272 matches
-
legumicultura, pe moșia ei, au lucrat acest pământ. Autorul este convins că Melchisedec se referea la locul situat în preajma abatorului comunal, unde, în jurul și pe locul fostului „Iaz al Vlădicăi” sunt, prin tradiție, grădini de zarzavaturi ce au aparținut bulgarilor hușeni, poate vechii poslușnici ai Episcopiei. Începând din 1752, vin să se stabilească la Huși mai mulți străini decât în perioada anterioară, mai ales în ultimele trei decenii ale secolului. Treptat, se va renunța la vechea scutire de biruri, acordată de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fenomenul migrațiune sezonală: în fiecare an, în luna martie, își încărcau căruțele mari (harabale), cu semințe, unelte și strictul necesar traiului și plecau în căutare de locuri de grădinărit, pe care le arendau de la diverși proprietari. Deplasarea sezonieră a bulgarilor hușeni se realiza în două direcții: - spre est (Lunca Prutului) și spre sud (târgurile Leova și Fălciu până la satul Bogdănești), pe malul drept al râului, la sud de satele Pogănești și Stănilești; o altă parte se îndrepta de-a lungul Prutului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numărul grădinarilor a început o curbă descendentă: la sfârșitul secolului al XIX-lea locuiau la Huși 2.000 de bulgari, iar în județul Fălciu 1.000. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, deci în circa cinci decenii, numărul grădinarilor hușeni a scăzut cu aproximativ 25%, ajungând la 1.631. Cartierul țiganilor s-a format după înființarea Episcopiei, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea (circa 1600). Amintiți în dania lui Alexandru cel Bun către mănăstirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Pârcălabii de Fălciu și dregătorul din târgul Huși să lase în pace satele Episcopiei Huși de gloabe, de bătăi sau de depărături și să se amestece doar când va fi vreo moarte de om sau tîlhărie”. Alți domni cereau dregătorilor hușeni „să lase în pace de jold, cai de olac și alte angherii pe oamenii din satele care sunt ascultătoare de Episcopia Huși” (Rășești, Podeni, Coziiaci, Cârligați, Plopeni, Crețești, Hrubeni, n.a.). Ureadnicul era, deci, un înalt funcționar domnesc, numit și vornic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Prutului ori se abăteau din drumul de pe Valea Bârladului, trecând peste dealul Dobrina, îndreptându-se spre drumul de-a lungul Prutului spre Iași, Hotin sau Polonia. Mari nenorociri s-au abătut asupra Moldovei în secolul al XVII-lea. Și meleagurile hușene au fost bântuite de epidemii, foamete și pustiiri. Cele mai mari devastări au fost provocate de turci, de tătari, de poloni și de cazaci. Când aceștia năvăleau, se trăgea clopotul de la Episcopie și atunci locuitorii din Huși, unii se retrăgeau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de au iernat tătarîi în țară până-n primăvară!” . Dar tătarii nu au fost singurii năvălitori, căci prea adeseori prădau aici și oștile leșești, și cele căzăcești ori turcești, iar mai târziu cele austriece sau ruse. 2. Campania polonă în zona hușeană (1686) La sfârșitul veacului al XVII-lea, turcii înaintaseră spre Centrul Europei și asediaseră iarăși Viena (1683), de unde au fost respinși, spre bucuria întregii lumi creștine. Domnii Moldovei și ai Țării Românești, Gheorghe Duca (1678-1683) și Șerban Cantacuzino (1678-1688), ca
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fanariot, iar odată ajunsă cu granița la Nistru, Rusia va reprezenta în următoarele două secole cel mai mare pericol. În timpul acestei campanii, armata rusă va traversa pentru prima oară Moldova, este adevărat, cu voia domnului, și, din toată istoria zonei hușene, bătălia de la Stănilești a fost singura confruntare din acest spațiu geografic, ceea ce justifică interesul pentru detalierea evenimentelor. Moldova primea o grea lovitură prin transformarea cetăților Hotin și Camenița cu ținuturile din jur, în 1713, în raiale. Turcii au stabilit aici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
septembrie 1741, domnitorul confirmă nenorocirile care s-au abătut în aceste locuri. În ciuda incursiunilor militare dintre cele mai diverse (turci, tătari, poloni, ucraineni, cazaci, ruși și chiar suedezi), care se finalizau întotdeauna cu jafuri și pierderi de vieți omenești, viața hușenilor a continuat să evolueze într-un ritm propriu. 4. Alți călători străini și români pe meleagurile hușene Călătorul care sosește pe meleagurile hușene, poposind pe dealul Dobrina, rămâne impresionat de priveliștea ce i se oferă. Armonia locurilor nu-i va
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai diverse (turci, tătari, poloni, ucraineni, cazaci, ruși și chiar suedezi), care se finalizau întotdeauna cu jafuri și pierderi de vieți omenești, viața hușenilor a continuat să evolueze într-un ritm propriu. 4. Alți călători străini și români pe meleagurile hușene Călătorul care sosește pe meleagurile hușene, poposind pe dealul Dobrina, rămâne impresionat de priveliștea ce i se oferă. Armonia locurilor nu-i va fi lăsat nepăsători nici pe călătorii de odinioară. Încă din secolul al XVI-lea, misionari catolici au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cazaci, ruși și chiar suedezi), care se finalizau întotdeauna cu jafuri și pierderi de vieți omenești, viața hușenilor a continuat să evolueze într-un ritm propriu. 4. Alți călători străini și români pe meleagurile hușene Călătorul care sosește pe meleagurile hușene, poposind pe dealul Dobrina, rămâne impresionat de priveliștea ce i se oferă. Armonia locurilor nu-i va fi lăsat nepăsători nici pe călătorii de odinioară. Încă din secolul al XVI-lea, misionari catolici au venit să cunoască situația parohiilor din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a efectuat o spectaculoasă explorare a satelor din Moldova. Printre numeroasele târguri și orașe vizitate au fost Hușii și Fălciu. * Amintirilor, mai mult sau mai puțin elogioase, notate de călători străini, călugări misionari, militari sau diplomați, care au străbătut ținutul hușean, le putem adauga câteva gânduri ale călătorilor români din Epoca Modernă. În monografia dedicată lui Ion Vodă cel Cumplit (1572-1574), învingător în 1574, în luptele cu tătarii și turcii, vorbind despre faptul că târgul Huși devenise loc de adunare, de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scria un distins om de cultură, „va putea însemna ceva, va putea deveni chiar și un «Karlsbad al României» (cum visa B. P. Hasdeu), numai din clipa când gospodarii și intelighenția locală vor crea o conștiință a locului, o conștiință hușeană și vor stimula energiile umane să lucreze pentru municipiul care abia a fost moșit”. (Orașul Huși a fost declarat municipiu în 1995). V. TOLERANȚĂ RELIGIOASĂ: ORTODOCȘI ȘI CATOLICI HUȘENI 1. Episcopia ortodoxă și influența ei Alături de originea numelui și detaliile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și intelighenția locală vor crea o conștiință a locului, o conștiință hușeană și vor stimula energiile umane să lucreze pentru municipiul care abia a fost moșit”. (Orașul Huși a fost declarat municipiu în 1995). V. TOLERANȚĂ RELIGIOASĂ: ORTODOCȘI ȘI CATOLICI HUȘENI 1. Episcopia ortodoxă și influența ei Alături de originea numelui și detaliile legate de întemeierea Hușilor, înființarea Episcopiei reprezintă una dintre problemele cele mai controversate legate de istoria Hușilor, deși cu privire la acest subiect a existat din a doua jumătate a secolului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca urmare a interdicțiilor religioase. În Moldova medievală, toleranța religioasă a creat cadrul potrivit pentru stabilirea lor aici și pentru integrarea lor socială și economică, păstrându-și opțiunea și practica religioasă. Despre stabilirea, viețuirea și practicarea religiei lor în spațiul hușean s-au păstrat numeroase informații în documente dintre cele mai variate. Amintim, de pildă, Codex Bandinus, Raportul din 1693, sau descrierea doctorului sas, Andreas Wolf, sibian stabilit 17 ani în Moldova, cel care a făcut legătura între numele Huși și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în erezie. Misionarul franciscan Andrei Bogoslavič (?-1649), în Relația sa despre Moldova (1623), ne-a lăsat mărturii scrise dspre situația parohiilor catolice din Moldova în anul 1623. El pare să fi îndeplinit obligațiile preoțești vreme de patru ani în spațiul hușean, contribuind la convertirea multor husiți din „satul... foarte mare”: „În apropierea acestui oraș (Iași, n.a.), la o depărtare de o zi bună <de drum>, sunt mai multe sate în care locuiesc un număr de catolici; printre altele se află și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o asemenea situație demografică va fi mult mai târziu). Gh. Ghibănescu nu înțelegea diferența dintre cifra dată de Vitto Piluzzio (150 de catolici) și Marco Bandini, Johann Christian Engel și Nicolae Iorga, care au susținut numărul de 682 catolici. Istoricul hușean credea că Engel, probabil, a avut în vedere numărul total al catolicilor din Huși și din împrejurimi, inclusiv din Răducăneni, mai ales că aici nu era preot, de aceea credincioșii erau nevoiți să vină la biserică în Huși, la sărbători
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spirituală a celor păstoriți. Nu puține cazuri vin să argumenteze lipsa de austeritate în viața preoților catolici din zona Hușilor - și chiar din Moldova -, și revolta credincioșilor, care și-au pedepsit păstorii spirituali, prin oprobiu, alungare și chiar cu moartea; hușenii au maltratat cu cruzime pe câțiva preoți și călugări, pe care apoi i-au înjunghiat; pe alții, după ce i-au dezbrăcat, le-au dat drumul, alții au fost aruncați în șanțuri adânci. Parohul în funcțiune la data aceea, P. Mihail
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hotarele Ungariei să fie alungați. O parte din ei, unguri, s-au stabilit în Moldova și în amintirea lui Jan Hus, au numit Huși satul în care s-au așezat. Ei au păstrat limba maghiară ca limbă de cult, căci hușenii („Hussiani”) - scrie misionarul catolic - au cântat în această limbă „sfânta liturghie și vecernia” („Sacrum et Vesperas”), deși episcopul a intervenit ca slujba religioasă să fie oficiată în limba latină. Starea de lucruri găsită nu l-a mulțumit și a propus
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
localităților locuite de catolicii maghiari în Moldova (1743), menționa faptul că „la Huși, locuitorii și-au uitat limbile lor de origine. Vorbesc numai limba moldovenească sau muntenească, rămân totuși catolici”. Această din urmă observație se dovedește a fi deosebit de importantă: hușenii de origine maghiară, de religie protestantă (vechii husiții), stabiliți în Moldova în cursul secolului al XV-lea, oficiau slujba religioasă în jurul anului 1646 încă în limba maghiară, dar în mai puțin de un secol au renunțat la ea, adoptând limba
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iunie 1796-15 martie 1803). Orășenii catolici au cerut să fie restaurată biserica veche, dar Episcopia a aprobat construirea unei noi biserici, într-un punct geografic mai înalt, la Corni. Deci, la Huși erau două biserici, care, probabil, funcționau concomitent. Istoricul hușean este categoric: la Huși, în secolul al XVII-lea, era o biserică catolică, iar în secolul al XVIII-lea erau două biserici, nicidecum trei. În timpul războaielor ruso-austro-otomane (1787-1791), țările române au devenit teatrul operațiunilor militare. Ocupația austriacă și rusă, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
grafie diferită de cea obișnuită, toponimele: Corni Valle, Kerja, Kotroceno, Giall (Kiale, Ghial), Berlad, Kordeni, Cornu de Valle (Cornu Valle), dar și onomastica: Bossoij, Croitor, Petrasko, Blenda, Prozop, Ciolocca, Balbozan. Pentru începutul secolului al XIX-lea, informațiile legate de viața hușeană devin din ce în ce mai numeroase și mai precise. Rapoartele lui Berardi sunt semnificative: cel din 9 mai 1813 consemnează existența a 300 de familii în parohia catolică din Huși, iar cel întocmit la Iași și trimis la Roma, la 10 mai 1814
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aproximativ 33.000 enoriași. Lista „guardienilor-parohi”, care au funcționat în 1896-2003 a fost publicată de Dumitru Zaharia . Într-un articol despre ungurii de la Huși, publicat în ziarul „Opinia” (în 1897), Gh. Ghibănescu indica un număr de 1.760 catolici. Istoricul hușean remarca faptul că foarte puțini copii din familii catolice terminau cursul primar, iar la gimnaziul local, din cei 200 de elevi nu frecventa nici un elev. În 1900, erau la Huși 1.838 de catolici. În 1874, episcopul Melchisedec scria că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mândră, vrednică și de trecutul și de aspirațiile noastre”. Preocuparea istoriografiei pentru prezența și evoluția bisericii catolice în zona Hușilor nu înseamnă că aceasta era singura religie neortodoxă. S-a constatat că, de-a lungul timpului, o parte din catolicii hușeni au trecut de la husism la calvinism sau la ortodoxie. Onomastica, ce s-a conservat în documente scrise, arată perpetuarea numelor autohtone: Dogaru, Pătrașcu, Aghiorghiesei, Mihăiță, Ardeleanu, Stoica. Conviețuind în mediul românesc și ortodox, felul de viață al catolicilor din Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dughenei. Biserica exercita un control asupra modului de organizare și de funcționare a breslelor. Breasla lăutarilor (scripcarilor). Din al doilea catastih, întărit la 17 februarie 1795 de episcopul Hușilor, Veniamin Costachi, aflăm că era cea dintâi breaslă din Moldova. Scripcarii hușeni erau „robi mănăstirești și boierești”, adică ai Episcopiei, care i-a cumpărat, i-a schimbat sau i-a primit în dar. Așa se și explică așezarea cartierului țiganilor, chiar lângă Episcopie. Se prevăd condițiile primirii de străini în breaslă. Punctul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
acolo; iar de va umbla cu vicleșug sau pe taină și nu-și va da obiceiul starostelui, să se globească cu 2 lei sau să se certe cu bătaie”. Breasla blănarilor. Documentul din 22 decembrie 1843 atestă existența breslei blănarilor hușeni, a căror biserică pare a fi fost Sf. Gheorghe. Această breaslă dezaproba concurența neloială și nelegală a străinilor. Prevederea era un strigăt de alarmă contra atentatului la vechile lor așezăminte de breaslă, prin care se reglementa munca, exercitarea meseriei și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]