212 matches
-
Duns Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc și devin res, adică lucruri, concepte colective ca „stat”, „societate”, „umanitate”, „partide”, „clase”, „sindicat”, etc. - sunt mitologie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
deduse din legile acoperitoare, iar cazurile particulare sunt subsumate și, astfel, explicate; falsificarea este considerată criteriu științific de demarcare, separând știința de celalalte abordări (Guzzini, 2001, p. 364). De asemenea, teoria waltziană este mai degrabă holistă, în sensul în care holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă. Acțiunea colectivă este derivată din acțiunea și intenționalitatea individuală, deși ea nu o reflectă în mod necesar pe cea din urmă. Prin contrast, o abordare holistică vede dinamica întregului ca perpetuându-se de la sine
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nevoia completării explicațiilor sistemice cu explicații aferente celei de-a doua imagini (modul în care este percepută puterea, modul în care se exercită conducerea la nivelul unității) - este așadar o tendință de relaxare atât a naturalismului, cât și (totuși) a holismului lui Waltz în direcția lui Morgenthau, dar fără a parcurge chiar tot drumul până la Morgenthau. Reacția concretizată prin „realismul alegerii raționale” este o reacție individualistă la holismul metodologic al realismului structural, fără a-i pune însă în discuție naturalismul epistemologic
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este așadar o tendință de relaxare atât a naturalismului, cât și (totuși) a holismului lui Waltz în direcția lui Morgenthau, dar fără a parcurge chiar tot drumul până la Morgenthau. Reacția concretizată prin „realismul alegerii raționale” este o reacție individualistă la holismul metodologic al realismului structural, fără a-i pune însă în discuție naturalismul epistemologic. Astfel de cercetători realiști, preocupați de cooperarea și conflictul internațional (dilema securității, problema câștigurilor relative ca obstacol în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
M. Waltzer, A. Mac Intyre, L. Dumont, P. Manent, R. Nozick, P. Bourdieu, C. Castoriadis, A. Touraine și alții vin cu abordări mult mai nuanțate (vezi și lucrarea mea Noua economie. Sfîrșitul certitudinilor, Institutul European, Iași, 2001, cap. Individualism versus holism în dezvoltarea economică, p. 48-63). În aceste condiții, utilizarea sintagmei de "capital social", ca ansamblu al relațiilor intra-societare valorificabile în procesul economic, devine redundantă, pentru că, întîmplător sau nu, societatea e formată tot din oameni, asta dacă nu ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
s-a dovedit deterministă și reducționistă. Dimpotrivă, fizica cuantică e ho-listică și acceptă incertitudinea. Lumea cuantică e impredictibilă, plină de interconexiuni și ne dezvăluie limitările cunoașterii umane. Teiștii pun nedeterminările fizicii cuantice în seama lui Dumnezeu, iar orientalii găsesc în holismul cuantic o recunoaștere a credinței lor în unitatea fundamentală a tuturor lucrurilor. De asemenea, alte aspecte privitoare la timp, cauzalitate și na-tura realității i-au apropiat în dialog pe oamenii de știință și pe teologi, ca și pe filosofi. De
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
acestor discipline, care le disting de științele fizico-chimice. Primul argument în favoarea acestui punct de vedere este acela că specificul vieții ar cere să se acorde prioritate explicațiilor teleologice în raport cu cele cauzale, iar al doilea este că un anumit tip de holism, de integrare a părților în întreg, propriu materiei vii, ar limita aplicarea în biologie a demersurilor analitice caracteristice științelor fizico-chimice. Nagel se concentrează asupra examinării critice a primului argument, pe care îl socotește drept cel mai puternic. Teza lui este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
varietăți a formelor de organizare și asupra schimbării în timp a acesteia. Este greu de văzut cum ar putea fi suprimate asemenea deosebiri în dezvoltarea viitoare a cercetării biologice. Nici poziția reducționismului metodologic, nici o poziție antireducționistă globală, numită, de obicei, holism, nu pot da socoteală de acele caracteristici complementare ale lumii vii care se exprimă în particularitățile epistemice și metodologice ce despart mari grupuri de discipline biologice. Reluând o celebră formulare se poate spune că aceste poziții sunt adevărate prin ceea ce
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Smilla zăpada, roman ecranizat în 1997 de August Bille cu mare succes. Mulți au pus acest impact pe seama unor teme New Age, vehiculate intens în zilele noastre, precum rezolvarea „stării apocaliptice” a omenirii prin întoarcere la spiritualitate, trezirea conștiinței, ecologism, holism, feminism ș.a , precum și pe seama alăturării ezoterismului subiacent unor teme de science-fantasy, de „călătorii extraordinare”, fără a renunța totuși la structura și stilul alert de roman „polițist”. Realitatea e însă că scriitura lui Peter Høeg este perfect daneză, grundtvigiană prin
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
conceptul de sărăcie, în mai multe forme ale sale, este legat de cel de excluziune socială. Am preferat această abordare pentru că ea urmează modelul evoluției conceptului de excluziune socială. Acestaa constituit mai degrabă o entitate neclară până la începutul anilor ’90, holismul său fiind deopotrivă un argument în favoarea, cât și împotriva sa. O claritate mai mare poate surveni în urma: 1) delimitării ariei conceptuale în politicile publice europene; 2) abordării dimensiunii de măsurare a excluziunii sociale; 3) raportării acestuia la dimensiunea de gen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
tipărită abia în 1993 de către Marin Diaconu, în numărul din ianuarie al revistei Viața românească. A fost reluat de Editura Humanitas, împreună cu alte două scrieri angrenate tematic, într-un volum cu titlul Despre lăutărism, în 2007. În esență, Noica reproșează „holismului” de tip Cantemir că nu a stimulat specializarea care a creat premisele impresionantului progres științific și tehnologic al Occidentului. Numai că Noica însuși trebuie să recunoască faptul că acest „progres” scientist a scăpat din echilibrul dinamic al organicismului răsăritean, ducând
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
oricui. Ultimul premiu, câștigat cu două săptămâni înainte de venirea în România, stă drept dovadă. Suflete cenușii începe un triptic, terminat prin Le Rapport de Brodeck, un traseu care constituie analiza romanescă a problemelor crimei: de la crima colectivă la crima individuală, holismul vinei sau individualitatea responsabilului. Centrându-și acțiunea de cele mai multe ori în jurul războiului, fie pre sau post, Claudel încearcă să fixeze condiția umană în circumstanțe dificile, pentru a extrage exact acele situații care ilustrează limita în care e adusă această condiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
statisticii ?i a metodelor cantitative. Halbwachs a elaborat ?i o teorie a stratific?rîi sociale (1972) pe care a aplicat-o �n importante cercet?ri privind condi?iile de via?? ale clasei muncitoare (1913, 1933). A ar?tat acolo, �mpotriva holismului radical al lui Durkheim, importan?a clasei sociale �n definirea condi?iilor individuale, subliniind �ns? caracterul de �reprezentare colectiv?� a nevoilor care se articuleaz? cu comportamentele de consum. Lui �i datoreaz? publicul francez ?i prezentarea unor autori str?ini p
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
domeniul teoretic, tendin?a cea mai semnificativ? este cea a descompunerii modelului clasic �n care sistemul social ?i indivizii �?i corespundeau precum �ntregul cu p?r?ile sau cauza cu efectul. ��ntoarcerea la actor� este general? dup? apusul structuro-func?ionalismului; �holismul� este acum du?manul, iar interac?iunea � celulă germinativ? a socialului. Acest aggiornamento �mbrac? �ns? forme radicale �n anumite curente ale interac?ionismului simbolic ?i ale individualismului metodologic, p�n? la punctul �n care pare s? se pronun?e inexisten
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
analizeze dacă există o nulitate specială comercială, distinctă de nulitatea de drept comun. Totodată se pune problema dacă această nulitatea este o nulitate de tip holist (care privește întregul în ansamblul său fără posibilitatea reducerii întregului la suma elementelor componente; holismul din grecescul holos întreg reprezintă o concepție metafizică idealistă de la începutul secolului al XXlea care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la suma elementelor componente) sau este o nulitate sui generis, alăturată nulității de drept comun. Autorul
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
perechi de trăsături anatagonice, pentru paradigma societății industriale versus paradigma societății bazate pe cunoaștere: relații de adversitate-relații de cooperare, organizare birocratică-organizare în grup, leadership autocratic-leadership interactiv, control centralizat-autonomie și autocontrol, conformitate-diversitate, aplicare exactă-inițiativă, comunicare locală-comunicare globalizată, comportament strict precizat-integrarea sarcinilor, holism ș.a. Diversitatea modului de a anticipa, a concepe o activitate educativă, după criterii de eficiență și eficacitate, a reflectat mereu un mod de a gândi al educatorului, în baza experienței în diferite contexte și situații, a formării sale pedagogice, a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
căutare a unui consens dincolo de rațiuni și justificări. Dar tehnica comunicațională, prin mass-media, se substituie în mare măsură modurilor de înțelegere tradiționale, care sînt limbajul zilnic și culturile subiacente, la care acest limbaj face apel. Or, în Lebenswelt, există un holism de bază. Totul este dat cu ușurință ca venind de la sine, și nu e problematizat decît în mod incidental. Aici putem rezuma contribuția lui Habermas: comunicarea este în social, în limba care este socială, în implicit, în prejudecată. Comunicarea nu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
se furnizează în avans reprezentările regulilor. Aceste rețele sînt a-reprezentaționale. Ele găsesc o stabilitate începînd cu constituirea lor internă, confruntată cu inputurile externe: apar la intervale aleatorii și ating stări stabile. Aceste stări formează atractori puternici pentru ansamblul rețelei. Holismul ansamblului este deci relativizat. Pentru moment, neo-conexioniștii lucrează la frontiera simulării persoanei vii și a unei analize a complexității de dragul complexității. Pe de o parte, informaticienii inteligenței artificiale clasice sînt interesați de construirea calculatoarelor conectate în paralel și caută noi
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
identifica, în literatura gen New Age, încă o formă diferită: cea a inter-reducționismului: se atribuie anumite proprietăți de ordin material entităților spirituale sau, invers, se atribuie anumite proprietăți de ordin spiritual obiectelor materiale. Poziția opusă reducționismului, antireduc-ționismul, se exprimă prin holism (însemnînd că Întregul este mai mult decît suma părților sale și determină proprietățile părților sale) și prin emergentism (care înseamnă că noi structuri, comportamente și proprietăți sunt generate de interacțiuni relativ simple, care dau naștere, la rîndul lor, unor niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este mai mult decît suma părților sale și determină proprietățile părților sale) și prin emergentism (care înseamnă că noi structuri, comportamente și proprietăți sunt generate de interacțiuni relativ simple, care dau naștere, la rîndul lor, unor niveluri de complexitate crescîn-dă). Holismul și emergentismul își au propriile dificultăți: ele trebuie să explice, fără a oferi argumente ad hoc, de unde vine noutatea. Vom vedea că noțiunea de niveluri de realitate este crucială pentru a reconcilia reducționismul, atît de necesar în demersul științific, și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
durkheimiană. Dimpotrivă, ar trebui să vorbim de o opoziție. Într-adevăr, Garfinkel s-a făcut cunoscut prin ruptura radicală de "obiectivismul" lui Durkheim chiar dacă poziția acestuia din urmă s-a modificat după 1895, și mai ales din 1912, sau prin "holismul" său, care-l îndemna să privilegieze mai degrabă instituțiile decât intențiile și interacțiunile actorilor. În ceea ce-l privește pe Garfinkel, el contestă (1967) existența faptelor sociale, a normelor preexistente care ni se impun din exterior. El preferă să insiste pe
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
etc. Și în această privință, sunt multiple criticile aduse acestei concepții a socialului: Menger refuză "noțiunile epistemologice care nu pot fi susținute", precum "strategiile inconștiente" (Menger, 1997). El merge pe urmele lui Boudon, care critică din anii 1960 "structuro-funcționalismul" și "holismul" (lui Bourdieu) și refuză să reducă sensibilitatea artistică la fenomene de "falsă conștiință": "Amatorul nu iubește, el crede că iubește. De unde știm? Se pot ignora în asemenea măsură faptele de conștiință? Cu ce drept și pe ce baze să presupunem
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dacă vrea să facă parte în continuare din ea. Rețeaua este deopotrivă un ansamblu de constrângeri și o resursă pentru fiecare. Noțiunea de rețea în sociologia franceză Numeroși sociologi se inspiră astăzi din această noțiune pentru a depăși individualismul sau holismul, considerate acum prea radicale: în sociologia și în antropologia științelor, prin Latour sau Callon, care înțeleg rețelele ca alianțe între uman și non-uman (obiecte), reprezentări și practici. Hennion a aprofundat această perspectivă în sociologia artei, arătând rolul medierilor în calificarea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de a acționa, mai ales în ce privește dimensiunile lor cognitive. Contextul este întotdeauna privilegiat, în detrimentul conținutului care stă, fără îndoială, la baza (inter)acțiunilor. • Credințe sau rațiuni? Sub acoperirea interacționismului, sociologia lui Becker ar fi, de fapt, un sociologism, adică un holism: această teorie indică faptul că valorile artistice sunt "iluzii colective generate de forțe sociale anonime [...]. Fie că este vorba de "lumile artei", de clasele sociale, de medii sociale sau de societate, aceste forțe influențează judecățile artistice, care nu pot fi
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
216, 218, 238-239, 257, 266, 277, 283, 287, 305, 310. Gust, 33, 51, 106, 109, 115-116, 129, 140, 188, 220-221, 252, 258, 278, 281-282, 284. H Habitus, 115, 184, 276-277, 281, 285. Hermeneutică, 21, 25, 137, 291. Heteronomie, 29-31, 36. Holism, 44, 285, 299, 306. I Identificare, 11, 54, 100, 121, 157, 172, 247, 256. Identitate colectivă/individuală, 11, 72, 77, 80-81, 126, 131, 155, 157-158, 170, 224, 235, 238, 278, 292-294, 301. Ideologie, 34-35, 175, 215, 254, 265, 273. Ierarhie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]