325 matches
-
într-un adânc de vis toată drama pe care mi-o reprezentase Mitrea Pescăruș. Apoi m-am trezit deodată. Uncheșul nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pământ ridicat În fața unei piramide egiptene. „Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos pendulul lui Foucault și În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
interior nedigerat În Întregime, va apărea și iluminarea și atunci, căindu-te pentru ce-ai făcut sau n-ai făcut În viața asta, Îți vei pregăti, Împăcându-te cu tine, fără să-ți dai seama, cugetul pentru cea de dincolo... Hruba, totuși, a fost amenajată modern, placată cu faianță, robinetele curg aproape normal, chiuvetele nu sunt Înfundate, mirosul de clor Îți gâdilă nările, semn că se face curățenie, taxa de intrare este moderată și ea. Simți că patronul WC-ului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și țărâna tuturor legionarilor căzuți în tortura anchetelor, în luptele din munți, în temnițe și oriunde pe câmpul de luptă, fundament peste veacuri care va zădărnici toate ingerințele vrăjmașilor Crucii și nepotolitului jind de înrobire a pământului românesc de către demonii hrubelor și ura veneticilor pe care noi îi adăpostim. Iată numele celor din groapa comună de la Jilava: Corneliu Zelea Codreanu Căpitanul Nicadorii: 1. Ion Caranica 2. Doru Belimace 3. Neculai Constantinescu Decemvirii: 1. Ion Caratănase 2. Iosif Bozântan 3. Ștefan Curcă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cât din fiecare să amestece atunci când tescuia strugurii și punea mustul la fiert În niște butoaie mari, cu doage groase de stejar. Până și boierul se dedulcise la licoare, căci i se părea mai bună decât ce avea el prin hrube. Vinul ăsta de dar, Însă, Îl făcea greu. Se duce, după cum zic, la finul Florea Cucu, pe Înserat, ca să-l tocmească pentru a doua zi la stropit. Finicu’ era mai mereu băut, dar cu mintea Întreagă, căci Îi plăcea băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi Întâmplat lucrurile dacă, În ziua uciderii mișelești a nobilului bărbat, vistiernicul n-ar fi fost plecat Într-o solie secretă la unul dintre puternicii vremii. Apoi toate s-au prăbușit: Stavrinos a fost Întemnițat și băgat În aceeași hrubă În care zăcea de ceva vreme, bărbos și plin de păduchi, soldatul Cocrișel. În frumoasa limbă greacă vorbită, vistiernicul și-a pus În stihuri marea dragoste ce-o avusese față de faptele Viteazului. Chiar după ce a așternut pe hârtie, pentru veșnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dughene,... și de vreme că crâcima și dughenile s-au întâmplat de s-au arsu când au arsu Curte gospod (domnească n.n) și gârliciul și argeaoa încă au căzut” i-a “vândut numai locul crâcimii și a dughenelor și hrubele ce au rămas întregi”. --Cum se vede, pe la 1753 Curtea domnească era arsă. --Apoi asta-i una din cele vreo douăsprezece pârjoluri care au dat peste Curtea gospod. --Am mai vorbit noi despre vânzarea unor bunuri pentru a achita datorii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai de mare preț și mai cu mult venit și folos...am făcut schimbătură dîndu...moșiia aceasta de mai sus...și dumnealui...au dat...giumătate de sat de Vlădeni...Așijdere, au mai dat o pivniță cu arge (acoperiș) și cu hrube de piiatră și deasupra cu casă crîcimă, șindilită și cu 4 dugheni alăture fiind tot în rînd, șindilite, supt un acoperemîntu cum și loc sterpu ca de două dugheni alăture cu pivnița...ce iaste la Ulița Măjilor...Așijdere au mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de mare, că mă mir că nu mă ucide greutatea asta care mă strivește. Cum arată hotelul meu Existența, Harry? Nu știu, dar poate se leagă în vreun fel de traiul împreună cu alții, de evadarea din orașul ăsta ca o hrubă și de o viață laolaltă cu oamenii pe care îi iubesc și îi respect. HARRY: O comună. TOM: Nu, nu o comună, ci o comunitate. E o diferență. HARRY: Și unde s-ar afla această mică utopie a ta? TOM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea medievale, pe care eu mi le-am imaginat în genul vasului din O mie și una de nopți, în care trăiai într-o clipă, cu capul scufundat în apă, câteva existențe). Domnu’ Tudor (Țârțâc mă oprește cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și cioplitorilor! Cât despre acoperișuri... - Erau nostime, Încearcă tata. - Erau barbare, zice mama. - Niște copii, Mănenii, zic. - Asta, da, Încuviințează mama. Prepeleacurile: jucării scumpe...Tot timpul, tot avutul și-l cheltuiau cu parii ceia bortiliți și văpsiți! În loc să iasă din hrube, să se Înalțe pe două picioare, ca niște oameni... - Nu Înțeleg, zic. - Nici noi n-am Înțeles, la Început, face tata. Văzându-le prepeleacurile, am crezut că revizorul ne mințise; că satul nu era greu. Crezusem că și casele, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle, borcane și ambalaje goale din plastic, bașca o mie și una de alte catrafuse și nimicuri disparate, care încadrau sobița de tuci din colțul de la răsărit al hrubei, de sub copia înrămată a icoanei Maicii Domnului din Kazan, o piesă litografică realmente rară și interesantă ce, nu cunoști marfa? Mizeria altora e aurul, e platina lui! Îți spun, cu mâna pe inimă, omulețul ar fi în stare să usuce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
veni cu diamante la bordul remorcherului și că nu se va mai alege cu nici o glorie din treaba asta. Diamante și glorie, era musai să le descopere aici. Își drese vocea înainte de a răspunde. ― Nu, nimic. Sub mine e o hrubă, o sală, ceva. Am ieșit teafăr din puț. ― Hrubă? Ține-te bine, Kane. Află că ești încă în navă! ― Încă! Știi ce ziceam despre puț? Poate că așa o fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se va mai alege cu nici o glorie din treaba asta. Diamante și glorie, era musai să le descopere aici. Își drese vocea înainte de a răspunde. ― Nu, nimic. Sub mine e o hrubă, o sală, ceva. Am ieșit teafăr din puț. ― Hrubă? Ține-te bine, Kane. Află că ești încă în navă! ― Încă! Știi ce ziceam despre puț? Poate că așa o fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele alea de diamante. Râseră amândoi, Dallas, strident, distorsionat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas, strident, distorsionat în difuzoarele lui Kane. Acesta din urmă scutură din cap pentru a scăpa de câțiva stropi de sudoare care-l gâdilau înfiorător. Acesta era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera. ― O.K. Deci nu e hrubă. Dar e o căldură tropicală colea jos. Înclinându-se ușor verifică instrumentele de pe piept. Se găsea destul de mult sub suprafață ca să fie vorba de o hrubă, dar nu zărise nimic ce i-ar putea sugera că ar fi în pântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera. ― O.K. Deci nu e hrubă. Dar e o căldură tropicală colea jos. Înclinându-se ușor verifică instrumentele de pe piept. Se găsea destul de mult sub suprafață ca să fie vorba de o hrubă, dar nu zărise nimic ce i-ar putea sugera că ar fi în pântecele navei. Nu era decât un mijloc de a afla. Localizarea fundului acesteia. ― Și cum mai e aerul acolo? În afară de faptul că e cald? Altă citire, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
firul să nu se-ncolăcească pe undeva. Mai stăpân pe el acuma, aprinse lanterna și lampa de pe cască nădăjduind că va putea înfrunta obscuritatea. Imediat văzu că presupunerea lui era atât falsă, cât și emotivă. În fața ochilor nu avea o hrubă ci, cât se putea de limpede, o altă sala a astronavei. După aspect, pereți goi și plafon înalt, se gândi că ar fi un antrepozit. Lumina lămpii scotea din negura forme bizare, aglomerate, care păreau fie părți integrante ale pereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deja devenise figura centrală a jocului, de fapt un adevărat mit, care avea să crească exorbitant în următorii ani. În doi ani de zile, până la întîlnirea noastră din restaurant, Ruletistul își dusese de opt ori revolverul la tâmplă prin diferite hrube din labirintul murdar de sub fundațiile orașului nostru. De fiecare dată, mi s-a povestit (iar mai târziu am putut să mă conving și singur), pe fața sa chinuită, aproape fără frunte, se întipărea o expresie de spaimă copleșitoare, o frică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți surescitați de inovația neașteptată adusă ruletei. Tabla pe care doi tineri în cămăși scriau cotele pariurilor ocupa tot peretele din spatele lădiței pe care trebuia să se urce Ruletistul. Acesta apăru după un timp, abia străvăzîndu-se prin fumul albastru din hrubă. Urcă pe ladă și, după tot acel ceremonial al verificării amănunțite a armei și cartușelor, care dură mai mult decât de obicei, căci nimeni nu-și refuza plăcerea să mângâie aproape voluptuos țeava revolverului, luă pistolul, îl încarcă, vârând cele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nostalgic, la amestecul acela oarecum pervers de promiscuitate și rafinament, al cărui efect era mult mai puternic decât al fastului de-acum doar câteva luni. La prima vedere, cu excepția dimensiunilor sălii, aveai impresia că te afli într-una din vechile hrube mizere din vremurile "preistorice" ale ruletei. Pereții erau plini de mâzgăleli obscene și inscripții zgâriate sau trasate grosolan cu cărbune, dar un ochi cât de cât format nu putea să nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mai mic (capul de carton, cu cozi de ață cafenie, al lui Zizi, păpușa mea - căci îmi plăcea s-o ascult la difuzor pe Zizi Șerban), trei capete, șase ochi rotunzi se înghesuiau să privească stelele. Apoi coboram în hrubele noastre. Foarte, foarte rar ieșeam din casă. Nu aveam prietene, și părinții mei erau foarte retrași. Mama, săraca, ieșea doar după cumpărături, iar tata doar până la slujba lui misterioasă, de unde ne veneau banii. Când se hotărau să mă scoată la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cumpăra tablă, cuie, lanțuri, dar și vaze și pahare pe care erau lipite abțibilduri cu păsări multicolore. Mai încolo, după o odăiță minusculă în care, în vitrină, luminată puternic, o femeie grasă în verde remaia ciorapi de nylon, era o hrubă sinistră unde se vindeau pânzeturi de in și cânepă și covoare de iută. Acolo zăceau pe tejghele și în rafturi baloturi mari de pânză care miroseau puternic a naftalină, a fibră vegetală, a iută. Miroseau iute a iută. Pe un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai curând cu niște firide dintr-un salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi preferat părintele Bernard. Pereții bisericii erau împodobiți cu un joc solemn de cărămizi și plăci de faianță roșietice și gălbui, dezgolite aproape în întregime, de când numeroase din monumentele funerare victoriene se năruiseră în timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia tot eu i-am rătăcit în hruba asta nenorocită? Păi hotărăște-te pe care-i vrei! Că doar n-o să mâncăm și dintr-unele și dintr-altele! Ce, suntem falsificatori de bani? Te-ai pus cu gura pe mine și mă cicălești tot timpul de parcă eu aș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu neliniște în ochi au ieșit în ușă. Purtat pe sus de patru bărbați străini de curte și de cartier, sicriul a străbătut aleea slab luminată către casa din fundul curții. Cu ușa larg deschisă, casa îl aștepta ca o hrubă întunecată. După aceea acolo înăuntru s-a aprins o lumânare, care a rămas să ardă în timp ce vecinii șușoteau adunați lângă poarta dinspre stradă. Domnul Prodan se afla în concentrare undeva prin Ardeal. Întâlnise acolo fel de fel de oameni. Nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]