cu rădăcini și temelie și promovarea unor aspecte degradate și degradante din parțialitatea unei culturi infiltrate cu prostie, violență, vulgaritate, kitsch și manipulare, ce fură liniștea oamenilor
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]
-
din parțialitatea unei culturi infiltrate cu prostie, violență, vulgaritate, kitsch și manipulare, ce fură liniștea oamenilor. Sunt producții senzaționaliste, temporale ce-ngenunchează valoarea! Dar, în plinătatea aceasta ce tinde spre triumful ignoranților și faima dezumanizării, apare ca o floare în „holda” de iarbă a preeriei culturale românești emisiunea foarte agreabilă, mult aproape de „Varietățile” de altădată, „Te cunosc de undeva”. Este vorba despre o instanță cu jurați în fața căreia vin „inculpați de bunăvoie” ce-și etalează măiestria travestirii în vedete cărora le
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]
-
maltrateze „foarte bine!”, în așa fel, încât inteligența ei de mahala (a Ifigeniei) să pară ambrozie metafizică. Noi știam, ca proștii, că menirea culturii este aceea de a îmblânzi agresivitatea, de a cultiva toleranța, de a ridica brazda materialității la holda spiritului, și câte altele de genul acesta. Dar vine Ifigenia cu geanta plină de scule hermeneutice și dă-i și luptă, nenicule, să ne educe, vrem-nu-vrem, în spiritul pașoptismului luceferist, de tristă întunecime. Cu o ageră privire de șoim orb
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
blestemul de pământ./ Nu-i stinsă setea omului de bani / Și nu-i o vorbă bună-n cel cuvânt. // Clăcași-s tot aceiași, răstigniți / Pe crucea de țărână a veșniciei; / O clipă au crezut că-s izbăviți, / Că sunt stăpânii holdei și ai gliei. // Dar alți boieri, mai noi și hodiniți, / Pe bani puțini le fur' agoniseala, / Nimic nu s-a schimbat la obidiți / Atâta doar că alții strâng zăbala. Că nu-s mai împărați și proletari/ În lumea noastră? Totu
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
ființei reliefând conturul ciudat al suferinței ce și-a făcut cuibar în orice zbor. De ce a fost să fie doar iureș de peceți ce-au mutilat c-o nefirească ură frumosul plin de farmec din orice trăsătură, sădind în suflet holde de scaieți? Imaginea din urmă mă face să oftez, să-mi pară rău că azi mă reprezintă... Cum poate să trișeze și-așa stupid să mintă când încă-n tinerețe mai vibrez? Arachne În cameră, în colțul dinspre apus, un
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
ce avea ritmuri rezonând în veșnicie. Din perspectiva tradițională a țăranului român, pământul pe care îl avea era o punte spre Dumnezeu, era un dar al lui Dumnezeu care îi oferea omului sursa vieții trupești dar și duhovnicești, căci din holdele ce se legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
apere de inundații. Nu și de meteorit. Ei Ardeleanul nu gândește așa. E din alt aluat. Poate îl ajută și biserica care cere să te ajuți singur muncind spre a obține și ajutorul lui Dumnezeu. Ardelenii se asociază în mari holde cât vezi cu ochiul dar își iau fiecare partea după proprietatea rămasă pe hârtie. Totodată, la nevoie, întregul sat sare în ajutorul năpăstuitului iar reparația are loc înainte chiar de sosirea marelui reporter mare în vânătoare de critici ale guvernării
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]
-
masivului Carpați din centrul țării două Românii. România estică în care proprietatea este cinstită, venerată chiar, având drept consecință o veșnică dispută între vecini. Despre o întrajutorare nici nu poate fi vorba. Nici măcar la o asociere spre a cultiva mari holde în loc de mici parcele. Dincolo de păduri, în vestul lanțului carpatic, omul cinstește munca și respectă avutul rezultat din ea. Poate astfel face mici economii din sumele date de concetățenii din sud-est pe „dușca de alinare a sufletului îndurerat” Dacă, asemănător Scoțienilor
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
este înlăturat de întreaga comunitate, inclusiv de păgubitul obligat de Legea Electorală să-și plângă de milă la cârciumă. Transilvăneanul, chiar român neaoș pune mâna pe lopată nu așteaptă pompierul. Pe câmpurile agricole, mai puțin roditoare ca-n Valahia, vezi holde cât cuprinde ochiul. Cam așa erau holdele pe vremea moșierilor valahi, dar astăzi comasarea mai multor parcele în Valahia este o cauză penală (vezi procesul Nana). Și vă mai mirați că economia se dezvoltă negativ? Ei bine transilvănenii doresc o
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
păgubitul obligat de Legea Electorală să-și plângă de milă la cârciumă. Transilvăneanul, chiar român neaoș pune mâna pe lopată nu așteaptă pompierul. Pe câmpurile agricole, mai puțin roditoare ca-n Valahia, vezi holde cât cuprinde ochiul. Cam așa erau holdele pe vremea moșierilor valahi, dar astăzi comasarea mai multor parcele în Valahia este o cauză penală (vezi procesul Nana). Și vă mai mirați că economia se dezvoltă negativ? Ei bine transilvănenii doresc o dezvoltare economică pozitivă și au dovedit că
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
ce avea ritmuri rezonând în veșnicie. Din perspectiva tradițională a țăranului român, pământul pe care îl avea era o punte spre Dumnezeu, era un dar al lui Dumnezeu care îi oferea omului sursa vieții trupești dar și duhovnicești, căci din holdele ce se legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
fii ai săi, dar și osemintele zbuciumatei și nefericitei mame a Domnului Mihai Viteazul, monahia Teofana, care și-a dat obștescul sfârșit cu gândul, mereu și mereu, la ,,drag fiul ei”, al cărui trup, pângărit de unguri, se odihnește sub holdele Transilvaniei, iar capul, la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, alături de tatăl său, blândul Pătrașcu cel Bun. Veghease cu osârdie Mircea cel Bătrân la ridicarea ctitoriei sale, Mănăstirea Cozia, aducându-l pe vlahul sârbesc Nicodim să o târnosească; chiar arhitecții și meșterii
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
poate va da și pe la Veronica! Răcoarea camerei îl muie și adormi, veneau din trecutul lui printre pleoape amintiri de tot felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate și câmpii și dealuri verzi; era seară, stele, lună mare, holdele de grâu îi mângâiau privirea, codrul întunecat, din care se auzeau câtând mierla și presuri, foșnea în bătaia vântului, scârțâia cumpăna fântânii din vale, turme de mioare se îndreptau spre sat în sunet de tălăngi... El singur cu Casandra Alupului
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
IV Eroilor români cu slova le-ai făcut Statui zidite-n suflet și-n Cartea de-nceput; Din Țara Zimbrului vin încă înspre noi, Vin literele tale, înveșnicind eroi - Țărani și preoți una, nepregetând să lupte, Soldați ca grâu-n holdă, ca stânca dreaptă-n munte. (La Mărășești românul cu iadul se întrece, La Mărășești e-o lege: pe-aicea nu se trece! Bucură-te, Uns de Domnul, să fii rănilor balsam, Bucură-te, Apărătorul răbdătorului tău Neam, Bucură-te A
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
există nici un lucru sublim sau josnic în lumea întreagă (continuă Sfântul Nicolae Velimirovici) căruia să nu-i aflu un chip în mine însumi și nici unul în care, măcar în parte, să nu-mi aflu chipul. Frumusețea, slava și măreția unei holde de grâu auriu stă în înfrățirea nenumăratelor spice de grâu, cu neasemănata lor frumusețe, slavă și măreție. De ai văzut aceasta, atunci nu-mi repeta iarăși vechea poveste a frumuseții slavei și măreției spicelor omenești numite Pitagora, Cezar sau Napoleon
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
că sunt român. Acestea o știu și-o spun fără pic de resemnare, cu mândrie celui care vrea să știe cine sunt pe acest imens pământ. Țara mea-i grădină vie: munți semeți, mare, câmpie, râuri mult bogate-n pești, holde, codri ca-n povești, iar în nopțile cu lună, ciute, la izvor, s-adună. Însă cea mai mare-avere ce-mi face sfântă plăcere este bravul meu popor ce își are-al său izvor de la-l Romei domn, Traian, cu sânge
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
Așa i-am cunoscut pe Louis și Gunvor, „australienii de la fântâna lui Roland”, pe Jaynie sau Add, olandezul, pe Maria, culegând maci roșii ce „i-a răsucit, rotund, împreună cu spice de grâu și flori de rapiță” încoronându-se regină peste holdele bogate din jur, pe Jaime, scriitorul american de romane de ficțiune, care „în căutare de subiecte noi, a descoperit și România”, pe Rebeca, „o australiancă de 20 de ani din Brisbane”, pe Tobias din Dresda cu care vorbim despre evenimentele
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
se referă la om cu om. Nu în hulitele CAP-uri unde pământul și utilajele erau ale statului iar săteanul era scos cu biciul la munca câmpului. Astăzi săteanul proprietar de pământ se asociază adică ară peste hatul limitativ în holde cât vezi cu ochiul. Are astfel mijloace să irige pământul, să-l îngrașe cu ce trebuie. Da! Dacă are cel puțin mintea cimpanzeului. Din păcate la răsărit de lanțul munților Carpați nu o are. Ce este de făcut? Poate mai
TELEENCICLOPEDIE 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365938_a_367267]