640 matches
-
dar nu atât de exigentă de a se îndepărta de artă. O racilă în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de elemente intelective, îndepărtându-se, astfel, de elemental afectiv. (Se plimbă prin încăpere. Privește prin hublou cu mâna strașină la ochi.) - Nu se vede, încă, Tărâmul Făgăduinței. Întindere de apă nesfârșită. Nesfârștă ca înaltul cerului. În această imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieții? Ce înseamnă fericirea? Omul, înțeleptul, nu a putut răspunde
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
coadă, de acest lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este „Capitalul” lui Marx. Iar Noul Testament îmi este „Manifestul communist.” (Își pune palma streașină la ochi. Privește în zare prin hublou.) - Nu se vede încă... Tărâmul Făgăduinței. Doar imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluția, la care am visat toată viața, s-a înfăptuit prin mase, nu prin indivizi, așa cum spune Titulescu. Căderea socialismului multilateral dezvoltat din țara noastră mi-a produs
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
doboară, dar ele înzecesc puterile noastre, fiindcă ele se nasc dintr-o piedică în realizarea unui ideal. Partidul meu este al tuturor celor care gândesc ca mine... Priviți la aceste două scaune. Unul stă în dreptul luminii ce intră prin geamul hubloului. Celălalt stă în întuneric. Dacă îl iau pe acesta... (Îl ia și le aranjează pe amândouă în fanta de lumină ce intră prin hublou.) - Vedeți nu încap amândouă în această fantă de lumină! Așa e și cu oamenii! Politica noastră
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
gândesc ca mine... Priviți la aceste două scaune. Unul stă în dreptul luminii ce intră prin geamul hubloului. Celălalt stă în întuneric. Dacă îl iau pe acesta... (Îl ia și le aranjează pe amândouă în fanta de lumină ce intră prin hublou.) - Vedeți nu încap amândouă în această fantă de lumină! Așa e și cu oamenii! Politica noastră este să păstrăm și îi punem în funcții de conducere pe acei care s-au aflat de la început și au înțeles „lumina” marxism-leninismului. Pe
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
care s-a îndrăgostit pe loc. Iubirea pentru el va străluci, precum strălucește luceafărul de miazăzi, în nopțile senine cu lună plină. Tot aici la malul mării, într-o noapte senină de sfârșit de august, luceafărul a privit indiscret prin hubloul unei bărci, cum ea își depunea pe altarul iubirii cu miros de flori de primăvară, puritatea sa ca dar și gaj, că-l va iubi mereu pe acest prinț, cum l-a iubit în această noapte nebună, jurându-i că
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
cu vaporul, acesta i se păruse tare mic și mai ales... nesigur. Au urcat pe vas, apoi câteva scări metalice le-au condus în ceea ce i s-a părut a fi pântecul vaporului și atunci a putut să vadă prin hublourile rotunde, situate undeva mai sus, în stânga capului ei, că apa vălurea tulbure, săltând cu îndrăzneală până la nivelul lor. Fixa cu ochii larg deschiși apa, ce părea că din clipă-n clipă va cuprinde tot corpul șubred al navei și va
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
fi rușinat. Cu zgomot răgușit motoarele turate au icnit, s-au înecat, au tușit și vibrând din toate-ncheieturile, vaporașul s-a pus în mișcare urmărit îndeaproape de zeci de valuri mărunte ce-și plesneau în goană șuvițele verzi-gălbui de hublou, părând că se saltă ca să mai arunce câte-o privire în înghesuiala din interior. Peste ani, citind despre pățania lui Gepetto și mult mai târziu despre Iona, i-a fost ușor să înțeleagă cum se puteau simți bieții de ei
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
băgă cu patos cunoscutul hit: „Să moară dujmanii meiiii” și fitilul luă foc. Timp de câteva secunde o tăcere de plumb se așternu peste adunare. Se auzea numai sfârâitul fitilului iar moaca schimonosită de spaimă a astronautului aflat în dosul hubloului din sticlă incasabilă, deși se părea că transmite cu disperare mesaje de pace și prietenie, nu era băgată în seamă de nimeni. Apoi o explozie formidabilă îi asurzi și orbi pe toți preț de câteva secunde și după asta văzură
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
orașul, străzi lungi și drepte care-l brăzdau în toate direcțiile, zone industriale, sau Alpii profilându-și semeția nu așa de departe de oraș. Adriana stătea emoționată în scaun, cu centura fixată așa cum se anunțase prin microfon și privea prin hublou cum aeronava se îndreaptă spre pista de aterizare. Știa că jos era așteptată de prietena sa, deci singura grijă îi rămânea să-și găsească bagajul de la cală. Cum nu a mai fost niciodată pe acest aeroport, va urmări și ea
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel, Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și azi o luptă cu orele pustii, Migrează plictiseala ca păsări călătoare, Aș duce săptămâna tăiată în fâșii, S-o coase cu migală o
MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378019_a_379348]
-
din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA A PATRA: INSULA DANKO, INSULA CUVERVILLE, GOLFUL LEITH Data: 22.12.2015 Poziția: 064°43’ S / 062°36’ V Vânt: VAR 1 Vreme: Cer acoperit Temperatura aerului: +6°C A nins. Prin hublou zăresc munții înzăpeziți, și în mare ghețari... un adevărat paradis alb. Respir greu, e și de la altitudine. * Trecem pe lângă o colonie de pinguini. Când ne văd, încep să cârâie. * Încălțăm tălpici (snow shoes) la bocanci pentru ca picioarele să nu se
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
turqoaz, Purtăm drept talisman surâs de îngeri vii, Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz, Am știut conjuga doar verbul “a iubi”. Urzeam peste arderi castele din vers, Deschideam porți închise cu lacăt de ger, Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, Albatroși creionați cu penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Întețeam jar de gand pe cearșaf de splendori. Țâșneau sub vesminte fântâni de
SE POATE? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376107_a_377436]
-
pădurar? dacă n-ar mai fi stele ar mai exista poezie? s-a trezit iar pădurea dintr-o statică moarte dar cum să aduci la viață cerbii și căprioarele dispărute? din carlinga trasă de cai ochi umani mai săgetează prin hublou cupola de cer lupii poate au dispărut și ei sau poate retrași în bârloguri nu se încumetă să adulmece urmele donatoare de sânge prin zăpadă rămase Referință Bibliografică: Pietre și lacrimi / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PIETRE ŞI LACRIMI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376153_a_377482]
-
ciocănit metalic deasupra noastră, pe puntea șalupei... Și, deja din măruntaiele ei au ajuns la noi niște voci înăbușite. Pașka s-a ridicat cât era de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit. Agățându-mă de proeminența de oțel care mergea de-a lungul bordului, m-am lipit de hubloul din stânga. Cel din mijloc rămânea neocupat. Ceea ce am văzut prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit. Agățându-mă de proeminența de oțel care mergea de-a lungul bordului, m-am lipit de hubloul din stânga. Cel din mijloc rămânea neocupat. Ceea ce am văzut prin crăpătură era în același timp banal și extraordinar. O femeie, căreia nu-i vedeam decât capul, din profil, și partea de sus a corpului, stătea parcă sprijinită în coate la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și chiar somnoros. Doar prezența ei acolo, în șalupa aceea, putea să surprindă. Deși, la urma urmei... Își scutura ușor capul cu păr deschis la culoare și creț, ca și cum, necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil. M-am îndepărtat de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka. Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am îndepărtat de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka. Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să ne fugă de sub picioare. Un vas care mergea în sus, pe Volga, își trimitea valurile pe șenalul nostru. Unul dintre ele a reușit să mă dezechilibreze. Evitând căderea, am făcut un pas la stânga, pomenindu-mă din nou lângă primul hublou. Mi-am lipit fruntea de rama lui de oțel. În crăpătură, a apărut o femeie cu părul creț, cu chipul indiferent și somnoros, cea pe care o văzusem mai întâi. Proptită în coate pe ceea ce semăna cu o față de masă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu chipul indiferent și somnoros, cea pe care o văzusem mai întâi. Proptită în coate pe ceea ce semăna cu o față de masă, îmbrăcată cu o bluză albă, continua să aprobe, clătinând ușor din cap și, distrat, își examina degetele... Primul hublou. Și al doilea. Femeia cu pleoapele grele de somn, cu haina și coafura atât de obișnuite. Și cealaltă. Crupa aceea goală, ridicată, carnea ei albă, în care se afunda un bărbat ce părea pirpiriu pe lângă ea, coapsele groase, mișcarea greoaie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
partea de sus a unui trup de femeie cu partea aceea de jos! Surescitarea mea era atât de mare, încât marginea șalupei mi-a părut deodată întinsă pe orizontală. Turtit pe suprafața ei ca o șopârlă, m-am mutat la hubloul cu femeia goală. Ea era tot acolo, dar rotunjimea pronunțată a trupului său stătea nemișcată. Soldatul, văzut din față, se încheia la pantaloni cu gesturi moi, stângace. Și un altul, mai mic decât primul, se așeza în genunchi în spatele crupei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se regăsea o mare parte din neîncrederea aceea înnăscută. Grefa franceză, pe care o credeam atrofiată, era tot în mine și mă împiedica să văd. Scinda în două realitatea. Cum făcuse cu trupul femeii pe care o spionam prin două hublouri diferite: exista o femeie în bluză albă, calmă și foarte obișnuită, și cealaltă - o crupă imensă ce făcea aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte. Și, încă și mai puțin, să-i vorbesc despre femeia tăiată în două din șalupă sau despre noaptea mea cu tânăra dansatoare beată. Oare ghicea ea singură tulburarea mea? Cu siguranță. Fără să-și poată imagina prostituata văzută prin hublou sau tânăra roșcată de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de departe ajunsesem cu experiența mea amoroasă. Inconștient, prin întrebările mele, prin eschivări, prin indiferența prefăcută față de anumite teme delicate, prin tăcerile mele chiar, îi schițam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
preț fabulos de scăzut... Rivalul acesta... nu e nimeni altul decât Soarele. Drept care, vă rugăm să binevoiți a adopta o lege prin care toată lumea să fie obligată a închide toate ferestrele, luminatoarele, lucarnele, obloanele din afară și dinlăuntru, perdelele jaluzelele, hublourile; într-un cuvânt toate orificiile, găurile, crăpăturile și deschizăturile... Dacă ați opri pe cât posibil orice acces la lumina naturală și ați crea o cerere de lumină artificială, care din fabricanții noștri francezi n-ar fi în câștig?”. Experiența economică sugerează
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]